ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 188 din 19

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a

prematurității acțiunii, invocate de pârâta A.N.R.P.,

admițându-se în parte acțiunea formulată de G.N. și G.E. în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și chemata în garanție SC R. SA.

S-a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să soluționeze dosarul nr. 23455/CC,

cu refacerea raportului de evaluare, admițându-se în parte cererea de

chemare în garanție a SC R. SA, cu obligarea la respectarea termenului în

vederea efectuării raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive, că după

cum însăși pârâta a precizat, potrivit H.G. nr. 361/2005, aceasta are

atribuții cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001,

republicată, asigurând organizarea și funcționarea S.C.C.S.D.,

iar potrivit titlului VII art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, în

subordinea C.P.M. s-a constituit C.C.S.D. care are ca atribuție

principală emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de

despăgubire.

Cu privire la excepția

prematurității, s-a reținut că reclamanții dețin Dispoziția

nr. 167/2006 privind propunerea de acordare de despăgubiri în echivalent,

iar potrivit art. 3 din această decizie, în vederea acordării

despăgubirilor, întreaga documentație aferentă a fost

înaintată S.C.C.S.D., comisie ce avea obligația de a urma etapele

procedurale prevăzute de Legea nr. 247/2005 în vederea acordării

efective a despăgubirilor.

S-a constatat că în cazul de

față, deși au trecut aproximativ 3 ani de la emiterea

dispoziției, imobilul nu a fost evaluat nici în prezent.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că reclamanții sunt posesorii

Dispoziției nr. 167/2006 a P.M. Buzău, prin care s-a propus acordarea

de despăgubiri în echivalent conform legii speciale pentru

construcțiile expropriate prin Decretul nr. 110/1984 și demolate în

totalitate, construcții situate în Municipiul Buzău, Str.

Frăției, evaluate la suma de 66003 lei, potrivit procesului verbal de

evaluare nr. 5252 din 07 septembrie 1984.

Dosarul reclamanților a fost

înaintat S.C.C.S.D., iar aceasta avea obligația să procedeze la

parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005,

însă în cauza de față nu s-a parcurs nici etapa evaluării

imobilului potrivit Standardelor Internaționale, astfel că dosarul

reclamanților a rămas practic în nelucrare.

În ce privește cererea de

chemare în garanție s-a apreciat că SC R. SA, societate de evaluare

desemnată de Comisia Centrală în vederea efectuării raportului

de evaluare, nu a efectuat în timp util evaluarea imobilului, nerăspunzând

inclusiv la obiecțiunile formulate.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., invocând motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și dispozițiile

cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Pârâta-recurentă a solicitat

modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesual-pasive, susținând nelegalitatea

hotărârii care a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care stabilește

entitatea și atribuțiile acesteia privind emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire.

În măsura în care se va trece

peste acest motiv de nelegalitate, recurenta susține că instanța

de fond, în mod greșit, a respins excepția prematurității

acțiunii, cu motivația că nu a fost parcursă procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul pretențiilor deduse

judecății arată

că obligația statuată de instanță

de fond, chiar în sarcina unei instituții, ce nu are competențe

legale privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, a

fost îndeplinită, în sensul că raportul de evaluare întocmit în

dosarul nr. 23445/CC a fost refăcut, fiind emisă și decizia

conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților.

Un motiv distinct de recurs

vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta -

recurentă care a executat obligația impusă A.N.R.P. prin

hotărârea primei instanțe.

În recurs s-a depus în copie Decizia

nr. 6670/2009 emisă de C.C.S.D., prin care s-a emis titlu de

despăgubire în favoarea intimaților-reclamanți în cuantum de

51.779,63 RON.

Recursul este fondat.

Analizând actele dosarului,

criticile recurentei prin prisma art. 304 C. proc. civ. și examinând cauza

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a

constatat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., concluzie fundamentată pe argumentele în

continuare arătate.

Intimata-pârâtă A.N.R.P. a

invocat în fața primei instanțe excepția lipsei

calității procesual pasive cu privire la solicitarea

reclamanților de soluționare a dosarului nr. 23455/CC, capăt de

cerere care de altfel a fost admis în contradictoriu cu această pârâtă.

Contrar celor reținute de prima

instanță, Înalta Curte constată că emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al C.C.S.D.,

motiv pentru care excepția lipsei calității procesual pasive

invocată de pârâta-recurentă A.N.R.P. este întemeiată.

De altfel, așa cum s-a

reținut în dosarul nr. 23455/ CC din 31 iulie 2006 a fost emisă decizia nr. 6670/2009 de către C.C.S.D., cuprinzând titlu de

despăgubire în favoarea reclamanților-intimați.

În privința aplicării

Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare

metodologică autorităților administrației publice locale

și centrale, precum și celorlalte persoane juridice

deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.

10/2001, republicată.

Procedura administrativă

instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în

natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a

căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

În aceste proceduri sunt implicate

mai multe entități, însă A.N.R.P. nu are atribuții în

cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Este adevărat că în baza art.

13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de

acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru

analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se

acordă ... se constituie C.C.S.D., denumită în continuare C.C., care

are, ca atribuție: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de

titluri de despăgubire.

C.C. este cea care emite decizia

referitoare la acordarea titlului de despăgubire, având deci calitate

procesual pasivă în acțiunea ce vizează emiterea acestui act

administrativ și nu recurenta-pârâtă A.N.R.P. chemată în

judecată de reclamanți, iar împrejurarea că președintele

acestei autorități face parte din comisie, nu conferă calitate

procesual pasivă autorității în prezenta cauză.

Rezultă de aici că entitatea

titulară de drepturi și obligații în raportul de drept

administrativ este C.C.S.D. iar nu A.N.R.P., care are atribuții distincte,

coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor și emitere a

titlurilor de plată și titlurilor de conversie în etapa titlurilor de

despăgubire, potrivit art. 13

1

și art. 18

1

– art.

18

9

din actul normativ menționat mai sus.

Pe cale de consecință,

analizând cu prioritate acest motiv de recurs, Înalta Curte constată

că este întemeiat și prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat

cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis recursul, modificându-se în tot

hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. pentru lipsa

calității procesual pasive a acesteia.

Ca o consecință a

respingerii acțiunii față de pârâta A.N.R.P., în conformitate cu

prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge și cererea de

chemare în garanție a SC R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P.

împotriva Sentinței nr. 188 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanții G.N. și G.E. ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în garanție

a SC R. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 mai 2010.