ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2172/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2009, reclamanții C.M.A. și C.L.C. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea nejustificată în executarea deciziei nr. 1.871 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și obligarea conducătorului autorității publice sau a persoanei obligate la punerea în executare a deciziei menționate la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 1 aprilie 2009 la zi.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a executa decizia nr. 1871 din 1 aprilie 2009 până la cel mai târziu la 1 mai 2009, dovedind rea-credință în soluționarea dosarului lor privind acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005. La data de 7 iulie 2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei comunei Găgești, județul Vaslui, susținând că aceasta nu a executat obligația legală de a transmite dosarul aferent notificării, însoțit de actele prevăzute la pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.

Prin sentința civilă nr. 98CC din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de aplicare a amenzii judiciare, a respins ca neîntemeiate cererea de despăgubiri și cererea de chemare în garanție și a obligat pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei. Cererea de aplicare a amenzii judiciare civile a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect , cu motivarea că pârâta a executat obligația stabilită prin decizia nr. 1.871 din 1 aprilie 2009 la data de 23 iulie 2009, după introducerea acțiunii. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a despăgubirilor în sumă de 100.000 lei, reținând că reclamanții nu au administrat probe în dovedirea lor și nici nu au indicat în concret prejudiciul material cauzat de pârâtă.

Ca o consecință a respingerii acțiunii principale, instanța de fond a respins și cererea de chemare în garanție a Primăriei comunei Găgești, Județul Vaslui. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, cu începere de la 1 mai 2009 și obligării pârâtei la plata despăgubirilor pentru refuzul nejustificat de a executa în termen legal o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, considerând că a rămas fără obiect cererea de aplicare a amenzii, deși intimata nu a executat decizia nr. 1.871 din 1 aprilie 2009 în termenul legal, de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectiv până la data de 1 mai 2009. Recurenții au precizat că hotărârea judecătorească irevocabilă a fost executată numai după formularea prezentei acțiuni în justiție, ceea ce dovedește reaua–credință a intimatei, care se impunea a fi sancționată prin aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 1871 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze dosarul reclamanților C.L.C. și C.M.A. înregistrat sub nr. 18.827 din 23 iunie 2006 și să-l înainteze către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare. Această obligație a fost executată la data de 23 iulie 2009, când în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost desemnat un evaluator, căruia i-a fost repartizat dosarul recurenților-reclamanți în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Față de această dată, instanța de fond a apreciat eronat că a rămas fără obiect cererea formulată de recurenții-reclamanți la data de 18 iunie 2009 pentru nerespectarea de către comisia intimată a obligației de executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în condițiile și în termenele prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor prevederi legale, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Hotărârea judecătorească irevocabilă invocată de recurenții-reclamanți nu cuprinde un termen de executare și în consecință, autoritatea intimată avea obligația executării în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectiv de la data de 1 aprilie 2009. Cum intimata a procedat la executarea hotărârii judecătorești după această dată, se constată că este neîntemeiată concluzia din sentința recurată privind lipsa de obiect a cererii formulate de recurenții-reclamanți pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege în cazul neexecutării hotărârii irevocabile a instanței de contencios administrativ.

Din acest motiv, pentru perioada cuprinsă între expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii invocate de recurenții-reclamanți și până la data de 23 iulie 2009, când intimata – pârâtă a executat obligația de a desemna un evaluator în dosarul nr. 18.827 din 23 iunie 2006, instanța de fond trebuia să analizeze dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru stabilirea răspunderii administrative în cazul neexecutării hotărârii irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ. Sesizată cu o asemenea cerere, instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat pe fondul pricinii și nici în cadrul procesual prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru procedura de executare a hotărârii irevocabile prin care a fost soluționat un litigiu de contencios administrativ.

Reglementarea susmenționată prevede că, în cazul în care termenul de executare a hotărârii judecătorești nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere . Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în calitate de conducător al autorității publice obligată să execute hotărârea judecătorească irevocabilă nu a fost citat în cauză, iar instanța de fond nu a pus în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestui subiect de drept, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere obiectul cererii de stabilire a răspunderii administrative pentru nerespectarea obligației de executare.

Pentru considerentele expuse, se constată că se impune rejudecarea acestei prime cereri din acțiunea formulată de recurenții-reclamanți. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate urmează a fi menținute, constatându-se că în mod legal și temeinic au fost respinse cererea de despăgubiri și cererea de chemare în garanție, fiind obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei. Critica adusă în recurs soluției de respingere a cererii de despăgubiri se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât nu au fost administrate dovezi privind existența unui prejudiciu material și cuantumul sumei pretinse pentru repararea acestuia. În consecință, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa parțial hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță cu privire la cererea de aplicare a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.L.C. și C.M.A. împotriva sentinței civile nr. 98/CC din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează parțial sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare cu privire la cererea de aplicare a amenzii judiciare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.