ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie
2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații H.E.E., B.M. și R.F.,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 11 pronunțată de Tribunalul
Neamț, la 28 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1460/P/2003, s-a făcut aplicarea art.
211 alin. (2) lit. c) C. pen., și a art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen., în
sensul condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a inculpatului
minor H.E.E., la un an și 6 luni și respective.
Totodată instanța a făcut aplicarea art. 64 și art. 71
C. pen., a prelungit arestarea aceluiaș inculpat și a dedus din pedeapsă perioada
în care acesta a fost arestat.
Prin aceeași sentință au fost, de asemenea, condamnați:
- la 7 luni de închisoare inculpata B.M., în sarcina
căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 221
cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și
- la un an de închisoare inculpatul minor R.F., pentru
instigare la infracțiunea de furt, conform art. 25 raportat la art. 208 alin.
(1) C. pen., și a art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen.
De asemenea instanța a dispus:
- aplicarea art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate
a executării pedepselor stabilite în cazul inculpaților B.M. și R.F., referitor
la cel de-al doilea făcându-se și aplicarea art. 110
1
C. pen., cu
referire la art. 103 alin. (1) și respectiv la art. 86
3
C. pen.;
- obligarea tuturor inculpaților, în solidar, inclusiv
cu părțile civilmente responsabile H.I., H.V. și R.I., a unor despăgubiri
civile in valoare de 1.620.000 lei in favoarea părții civile M.M.M. precum și
obligarea inculpatei B.M. la plata, către aceeași parte civilă a unei alte
despăgubiri civile în valoare de 380.000 lei.
În temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen.,
inculpații au fost obligați și la plata către stat a cheltuielilor judiciare
după cum urmează:
H.E.E., în solidar cu H.I. și H.V., pentru suma de 2.600.000
lei, iar B.M., și respectiv R.I. pentru câte o sumă de 2.000.000 lei.
În motivarea sentinței s-a reținut, în esență că, în urma
îndemnurilor lui R.F. de a-și procura mijloacele de subzistență prin comiterea
de infracțiuni inculpatul H.E.E. a săvârșit o tâlhărie constând în aceea că, la
10 octombrie 2003, a sustras părții civile M.M.M. un lănțișor de aur pe care i
l-a smuls de la gât.
S-a reținut, de asemenea că, ulterior, lănțișorul a
fost valorificat de inculpații R.F. și B.M. care, deși aflaseră despre
proveniența respectivului bun, l-au amanetat SC R.T. SRL,, iar din suma de 600.000
lei astfel obținută i-au predat 300.000 lei lui H.E.E.
Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentințe de
către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț H.E.E. și R.F. a fost admis prin
decizia penală nr. 95 pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 23 martie 2004 în
dosarul nr. 1081/2004.
Ca urmare hotărârea primei instanțe a fost desființată
numai cu privire la latura civilă în sensul înlăturării obligației de plată a
unor despăgubiri civile stabilite în sarcina inculpaților și a părților
responsabile civilmente precum și al obligării SC R.T. SRL Piatra Neamț la
restituirea către aceeași parte civilă, M.M.M., a lănțișorului de aur.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen
legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cauza fiind ulterior
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar
2155/2004.
Criticile invocate în susținerea recursului astfel
declarat au vizat:
- omisiunea instanțelor de a face aplicare a
prevederilor art. 112 lit. a) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul H.E.E.
care nu a fost obligat la tratamentul medical recomandat prin expertiza
medico-legală,
- greșita individualizare a pedepselor aplicate
tuturor celor trei inculpați și care au fost considerate de recurent
insuficient de severe precum și
- greșita soluționare a laturii civile prin stabilirea
unei obligații în sarcina SC R.T. SRL Piatra Neamț fără ca aceasta să fi fost
citată cu ocazia judecării cauzei în prima instanță.
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea are în vedere că, până la 9
martie 2004, SC R.T. SRL nu a figurat ca parte în proces, iar la termenul
amintit instanța de apel a dispus introducerea acesteia în cauză ca „intimată”,
fără a se defini pe deplin calitatea procesuală a respectivei părți în raport
cu cerințele art. 23 și 24 C. proc. pen.
Este de observat totodată că, potrivit art. 263 alin.
(2) și art. 300 C. proc. pen., identificarea tuturor părților din proces trebuia
să fie făcută prin rechizitoriu, iar eventualele omisiuni existente, sub acest
aspect, în actul de sesizare se impuneau a fi verificate și corectate în fața
primei instanțe.
Neprocedându-se în modul arătat au fost încălcate dispozițiile
relative la sesizarea instanței astfel, încât soluțiile succesive date în fond
și apoi în apel laturii civile a cauzei, intră sub incidența art. 197 alin. (2)
C. proc. pen., referitoare la nulitatea actelor de procedură.
Pentru același considerent în cauză sunt aplicabile și
prevederile art. 385
9
pct. 17
1
și 21 C. proc. pen.,
aspect care impune, conform art. 385
15
din același cod, admiterea
recursului, casarea sentinței și deciziei în ceea ce privește modul de
soluționare a laturii civile și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării.
În considerarea datelor speței critica adusă de
recurent modului de individualizare a pedepselor apare ca lipsită de suport, si
aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză instanța de fond a făcut o corectă
aplicare a prevederilor art. 52 și 72 C. proc. pen., inclusiv prin acordarea de
circumstanțe atenuante inculpaților H.E.E. și B.M., soluția fiind apoi
menținută în apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de trimitere va
verifica în ce măsura se mai mențin constatările și recomandările expertizei
medico-legale efectuate în anul 2003 în cazul inculpatului H.E.E., acesta fiind
un criteriu pe baza căruia se va putea aprecia dacă se impune aplicarea prevederilor
art. 112 lit. b) C. pen., în sensul obligării respectivului inculpat la
tratament medical.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curții de
Apel Bacău, privind pe inculpații H.E.E., B.M. și R.F.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 11 din 28
ianuarie 2004 a Tribunalului Neamț cu privire la soluționarea laturii civile și
omisiunea examinării aplicării dispozițiilor art. 112 C. pen., inculpatului H.E.E.
și trimite cauza pentru rejudecare, sub aceste aspecte, la Tribunalul Neamț.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
pronunțate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.