ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 227

din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, în dosarul

nr. 1352/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptei prin actul de sesizare în ce o privește pe inculpata C.R.,

din complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26

C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., în instigare la

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 109 C. pen., a fost condamnată

inculpata minoră C.R. la un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la tâlhărie, parte vătămată U.M.M., prejudiciul în

sumă de 400.000 lei fiind acoperit prin restituire.

În baza art. 110 C. pen.,

raportat la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni.

În baza art. 110

1

C. pen., s-a dispus încredințarea supravegherii minorei părinților săi (părțile

responsabile civilmente C.M. și C.V.) pe durata termenului de încercare, dar nu

mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a pus în vedere părților

responsabile civilmente C.M. și C.V. că au îndatorirea să vegheze îndeaproape

asupra fiicei lor în vederea îndreptării prin înscrierea și frecventarea unui

curs de calificare într-o meserie conform propriilor aptitudini și

fructificarea în mod constructiv a timpul liber și că au obligația să

înștiințeze instanța de îndată, dacă minora se sustrage de la supravegherea

exercitată asupra ei, sau are purtări rele, ori a săvârșit din nou o faptă

penală.

În baza art. 359 C. proc.

pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor comportării sale care

pot atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat

inculpatul A.M. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la tâlhărie, parte vătămată U.M.M., prejudiciul în sumă de

400.000 lei fiind acoperit prin restituire.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c)

C. pen. și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D.A. la un an și 8

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, parte vătămată

U.M.M., prejudiciul în sumă de 400.000 lei fiind acoperit.

Li s-au interzis

inculpaților A.M. și N.D.A. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64

C. pen. și anume: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie

ori de a desfășura o activitate; de natura aceleia de care s-a folosit

condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, drepturile părintești, dreptul de a

fi tutore sau curator, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea

vătămată U.M.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.

În baza art. 189 – art. 191

C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații C.R. și N.D.A. la plata

către stat a câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte

1.000.000 lei reprezintă pentru fiecare inculpat onorariul avocatului desemnat

din oficiu ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției

către Baroul Brăila.

A fost obligat inculpatul

A.M. la plata către stat a sumei de 900.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul avocatului

desemnat din oficiu (urmărire penală) dispunându-se a fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Brăila.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată U.M.M. a

fost colegă de clasă și bună prietenă cu inculpata C.R., ambele urmând

cursurile clasei a IX-a din cadrul Grupului Școlar George Vâlsan din Făurei,

locuiau împreună într-o cameră cu chirie în aceeași localitate, la familia

martorului D.C.

La data de 16 decembrie

2003, partea vătămată s-a deplasat acasă la părinții săi, în comuna Dudești,

urmând să se întoarcă seara, cu trenul la orele 19,00, cu bani pentru plata

chiriei, împrejurare cunoscută de inculpata C.R.

În cursul aceleiași zile,

inculpata a constatat că îi lipsește un rimel pentru ochi și, deși a bănuit că

i l-a luat partea vătămată, aceasta din urmă nu a recunoscut, fapt ce a

supărat-o pe inculpată.

În jurul orelor 17,00, în

timp ce se afla într-un restaurant din centrul localității Făurei, inculpata

l-a observat la o altă masă pe inculpatul N.D.A. împreună cu inculpatul A.M.

Intenționând să se răzbune

pe partea vătămată, inculpata l-a chemat la masa sa pe N.D.A. căruia i-a

propus, după ce anterior l-a întrebat dacă vrea să „facă rost de bani”, să o

tâlhărească pe partea vătămată, spunându-i că aceasta urma să se întoarcă în

Făurei cu trenul de ora 19,00 și că va avea asupra ei banii necesari achitării

chiriei.

Inculpatul N.D.A. a fost de

acord cu această propunere, spunând chiar că are un spray lacrimogen pe care îl

va folosi pentru reușita operațiunii de deposedare a victimei de bani.

De subliniat că, în cadrul

audierii sale, precum și a confruntării efectuate în cadrul cercetării

judecătorești, inculpata a susținut constant că nu cunoștea modalitatea în care

N.D.A. urma să acționeze, ei stabilind doar că, după ce părții vătămate îi vor

fi luați banii, să se întâlnească în curtea liceului.

La rândul său, inculpatul

N.D.A., după ce s-a despărțit de C.R., a discutat cu inculpatul A.M. despre

posibilitatea de a face „rost de bani”, aceștia stabilind împreună modalitatea

în care urmau să acționeze și anume: să o aștepte pe partea vătămată la colțul

blocului, să folosească asupra ei un spray lacrimogen și să-i ia geanta.

