ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2096/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 2802 din 13 iunie 2005 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei SC R.P.E. SRL București în contradictoriu cu pârâta SC T. SA București, prin care a solicitat să se ia act că între părți a intervenit un contract de vânzare cumpărare pentru Hala 1 și Hala 2 situate în Târgul Comercial Voluntari și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru cele două hale; să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință Hala 1, construită pe terenul cu nr. cadastral 783/14; să se dispună obligarea pârâtei la contravaloarea folosinței pentru Hala 1 și a terenului aferent, evaluată provizoriu la suma de 15.000 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 643 din 4 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, reținând lipsa de interes a reclamantei în clarificarea situației imobilelor în cauză, a lipsei dovezilor care să ateste achitarea integrală a prețului convenit și neîndeplinirii condițiilor legale care să permită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, principiul libertății contractuale nepermițând suplinirea consimțământului părții, când acesta nu e dat de bună voie. Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC R.P.E. SRL București a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost precizată. În criticile formulate recurenta reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt susține în esență următoarele: - că instanța de apel a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, schimbând înțelesul lămurit al acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) nereținându-se achitarea integrală a prețului halelor.

Recurenta reclamantă susține că față de actele încheiate de părți în timp, contractul de vânzare cumpărare olograf din 20 decembrie 2002; contractul autentificat sub nr. 418 din 12 februarie 2003 de BNP M.S., înțelegerea de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, față de împrejurarea că prin promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2643 și 2644 din 14 august 2003, de contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3670 și 3671 din 11 octombrie 2003, prin care pârâta a înstrăinat terenurile altei persoane, este evident că sumele plătite în comun pentru hale și terenuri nu pot avea decât destinația achitării halelor și că față de vânzarea terenurilor unei terțe persoane, operează o compensare între sumele plătite de aceasta pentru terenuri și diferența de preț pentru cele două hale, astfel că la data sesizării instanței, halele erau achitate integral.

Recurenta mai susține interpretarea greșită a notificării nr. 555 din 11 aprilie 2006 și a promisiunii de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, în care nu se face vorbire despre vânzarea celor două hale în formă autentică, cerință care nu reprezintă o condiție de validitate a vânzării lor. - invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că greșit a apreciat Curtea de Apel București că refuzul încheierii vânzării promise nu permite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în raport de dispozițiile art. 1077 și art. 1073 C. civ. și necesitatea formei autentice față de examinarea înțelegerii de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, dată la care s-a realizat acordul de voință al părților pentru transferul dreptului de proprietate; - în baza art. 296 teza II C. proc.

civ., instanța de apel expunând mai multe motive de respingere a acțiunii decât identificase instanța de fond, a încălcat principiul non reformatio in pejus; - hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, cu referire la ridicarea formei autentice la rangul de condiție de validitate a actului de vânzare pentru hale, fără existența unei clauze în acest sens în actele încheiate de părți. Intimata reclamantă SC T. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, invocând totodată și nulitatea recursului, excepție asupra căreia Curtea s-a pronunțat astăzi.

Recursul reclamantei este întemeiat pentru următoarele considerente: Înalta Curte analizând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea hotărârii recurate, în cauză fiind întrunite situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Hotărârea pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei interpretări greșite a actelor juridice deduse judecății, schimbând înțelesul lămurit al acestora cu privire la achitarea integrală a prețului halelor (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

Din perspectiva acestui motiv se constată că analiza naturii raporturilor juridice dintre părțile în proces, nu corespunde situației de fapt care este foarte complexă în raport de actele încheiate de părți, de contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 20 decembrie 2002, având ca obiect vânzarea-cumpărarea halelor 1 și 2 din Târgul Comercial Voluntari împreună cu terenurile aferente; de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 418 din 12 februarie 2003 la BNP M.S.P., având ca obiect vânzarea cumpărarea terenurilor în suprafață de 1.147,14 mp cu nr. cadastral 783/14 și de 1018,59 mp cu nr. cadastral 783/13 situate în intravilanul comunei Voluntari, șos.

Afumați, notificările reclamantei aflate la dosar fond, făcută de reclamantă pârâtei de a se prezenta la notariat pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică a celor două hale; înțelegerea de vânzare cumpărare din 30 iunie 2003, de promisiunile de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3670 și 3671 din 11 octombrie 2003 prin care au fost înstrăinate de pârâtă terenurile în cauză altei persoane, notificarea nr. 555 din 11 aprilie 2006. Din acest punct de vedere al raporturilor juridice dintre părți, prin decizia atacată nu s-a lămurit care a fost în timp obiectul convențiilor încheiate, achitarea în tot sau în parte a prețurilor de vânzare ale activelor în cauză, sumele rămase neachitate, ce terenuri s-au vândut și cui, amplasarea acestora, legătura de cauzalitate dintre convenții.

Curtea de apel a fost sesizată cu soluționarea căii de atac a apelului, prin care au fost aduse critici sentinței de fond, atât pe chestiuni de drept cât și de fapt. Fiind sesizată ca instanță de control judiciar, soluția pronunțată de aceasta trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanșat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în întregul ei. Deși aflată într-un astfel de cadru, instanța de apel trebuia să antreneze o rejudecare în fond a pricinii în întregul ei, fără restricții în privința administrării probelor, dar în limita aspectelor criticate și judecate de instanța a cărei hotărâre se atacă.

Ori Curtea de Apel București a preluat motivarea instanței de fond, fără să clarifice în ce măsură părțile și-au respectat obligațiile asumate prin contract, fără să verifice ce sume au fost plătite, pentru ce s-au plătit, dacă s-a acoperit prețul convenit pentru hala 1 și 2 și dacă halele erau achitate și la ce dată. Aceste verificări trebuiau făcute deoarece în raport de dispozițiile art. 1295 C. civ. era suficient numai acordul părților pentru a opera transferul de proprietate asupra halelor, înțelegerile succesive dintre părți cu privire la acest transfer trebuind a fi apreciate prin prisma acestor dispoziții legale. În cauză a mai fost invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. prin care recurenta susține greșita aplicare a legii, în raport de situația de fapt și de dispozițiile art. 1073, art. 1077 C. civ., critică apreciată ca întemeiată, deoarece, în măsura în care s-ar fi stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, respectiv ar fi achitat integral prețul halelor, ea era îndrituită să ceară debitorului îndeplinirea întocmai a obligației de transfer al dreptului de proprietate asumat prin convenții. Ori, în speță, acest lucru nu a fost clarificat de instanța de apel. Avându-se în vedere situația creată și că aspecte legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ori în decizia recurată acestea nu au fost stabilite, urmează a se admite recursul și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind totodată obligați să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecății. Cu ocazia rejudecării apelului, instanța urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care recurenta reclamantă le-a invocat în acțiunea sa și să ceară părților să administreze probele pe care le consideră necesare, pentru stabilirea clară a raporturilor contractuale dintre părți.

În consecință, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va admite, decizia va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P.E. SRL București împotriva deciziei nr. 643 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.