ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5769/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, s ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. (C.C.S.D.) și A.N.R.P., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtelor la a numi un evaluator pentru evaluarea imobilului din localitatea Cangagia, com. Baia, jud. Tulcea, constând în teren intravilan și o construcție demolată. In motivarea acțiunii, reclamantul arată că are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menționat, conform deciziei nr. 1192 din 02 iulie 2007, emisă de primarul din Tulcea, comuna Baia.

S-a mai arătat că, în baza acestei dispoziții, rămasă definitivă și irevocabilă, unitatea obligată trebuia să înainteze dosarul pârâtelor C.C.S.D. și A.N.R.P., fapt care nu s-a întâmplat până în prezent. La dosar pârâta Comisia Centrală a formulat întâmpinare în care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii pe motiv că în cauză, dosarul administrativ prevăzut de Legea nr. 10/2001 nu i-a fost trimis. Prin întâmpinarea formulată, A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în considerarea că în raport de prevederile H.G. nr. 361/2005 și de Legii nr. 247/2005 atribuțiile sale se rezumă la sprijin și îndrumare a autorităților, la asigurarea organizării și funcționării secretariatului nu la verificarea și emiterea titlurilor de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 3989 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.S., față de această pârâtă. A admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., s-a apreciat că o condiție esențială pentru exercitarea unei acțiuni este aceea a calității procesuale, iar sarcina justificării calității procesuale active cât și pasive aparține reclamantului care în cadrul cererii trebuie să expună împrejurările de fapt și de drept din care rezultă îndreptățirea de a-l acționa în judecată pe pârât; - Din conținutul cererii introductive rezultă că reclamantul a solicitat a obliga autoritatea pârâtă la desemnarea unui evaluator, justificat pe incidența dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a apreciat că acest act normativ prin dispozițiile sale în legătură cu verificarea, evaluarea și emiterea titlului de despăgubire stabilește atribuții în sarcina comisiei centrale.

Prin urmare A.N.R.P. neavând atribuții care să se suprapună cu cele ale comisiei nu poate fi considerat titular al obligației invocate de reclamantă și ca atare nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză. - Referitor la excepția prematurității acțiunii invocate de C.C.S.D., prima instanță a reținut următoarele: - Prin decizia nr. 1192 din 02 iulie 2007 a Primarului Comunei b aia jud. Tulcea s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005. - Î n condițiile existenței acestei dispoziții reclamantul susține că este îndreptățit la examinarea dosarului de către comisie, iar față de această situație, pârâta Comisia Centrală pentru Despăgubire susține că dosarul nu a fost comunicat, iar faptul că dosarul nu ar fi fost înaintat, nu este contestat de reclamant, ci chiar precizat prin acțiune.

A concluzionat instanța de fond în sensul că, în condițiile în care dosarul nu se afla la entitatea pârâtă și de vreme ce o comunicare de către primărie însoțită de documentația aferentă nu i-a fost adresată, susținerile pârâtei cu privire la prematuritate sunt întemeiate și urmează a fi admise. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență, prin motivele de recurs formulate că în mod eronat instanța de fond a considerat ca fiind întemeiată excepția de prematuritate și a soluționat cauza prin respingerea acțiunii. Arată recurentul-reclamant că Dispoziția nr. 1192 din 2 iulie 2007 însoțită de avizul de legalitate al prefectului județului Tulcea a fost transmisă instituției pârâte, aceasta având obligația de a soluționa dosarul în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII și nu de a restitui dosarul sub pretextul unor pretinse completări.

Au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele. Intimata-pârâtă C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Într-adevăr, potrivit susținerilor intimatei-pârâte din întâmpinare, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai mult etape și anume etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D.

a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu. În cuprinsul Legii nr. 247/2005 legiuitorul nu prevăzut un termen pentru finalizarea procedurii administrative, dar aceasta nu poate constitui o justificare pentru instituțiile abilitate a soluționa astfel de dosare pentru nesoluționarea lor într-un termen rezonabil. Soluționarea într-un termen rezonabil constituie de fapt o garanție pentru soluționarea echitabilă a cererilor de despăgubiri atât în procedura prealabilă administrativă cât și în fața instanței de judecată, în concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în speță recurentul-reclamant s-a adresat cu notificarea Primarului comunei Baia, județul Tulcea în anul 2001, care a emis prima Dispoziție cu nr. 1192 din 2 iulie 2007 și prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele casă de locuit demolată și teren intravilan în suprafață totală de 5.500 mp situate în localitatea Cangagia, comuna Baia, județul Tulcea, dosarul fiind înaintat Secretariatului Comisiei Centrale. Intimata-pârâtă susține că nu a înregistrat dosarul la Comisie dat fiind că acesta nu conținea și înscrisurile privind situația juridică a imobilului notificat, fapt pentru care a fost restituit Primăriei comunei Baia, așa încât nu i se poate reține în sarcină nesoluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

Trebuie observat însă că dosarul a fost restituit Prefecturii județului Tulcea la data de 20 octombrie 2009, conform procesului verbal nr. 12746 din 20 octombrie 2009 aflat la fila 14 dosar fond, deci după data de 11 mai 2009, data introducerii acțiunii de către recurentul-reclamant, așa încât nu se poate reține apărarea pârâtei cum că nu ar avea nicio vină în tergiversarea soluționării dosarului. În prezent însă dosarul este înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale nr. 47261/CC din 15 iunie 2010, acesta fiind returnat de către primăria comunei Baia cu o nouă dispoziție – nr. 222 emisă de primar, intimata-pârâtă urmând a trece la soluționarea acestuia chiar dacă a primit un număr recent de înregistrare.

Aceasta pentru că, așa cum s-a arătat mai sus calcularea termenului rezonabil pornește de la momentul notificării entității deținătoare a imobilului – în speță acesta fiind anul 2001 , deci s-au scurs mai bine de 9 ani de la acest moment, timp în care recurentul-reclamant nu a intrat în posesia despăgubirilor solicitate în termenul Legii nr. 10/2001, republicată. Așa fiind, se impune în mod necesar ca intimata-pârâtă C.C.S.D. să urgenteze parcurgerea etapelor în procedură administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru a se finaliza prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.

Cererea recurentului-reclamant de desemnare a unui evaluator pentru evaluarea imobilului este deci una întemeiată, pe fondul rezolvării cererii de acordare despăgubiri într-un termen rezonabil, așa încât recursul declarat de reclamant se privește ca fondat și urmează a fi admis, hotărârea instanței de fond urmând a fi modificată în sensul obligării Comisiei de desemnare a unui evaluator pentru evaluarea imobilului aferent Dispoziției nr. 1192/2007, respectiv nr. 222/2010 emise de Primăria comunei Baia, județul Tulcea. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate urmează a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.S., împotriva sentinței civile nr. 3989 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S.S. Obligă pârâta C.C.S.D. să desemneze un evaluator pentru evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 1192 din 2 iulie 2007 emisă de Primarul comunei Baia, județul Tulcea. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2010.