ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2800/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC G.U. SRL București prin acțiunea

introductivă a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. București la restituirea

sumei de 814.785,83 lei, achitată cu titlu de garanție pentru participarea la

licitația organizată de pârâtă pentru vânzarea unui teren în suprafață de 5.320

mp. situat în Voluntari, județul Ilfov.

În motivarea cererii sale

reclamanta a arătat că prin procesul verbal din 10 iulie 2006 a fost declarată

adjudecatar pentru terenul licitat; că ulterior încheierii acestuia a solicitat

clarificarea situației reale a imobilului și prorogarea termenului de încheiere

a contractului, iar prin procesul verbal din 2006 a decăzut-o din calitatea de

adjudecatar, reținându-i garanția de participare la licitație. Totodată s-a

dispus reluarea procedurii de vânzare prin licitație, în noua procedură terenul

fiind vândut la un preț mai mare decât cel obținut la prima licitație. Față de

această situație reclamanta a apreciat că nelegal pârâta i-a refuzat

restituirea garanției de participare, aplicând abuziv dispozițiile art. 74 alin.

(3) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, și nu dispozițiile legii generale, art.

513 și art. 514 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 67 din 4 aprilie 2007 a respins

ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că în cauză sunt aplicabile

prevederile art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, care sunt de strictă

interpretare, care au fost preluate de altfel și în procesul verbal de

licitație, și nu dispozițiile art. 513 – art. 514 C. proc. civ.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art.

44 – art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, coroborate cu dispozițiile art. 506 alin.

(1), art. 513 alin. (1) teza I și art. 514 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și

în fond admiterea acțiunii sale.

În criticile formulate

recurenta reclamantă susține în esență că soluția instanței de apel este

greșită, avându-se în vedere scopul garanției de participare la licitație, ce

constă în recuperarea creanțelor fiscale și proprii ale A.V.A.S., conținutul

procesului verbal din 10 iulie 2006 și prețul mai mare obținut de aceasta la a

doua vânzare prin licitație a terenului în cauză; că prevederile art. 74 alin.

(3) din O.U.G. nr. 51/1998 privitoare la garanția depusă de adjudecatar

constituie o măsură de siguranță numai în situația prevăzută de art. 73 alin. (4)

din același act normativ, când licitatorul a înregistrat pierderi sau cheltuieli

datorate adjudecatarului inițial; că față de situația de fapt reținerea de

către pârâtă a garanției sale de participație la licitație este nelegală,

încălcându-se dispozițiile dreptului comun, art. 513 și art. 514 C. proc. civ.

Recurenta - reclamantă mai

susține că prin reținerea garanției sale de A.V.A.S. i s-a încălcat dreptul de

proprietate, drept garantat constituțional, iar prin aplicarea O.U.G. nr. 51/1998,

ca lege specială se instituie avantaje patrimoniale numai în favoarea A.V.A.S.,

încălcându-se principiul egalității de tratament și dispozițiile dreptului

comun art. 513 și art. 514 C. proc. civ., ce privește materia executării

silite.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Curtea analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu se

încadrează în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să

conducă la casarea sau modificarea acesteia.

Astfel se reține că în

raport de situația de fapt, în mod corect instanța a apreciat că întreaga

procedură de vânzare a imobilului în cauză s-a făcut sub imperiul dispozițiilor

O.U.G. nr. 51/1998, republicată, act normativ ce stabilește reguli speciale

derogatorii de la dreptul comun, cu privire la procedura de executare silită.

Potrivit art. 74 alin. (3)

din actul normativ menționat, în termen de două zile lucrătoare de la data

întocmirii procesului verbal de licitație, licitatorul va dispune în scris

restituirea garanției, cu excepția garanției adjudecatarului, care se reține în

contul prețului sau în contul A.V.A.S., dacă adjudecatarul refuză plata

prețului la termenul și în modalitatea stabilită în procesul verbal de licitație.

În speță, conform

dispozițiilor art. 74 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, în

cuprinsul procesului verbal de adjudecare aflat la dosar fond, s-a menționat

acest aspect, astfel că nu se poate reține susținerea reclamantei cu privire la

incidența în cauză a dispozițiilor art. 513, art. 514 C. proc. civ., întrucât

textul ordonanței de urgență a Guvernului conține norme derogatorii

cu privire la restituirea sumelor achitate cu titlu de garanție de participare

la licitație.

Este adevărat că ordonanța

face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, dar aplicabilitatea

normelor generale este limitată numai la aspectele care nu au o reglementare

specifică în ordonanță.

Cum dispozițiile art. 74 alin.

(3) din O.U.G. nr. 51/1998 sunt pe deplin aplicabile în cauză, fiind de strictă

interpretare și cum reclamanta SC G.U. SRL București nu a achitat prețul în

termenul și condițiile stabilite în procesul verbal de licitație, aceasta a

fost declarată ca decăzută din calitatea de adjudecator cu reținerea garanției

în contul A.V.A.S.

Nici critica recurentei - reclamante

prin care susține încălcarea de către A.V.A.S. a dreptului său de proprietate

prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi reținută, în raport

de decizia nr. 502 din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea Constituțională prin

care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin.

(3) din această ordonanță, prin care a statuat că reținerea garanției

adjudecatarului este numai o sancțiune pentru refuzul prețului și nu o

încălcare a dreptului de proprietate.

Așa fiind, cum hotărârea

Curții de Apel București este temeinică și legală, Curtea în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC G.U. SRL București împotriva sentinței nr. 67 din 4 aprilie 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.