ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2005

deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații H.E.E., B.M. și R.F., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 pronunțată de Tribunalul Neamț, la 28 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1460/P/2003, s-a făcut aplicarea art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și a art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen., în sensul condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a inculpatului minor H.E.E., la un an și 6 luni și respective. Totodată instanța a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., a prelungit arestarea aceluiaș inculpat și a dedus din pedeapsă perioada în care acesta a fost arestat.

Prin aceeași sentință au fost, de asemenea, condamnați: - la 7 luni de închisoare inculpata B.M., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și - la un an de închisoare inculpatul minor R.F., pentru instigare la infracțiunea de furt, conform art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., și a art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen. De asemenea instanța a dispus: - aplicarea art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate a executării pedepselor stabilite în cazul inculpaților B.M. și R.F., referitor la cel de-al doilea făcându-se și aplicarea art. 110 1 C. pen., cu referire la art. 103 alin. (1) și respectiv la art. 86 3 C. pen.; - obligarea tuturor inculpaților, în solidar, inclusiv cu părțile civilmente responsabile H.I., H.V.

și R.I., a unor despăgubiri civile in valoare de 1.620.000 lei in favoarea părții civile M.M.M. precum și obligarea inculpatei B.M. la plata, către aceeași parte civilă a unei alte despăgubiri civile în valoare de 380.000 lei. În temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați și la plata către stat a cheltuielilor judiciare după cum urmează: H.E.E., în solidar cu H.I. și H.V., pentru suma de 2.600.000 lei, iar B.M., și respectiv R.I. pentru câte o sumă de 2.000.000 lei. În motivarea sentinței s-a reținut, în esență că, în urma îndemnurilor lui R.F. de a-și procura mijloacele de subzistență prin comiterea de infracțiuni inculpatul H.E.E. a săvârșit o tâlhărie constând în aceea că, la 10 octombrie 2003, a sustras părții civile M.M.M.

un lănțișor de aur pe care i l-a smuls de la gât. S-a reținut, de asemenea că, ulterior, lănțișorul a fost valorificat de inculpații R.F. și B.M. care, deși aflaseră despre proveniența respectivului bun, l-au amanetat SC R.T. SRL,, iar din suma de 600.000 lei astfel obținută i-au predat 300.000 lei lui H.E.E. Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț H.E.E. și R.F. a fost admis prin decizia penală nr. 95 pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 23 martie 2004 în dosarul nr. 1081/2004. Ca urmare hotărârea primei instanțe a fost desființată numai cu privire la latura civilă în sensul înlăturării obligației de plată a unor despăgubiri civile stabilite în sarcina inculpaților și a părților responsabile civilmente precum și al obligării SC R.T.

SRL Piatra Neamț la restituirea către aceeași parte civilă, M.M.M., a lănțișorului de aur. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 2155/2004. Criticile invocate în susținerea recursului astfel declarat au vizat: - omisiunea instanțelor de a face aplicare a prevederilor art. 112 lit. a) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul H.E.E. care nu a fost obligat la tratamentul medical recomandat prin expertiza medico-legală, - greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor celor trei inculpați și care au fost considerate de recurent insuficient de severe precum și - greșita soluționare a laturii civile prin stabilirea unei obligații în sarcina SC R.T.

SRL Piatra Neamț fără ca aceasta să fi fost citată cu ocazia judecării cauzei în prima instanță. Recursul este fondat. În acest sens, Curtea are în vedere că, până la 9 martie 2004, SC R.T. SRL nu a figurat ca parte în proces, iar la termenul amintit instanța de apel a dispus introducerea acesteia în cauză ca „intimată”, fără a se defini pe deplin calitatea procesuală a respectivei părți în raport cu cerințele art. 23 și 24 C. proc. pen. Este de observat totodată că, potrivit art. 263 alin. (2) și art. 300 C. proc. pen., identificarea tuturor părților din proces trebuia să fie făcută prin rechizitoriu, iar eventualele omisiuni existente, sub acest aspect, în actul de sesizare se impuneau a fi verificate și corectate în fața primei instanțe.

Neprocedându-se în modul arătat au fost încălcate dispozițiile relative la sesizarea instanței astfel, încât soluțiile succesive date în fond și apoi în apel laturii civile a cauzei, intră sub incidența art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la nulitatea actelor de procedură. Pentru același considerent în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 385 9 pct. 17 1 și 21 C. proc. pen., aspect care impune, conform art. 385 15 din același cod, admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării. În considerarea datelor speței critica adusă de recurent modului de individualizare a pedepselor apare ca lipsită de suport, si aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 52 și 72 C. proc.

pen., inclusiv prin acordarea de circumstanțe atenuante inculpaților H.E.E. și B.M., soluția fiind apoi menținută în apel. Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de trimitere va verifica în ce măsura se mai mențin constatările și recomandările expertizei medico-legale efectuate în anul 2003 în cazul inculpatului H.E.E., acesta fiind un criteriu pe baza căruia se va putea aprecia dacă se impune aplicarea prevederilor art. 112 lit. b) C. pen., în sensul obligării respectivului inculpat la tratament medical.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații H.E.E., B.M. și R.F. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 11 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Neamț cu privire la soluționarea laturii civile și omisiunea examinării aplicării dispozițiilor art. 112 C. pen., inculpatului H.E.E. și trimite cauza pentru rejudecare, sub aceste aspecte, la Tribunalul Neamț. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.