ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1065 din 12 august 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații: 1. U.N. , la un an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 și a art. 76 din același cod, precum și la 9 luni închisoare, pentru tentativă la aceeași infracțiune prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 și a art. 76 din același cod. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată prin arest preventiv și în baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului; 2. R.L.I. , la un an închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99, a art. 74 și a art. 76 din același cod. În baza dispozițiilor art. 81 și în condițiile prevăzute de art. 110 C. pen., s-a dispus, în ce o privește pe inculpata minoră, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza dispozițiilor art. 359 C. proc.

pen., inculpatei i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.; 3. L.A. , la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, a art. 74 și a art. 76 din același cod. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 86 2 din același cod. În baza art. 86 3 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului minor ca pe durata termenului de încercare să se prezinte o dată la 3 luni, la S.P.V.R.S.I., să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului minor i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit prejudiciul față de partea vătămată V.R.E. și s-a luat act că această parte vătămată precum și partea vătămată T.I.T., nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În jurul orelor 18,00, din ziua de 17 ianuarie 2005, inculpații U.N. și L.A., înțelegându-se între ei, observându-l pe V.R.E., l-au urmat în scara blocului de domiciliu. Aici, U.N. l-a întrebat cât este ceasul, tânărul răspunzându-i după ce și-a privit ecranul telefonului mobil după care s-au urcat în lift.

În timp ce ascensorul rula, U.N. a cerut telefonul și punându-i mâna la gură, l-a amenințat că dacă va țipa, îl va tăia cu cuțitul. La rândul său, L.A. a cerut bani și, de teamă V.R.E. le-a dat telefonul marca Alcatel, după acest moment inculpații coborând la parterul imobilului. În continuare, inculpații s-au deplasat la Liceul Iulia Hașdeu, pe traseu ei luând-o și pe R.L.I. După ce inculpații au văzut că T.I.T. are un telefon mobil, inculpata R.L.I. l-a întrebat cât este ceasul, tânărul răspunzându-i după ce și-a privit ecranul telefonului. Urmărindu-l pe tânăr până în scara blocului unde acesta domicilia, inculpatul U.N. s-a apropiat de el prin spate și i-a cerut telefonul amenințându-l că dacă nu se va conforma, îl va tăia cu cuțitul.

Opunându-se, tânărului i-a fost prinsă mâna de inculpata R.L.I., aceasta încercând astfel să ia telefonul. Nereușind, l-a mușcat de mână, tânărul a căzut și a început să strige după ajutor. Speriați, inculpații s-au împrăștiat, U.N. fiind prins de vecinii alertați. Organele de poliție au găsit la acest inculpat, telefonul sustras de la V.R.E. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul U.N. În apel, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor aplicate inculpaților și schimbarea modalității de executare în ce-i privește pe inculpații minori.

Inculpatul U.N. și-a motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt și, deci, a vinovăției sale, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 901 din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, ambele apeluri. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul U.N. au declarat recursuri împotriva deciziei instanței de apel. Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv inculpaților li s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Inculpatul U.N. nu și-a motivat recursul, iar ulterior declarării lui, în ședința publică de judecată de la termenul din 4 aprilie 2006, a declarat că îl retrage. Asupra recursurilor de față, în ce privește recursul parchetului, acesta este fondat numai cu referire la intimatul recurent inculpat U.N. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că materialul probator administrat a reliefat corect starea de fapt și vinovăția inculpaților. Procedând însă la aplicarea pedepsei inculpatului U.N., instanța nu a acordat suficientă relevanță juridică pericolului social grav al faptelor săvârșite de acesta, respectiv două infracțiuni de tâlhărie în concurs, în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

și, ca atare, pedeapsa de numai un an închisoare executabilă în regim de privare de libertate nu este în măsură să realizeze scopul, acela prevăzut de art. 52 C. pen. Totodată, se reține că acest inculpat a fost și cel care a atras în activitatea infracțională pe cei doi inculpați minori, astfel că, și cu considerarea persoanei sale, sincer și cooperant în procesul penal, pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar va atinge scopul prevăzut de legea penală, respectiv prevenția generală și specială. Sub acest aspect, recursul declarat de parchet fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda conform dispozitivului.

În ce-i privește pe inculpații minori, la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul acestora valorificând circumstanțele atenuante ale persoanei inculpaților, aceștia fiind cooperanți și manifestând regret pentru ceea ce s-a reținut în sarcina lor. De asemenea, cuantumul pedepselor și modalitatea de executare sunt apte să contribuie la reeducarea inculpaților, în cauză pedepsele fiind legale și îndeplinite condițiile proprii suspendării condiționate și suspendării sub supraveghere a executării acestora. În ce privește cererea inculpatului U.N., de retragere a recursului, sunt de reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 din același cod, și pot retrage recursul în condițiile prevăzute de art. 369, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac a recursului. În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) din același cod, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare din părți își poate retrage recursul. Retragerea trebuie să fie făcută personal. Având în vedere că dispozițiile legale menționate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de voința inculpatului, aceea de retragere a recursului. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 901/ A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații U.N., R.L.I. și L.A. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1065 din 12 august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului U.N. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., și descontopește pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului U.N., în pedepsele componente, după cum urmează: - un an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 C. pen.; - 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 C. pen. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 C. pen., în sensul că o majorează de la un an închisoare, la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul U.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată prin arest preventiv de la 17 ianuarie 2005, la 24 martie 2005. Constată că intimații inculpați R.L.I. și L.A. au fost reținuți o singură zi, în data de 17 ianuarie 2005. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul U.N. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe recurentul inculpat U.N. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2006.