ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2096/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința civilă nr. 2802 din 13 iunie 2005 a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei SC R.P.E. SRL București în contradictoriu cu

pârâta SC T. SA București, prin care a solicitat să se ia act că între părți a

intervenit un contract de vânzare cumpărare pentru Hala 1 și Hala 2 situate în

Târgul Comercial Voluntari și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de

contract de vânzare cumpărare pentru cele două hale; să fie obligată pârâta să

lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință Hala 1, construită

pe terenul cu nr. cadastral 783/14; să se dispună obligarea pârâtei la

contravaloarea folosinței pentru Hala 1 și a terenului aferent, evaluată

provizoriu la suma de 15.000 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia nr. 643 din 4 decembrie 2006 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, reținând

lipsa de interes a reclamantei în clarificarea situației imobilelor în cauză, a

lipsei dovezilor care să ateste achitarea integrală a prețului convenit și

neîndeplinirii condițiilor legale care să permită pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, principiul libertății

contractuale nepermițând suplinirea consimțământului părții, când acesta nu e

dat de bună voie.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta

SC R.P.E. SRL București a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii

acțiunii sale astfel cum a fost precizată.

În criticile formulate recurenta

reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt susține în esență

următoarele:

- că instanța de apel a interpretat

greșit actele juridice deduse judecății, schimbând înțelesul lămurit al

acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) nereținându-se achitarea integrală a

prețului halelor.

Recurenta reclamantă susține că față

de actele încheiate de părți în timp, contractul de vânzare cumpărare olograf

din 20 decembrie 2002; contractul autentificat sub nr. 418 din 12 februarie

2003 de BNP M.S., înțelegerea de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, față de împrejurarea

că prin promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2643

și 2644 din 14 august 2003, de contractele de vânzare-cumpărare autentificate

sub nr. 3670 și 3671 din 11 octombrie 2003, prin care pârâta a înstrăinat

terenurile altei persoane, este evident că sumele plătite în comun pentru hale

și terenuri nu pot avea decât destinația achitării halelor și că față de

vânzarea terenurilor unei terțe persoane, operează o compensare între sumele

plătite de aceasta pentru terenuri și diferența de preț pentru cele două hale,

astfel că la data sesizării instanței, halele erau achitate integral.

Recurenta mai susține interpretarea

greșită a notificării nr. 555 din 11 aprilie 2006 și a promisiunii de

vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, în care nu se face vorbire despre vânzarea

celor două hale în formă autentică, cerință care nu reprezintă o condiție de

validitate a vânzării lor.

- invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta susține că greșit a apreciat Curtea de Apel București că

refuzul încheierii vânzării promise nu permite pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în raport de dispozițiile art. 1077

și art. 1073 C. civ. și necesitatea formei autentice față de examinarea

înțelegerii de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, dată la care s-a realizat

acordul de voință al părților pentru transferul dreptului de proprietate;

- în baza art. 296 teza II C. proc.

civ., instanța de apel expunând mai multe motive de respingere a acțiunii decât

identificase instanța de fond, a încălcat principiul non reformatio in pejus;

- hotărârea cuprinde motive

contradictorii și străine de natura pricinii, cu referire la ridicarea formei

autentice la rangul de condiție de validitate a actului de vânzare pentru hale,

fără existența unei clauze în acest sens în actele încheiate de părți.

Intimata reclamantă SC T. SA a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat,

invocând totodată și nulitatea recursului, excepție asupra căreia Curtea s-a

pronunțat astăzi.

Recursul reclamantei este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Înalta Curte analizând decizia prin

prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de

dispozițiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la

casarea hotărârii recurate, în cauză fiind întrunite situațiile prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel

este rezultatul unei interpretări greșite a actelor juridice deduse judecății,

schimbând înțelesul lămurit al acestora cu privire la achitarea integrală a

prețului halelor (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

Din

perspectiva acestui motiv se constată că analiza naturii raporturilor juridice

dintre părțile în proces, nu corespunde situației de fapt care este foarte

complexă în raport de actele încheiate de părți, de contractul de vânzare

cumpărare sub semnătură privată din 20 decembrie 2002, având ca obiect

vânzarea-cumpărarea halelor 1 și 2 din Târgul Comercial Voluntari împreună cu

terenurile aferente; de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 418

din 12 februarie 2003 la BNP M.S.P., având ca obiect vânzarea cumpărarea

terenurilor în suprafață de 1.147,14 mp cu nr. cadastral 783/14 și de 1018,59 mp

cu nr. cadastral 783/13 situate în intravilanul comunei Voluntari, șos.