Cei doi inculpați, după ce

au observat că partea vătămată se îndreaptă către casă, au alergat până în

apropierea blocului în care aceasta locuia și, profitând că aleea pe care

partea vătămată se deplasa nu era iluminată, și-au pus în aplicare planul, în

sensul că s-au apropiat de partea vătămată și, în timp ce inculpatul N.D.A. i-a

pulverizat în ochi spray-ul lacrimogen, A.M. care venea din spate a fugit pe

lângă aceștia către șosea, oprindu-se la o distanță de circa 3 m.

Partea vătămată nu l-a

recunoscut decât pe inculpatul N.D.A. și, deși se afla sub efectul spray-ului,

s-a opus în două rânduri acțiunii inculpatului de a-i lua poșeta.

Inculpatul a îmbrâncit-o pe

partea vătămată și, după ce aceasta a căzut, i-a luat poșeta și a fugit către

șosea unde îl aștepta A.M. Împreună s-au deplasat în curtea liceului. Aici s-au

întâlnit cu inculpata C.R. și au procedat la împărțirea bunurilor din poșetă,

respectiv suma de 210.000 lei, un spray deodorant, o sacoșă din material

textil, carnetul de elev și cartea de identitate ale părții vătămate.

Inculpații N.D.A. și A.M. au

reținut câte 50.000 lei fiecare, restul bunurilor înmânându-le inculpatei C.R.,

mai puțin poșeta și sacoșa din material textil pe care le-au aruncat în WC-ul

din curtea liceului.

Situația de fapt mai sus

reținută, a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: sesizarea

și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de conducere în teren, planșe

foto, declarațiile martorilor I.C., O.A.V., D.A.L. și D.C., coroborat cu

recunoașterea inculpaților, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și

în fața instanței.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpații N.D.A. și

A.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică susținând că

instanța de fond trebuia să pună în discuția părților, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpata

C.R., din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., fără a mai

reține agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

întrucât inculpata l-a instigat pe făptuitorul minor N.D.A., necunoscând că

aceasta va săvârși fapta împreună cu inculpatul A.M. De asemenea, a mai

apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă și sub

aspectul temeiniciei pedepsei aplicate inculpatei minore, raportată la

cuantumul acesteia.

Prin apelul declarat,

inculpații N.D.A. și A.M. au criticat sentința, ca netemeinică, doar în ceea ce

privește schimbarea modalității de executare a pedepsei, din privare de

libertate în cea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât au

recunoscut fapta comisă și se află la primul impact cu legea penală, iar

situația familiilor lor este foarte grea.

Prin decizia penală nr. 535

din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței penale

nr. 227 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Brăila privind pe

inculpații N.D.A., A.M. și C.R. și a desființat în parte această sentință,

numai în ce privește latura sa penală și numai referitor la inculpata C.R. iar

în rejudecare:

Prin schimbarea încadrării

juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de complicitate la

tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de instigare la complicitate la tâlhărie, prevăzută de

art. 25, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 și art. 76

lit. c) C. pen. și în această încadrare juridică a condamnat-o pe inculpata

C.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatei C.R. pe durata termenului de încercare prevăzut

de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani.

De asemenea, în baza art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata C.R. să se

supună măsurilor de supraveghere enunțate în hotărâre.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații N.D.A. și A.M., obligându-i pe aceștia la

plata sumelor de 1.500.000 lei și respectiv 1.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

A mai dispus că suma de

800.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru

inculpații N.D.A. și C.R. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Fiind nemulțumiți de soluția

pronunțată, inculpații N.D.A. și A.M., în termen legal au declarat recurs și au

solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul coborârii acestora

și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., sau 86

1

C. pen., motivat

de împrejurarea că ambii se află la primul conflict cu legea penală, au

recunoscut și regretat fapta comisă și au considerat că scopul preventiv

educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Recursurile inculpaților

sunt nefondate.

Din verificările dosarului

cauzei se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate în cauză, iar

încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că

pedepsele aplicate recurenților inculpați: de 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru inculpatul A.M. și un an și 8 luni închisoare, pentru inculpatul N.D.A.

sunt just individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., întrucât ambii sunt cercetați pentru comiterea unei alte fapte penale

concurentă cu cele deduse judecății, iar scopul educativ preventiv al pedepsei

precum și reeducarea acestora nu se poate realiza decât prin executarea

efectivă a pedepsei privative de libertate.

Cum situațiile invocate în

recurs au fost deja avute în vedere atât de instanța de fond cât și de cea de

control judiciar la aplicarea circumstanțelor atenuante și la stabilirea

cuantumului pedepselor aplicate, în speță nu se justifică coborârea pedepselor

sub limita deja stabilită.

Criticile fiind nefondate și

cum nu se constată nici alte motive care ar putea fi examinate din oficiu,

urmează a se respinge recursurile, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, recurenții

inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei,

reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru aceștia, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.D.A. și A.M. împotriva deciziei penale

nr. 535/ A din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru aceștia, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.