ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia nr. 2172 din 8 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA - Sucursala Timiș și de pârâta SC R. SRL Timișoara. A admis cererea reclamantei SC A.R.A.V.I.G. SA - Sucursala Timiș și a dispus întoarcerea executării silite a Sentinței nr. 69 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială.

În argumentarea acestei soluții instanța supremă, referitor la recursul reclamantei, a reținut, în esență, că reluându-se judecata după casare, s-au administrat probe pe baza cărora instanța de apel a stabilit situația de fapt și a rezolvat fondul cauzei prin respingerea acțiunii ca nefondată, astfel că nu a fost nesocotit sau încălcat principiul forței obligatorii a îndrumărilor date de instanța de casare în privința problemelor de drept dezlegate, respectiv a netemeiniciei excepției autorității de lucru judecat prin raportare la Sentința civilă nr. 1664/2000 pronunțată de Tribunalul Timiș. Referitor la recursul pârâtei răspunzând motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a constatat că instanța de apel nu a încălcat obligația rezultată din art. 261 C. proc.

civ. și art. 6 parag. 1 din Convenție. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a constatat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală atunci când a rezolvat excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei-reclamante în cadrul cererii reconvenționale, fondul nemaiputând deci face obiectul vreunei analize deoarece față de obiectul dedus judecății care vizează prestații succesive (penalități de întârziere și dobânzi legale) pretinse pe o anumită perioadă de timp, dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită și este de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul la acțiune, conform art. 3 alin. (1), art. 6, 7 din Decretul nr. 167/1958.

Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a apreciat că recurenta nu poate invoca vătămarea, ca o condiție a anulării actului de procedură prin nepronunțarea instanței asupra cererii de restituire a cauțiunii, nerezultând că o asemenea cerere ar fi fost făcută, iar restituirea nu se face din oficiu, existând, de altfel, posibilitatea legală a formulării unei astfel d cereri pe cale separată, numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii. Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC R. SRL Timișoara întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea motivelor invocate, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a făcut o gravă greșeală materială analizând motivele de recurs fără a avea minuta din apel, ceea ce face imposibil controlul judecătoresc ierarhic superior, fie nu s-a pronunțat pe lipsa minutei omițând să se pronunțe pe unul din motivele de casare. Astfel, prin hotărârea de recurs chiar dacă ar fi putut fi cercetate toate motivele de casare, nu s-a putut analiza legalitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel, întrucât lipsa minutei face imposibilă verificarea legalității și temeiniciei soluției, oglindită prin minută. Legat de motivul de contestație prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a, contestatoarea arată că una din cauzele contestației este legată de omisiunea instanței de a se pronunța pe aspectul legat de lipsa minutei, motiv invocat oral în cursul judecării recursului, pe care instanța nu l-a analizat.

Instanța de recurs, susține contestatoarea, se focalizează în considerentele hotărârii asupra motivării respingerii excepției de prescripție a acțiunii, menționând că nu se mai face necesară analizarea altor aspecte și omițând să analizeze și cazul de casare cu privire la lipsa minutei. Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei nr. 2172 din 8 iunie 2010 și acordarea unui termen pentru soluționarea recursului. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Raportat la motivul prevăzut de art. 317 C. proc. civ. invocat de contestatoare se constată că acesta nu a fost motivat și argumentat în concret. Fiind în fața unei căi extraordinare de atac care impune o verificare numai a motivelor expres prevăzute procedural, fără caracter devolutiv, instanța nu se poate substitui părții pentru o examinare a unor argumente posibile în sprijinul motivului la care s-a făcut trimitere.

Cum susținerile contestatoarei nu se regăsesc printre motivele prevăzute expres de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., motivul invocat nu va fi reținut întrucât această cale de atac extraordinară este de retractare iar nu de reformare. Potrivit art. 318 C. proc. civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare". Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ.), iar nu motivele ce nu au fost indicate de parte, cum este cazul și în speță. Astfel se constată că instanța de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate. Susținerea contestatoarei conform căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs invocat oral privind lipsa minutei instanței de apel nu poate fi reținută, întrucât din verificările efectuate acest motiv de recurs nu a fost invocat de către recurentă nici oral, conform practicalei din încheierea de amânare a pronunțării, nici prin cererea scrisă. Totodată se constată că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecății recursului în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. În consecință, pentru toate argumentele arătate contestația în anulare va fi respinsă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 2172 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.