ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 188 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a prematurității acțiunii, invocate de pârâta A.N.R.P., admițându-se în parte acțiunea formulată de G.N. și G.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și chemata în garanție SC R. SA. S-a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să soluționeze dosarul nr. 23455/CC, cu refacerea raportului de evaluare, admițându-se în parte cererea de chemare în garanție a SC R. SA, cu obligarea la respectarea termenului în vederea efectuării raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, că după cum însăși pârâta a precizat, potrivit H.G. nr. 361/2005, aceasta are atribuții cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, asigurând organizarea și funcționarea S.C.C.S.D., iar potrivit titlului VII art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, în subordinea C.P.M. s-a constituit C.C.S.D. care are ca atribuție principală emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Cu privire la excepția prematurității, s-a reținut că reclamanții dețin Dispoziția nr. 167/2006 privind propunerea de acordare de despăgubiri în echivalent, iar potrivit art. 3 din această decizie, în vederea acordării despăgubirilor, întreaga documentație aferentă a fost înaintată S.C.C.S.D., comisie ce avea obligația de a urma etapele procedurale prevăzute de Legea nr. 247/2005 în vederea acordării efective a despăgubirilor.

S-a constatat că în cazul de față, deși au trecut aproximativ 3 ani de la emiterea dispoziției, imobilul nu a fost evaluat nici în prezent. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt posesorii Dispoziției nr. 167/2006 a P.M. Buzău, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent conform legii speciale pentru construcțiile expropriate prin Decretul nr. 110/1984 și demolate în totalitate, construcții situate în Municipiul Buzău, Str. Frăției, evaluate la suma de 66003 lei, potrivit procesului verbal de evaluare nr. 5252 din 07 septembrie 1984. Dosarul reclamanților a fost înaintat S.C.C.S.D., iar aceasta avea obligația să procedeze la parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005, însă în cauza de față nu s-a parcurs nici etapa evaluării imobilului potrivit Standardelor Internaționale, astfel că dosarul reclamanților a rămas practic în nelucrare.

În ce privește cererea de chemare în garanție s-a apreciat că SC R. SA, societate de evaluare desemnată de Comisia Centrală în vederea efectuării raportului de evaluare, nu a efectuat în timp util evaluarea imobilului, nerăspunzând inclusiv la obiecțiunile formulate. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Pârâta-recurentă a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual-pasive, susținând nelegalitatea hotărârii care a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care stabilește entitatea și atribuțiile acesteia privind emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

În măsura în care se va trece peste acest motiv de nelegalitate, recurenta susține că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția prematurității acțiunii, cu motivația că nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pe fondul pretențiilor deduse judecății arată că obligația statuată de instanță de fond, chiar în sarcina unei instituții, ce nu are competențe legale privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, a fost îndeplinită, în sensul că raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 23445/CC a fost refăcut, fiind emisă și decizia conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților. Un motiv distinct de recurs vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta - recurentă care a executat obligația impusă A.N.R.P.

prin hotărârea primei instanțe. În recurs s-a depus în copie Decizia nr. 6670/2009 emisă de C.C.S.D., prin care s-a emis titlu de despăgubire în favoarea intimaților-reclamanți în cuantum de 51.779,63 RON. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma art. 304 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., concluzie fundamentată pe argumentele în continuare arătate. Intimata-pârâtă A.N.R.P. a invocat în fața primei instanțe excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la solicitarea reclamanților de soluționare a dosarului nr. 23455/CC, capăt de cerere care de altfel a fost admis în contradictoriu cu această pârâtă.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al C.C.S.D., motiv pentru care excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta-recurentă A.N.R.P. este întemeiată. De altfel, așa cum s-a reținut în dosarul nr. 23455/ CC din 31 iulie 2006 a fost emisă decizia nr. 6670/2009 de către C.C.S.D., cuprinzând titlu de despăgubire în favoarea reclamanților-intimați. În privința aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

Procedura administrativă instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire. În aceste proceduri sunt implicate mai multe entități, însă A.N.R.P. nu are atribuții în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Este adevărat că în baza art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă ... se constituie C.C.S.D., denumită în continuare C.C., care are, ca atribuție: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. C.C. este cea care emite decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire, având deci calitate procesual pasivă în acțiunea ce vizează emiterea acestui act administrativ și nu recurenta-pârâtă A.N.R.P. chemată în judecată de reclamanți, iar împrejurarea că președintele acestei autorități face parte din comisie, nu conferă calitate procesual pasivă autorității în prezenta cauză.

Rezultă de aici că entitatea titulară de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ este C.C.S.D. iar nu A.N.R.P., care are atribuții distincte, coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor și emitere a titlurilor de plată și titlurilor de conversie în etapa titlurilor de despăgubire, potrivit art. 13 1 și art. 18 1 – art. 18 9 din actul normativ menționat mai sus. Pe cale de consecință, analizând cu prioritate acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiat și prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis recursul, modificându-se în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

pentru lipsa calității procesual pasive a acesteia. Ca o consecință a respingerii acțiunii față de pârâta A.N.R.P., în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge și cererea de chemare în garanție a SC R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinței nr. 188 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții G.N. și G.E. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge cererea de chemare în garanție a SC R. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.