Afumați, notificările reclamantei aflate la dosar fond, făcută de reclamantă pârâtei

de a se prezenta la notariat pentru încheierea contractului de vânzare

cumpărare în formă autentică a celor două hale; înțelegerea de vânzare

cumpărare din 30 iunie 2003, de promisiunile de vânzare cumpărare autentificate

sub nr. 3670 și 3671 din 11 octombrie 2003 prin care au fost înstrăinate de

pârâtă terenurile în cauză altei persoane, notificarea nr. 555 din 11 aprilie

2006.

Din acest punct de vedere al raporturilor

juridice dintre părți, prin decizia atacată nu s-a lămurit care a fost în timp

obiectul convențiilor încheiate, achitarea în tot sau în parte a prețurilor de

vânzare ale activelor în cauză, sumele rămase neachitate, ce terenuri s-au

vândut și cui, amplasarea acestora, legătura de cauzalitate dintre convenții.

Curtea de apel a fost sesizată cu soluționarea căii de atac a apelului, prin

care au fost aduse critici sentinței de fond, atât pe chestiuni de drept cât și

de fapt.

Fiind sesizată ca instanță de control

judiciar, soluția pronunțată de aceasta trebuia să reflecte întocmai faptul că

s-a declanșat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o

rejudecare în fond a pricinii în întregul ei.

Deși aflată într-un astfel de cadru,

instanța de apel trebuia să antreneze o rejudecare în fond a pricinii în

întregul ei, fără restricții în privința administrării probelor, dar în limita

aspectelor criticate și judecate de instanța a cărei hotărâre se atacă.

Ori Curtea de Apel București a preluat

motivarea instanței de fond, fără să clarifice în ce măsură părțile și-au

respectat obligațiile asumate prin contract, fără să verifice ce sume au fost

plătite, pentru ce s-au plătit, dacă s-a acoperit prețul convenit pentru hala 1

și 2 și dacă halele erau achitate și la ce dată.

Aceste verificări trebuiau făcute

deoarece în raport de dispozițiile art. 1295 C. civ. era suficient numai

acordul părților pentru a opera transferul de proprietate asupra halelor,

înțelegerile succesive dintre părți cu privire la acest transfer trebuind a fi

apreciate prin prisma acestor dispoziții legale.

În cauză a mai fost invocat și motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurenta susține greșita

aplicare a legii, în raport de situația de fapt și de dispozițiile art. 1073, art.

1077 C. civ., critică apreciată ca întemeiată, deoarece, în măsura în care s-ar

fi stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, respectiv ar fi

achitat integral prețul halelor, ea era îndrituită să ceară debitorului

îndeplinirea întocmai a obligației de transfer al dreptului de proprietate

asumat prin convenții.

Ori, în speță, acest lucru nu a fost

clarificat de instanța de apel.

Avându-se în vedere situația creată și că

aspecte legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât

potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului

pricinii în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au

fost deja stabilite, ori în decizia recurată acestea nu au fost stabilite,

urmează a se admite recursul și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C.

proc. civ. judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale

pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea

faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor

lor, fiind totodată obligați să hotărască asupra celor ce formează obiectul

pricinii deduse judecății.

Cu ocazia rejudecării apelului, instanța

urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situația de fapt și

motivarea în drept pe care recurenta reclamantă le-a invocat în acțiunea sa și

să ceară părților să administreze probele pe care le consideră necesare, pentru

stabilirea clară a raporturilor contractuale dintre părți.

În consecință, potrivit art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul se va admite, decizia va fi casată iar cauza trimisă

spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

R.P.E. SRL București împotriva deciziei nr. 643 din 4 decembrie 2006 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2008.