ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2011

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2172 din 8 iunie 2010 Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA - Sucursala Timiș și de pârâta SC R.

SRL Timișoara. A admis cererea reclamantei SC A.R.A.V.I.G. SA - Sucursala Timiș

și a dispus întoarcerea executării silite a Sentinței nr. 69 din 30 ianuarie

2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială.

În argumentarea acestei soluții

instanța supremă, referitor la recursul reclamantei, a reținut, în esență, că

reluându-se judecata după casare, s-au administrat probe pe baza cărora

instanța de apel a stabilit situația de fapt și a rezolvat fondul cauzei prin

respingerea acțiunii ca nefondată, astfel că nu a fost nesocotit sau încălcat

principiul forței obligatorii a îndrumărilor date de instanța de casare în

privința problemelor de drept dezlegate, respectiv a netemeiniciei excepției

autorității de lucru judecat prin raportare la Sentința civilă nr. 1664/2000

pronunțată de Tribunalul Timiș.

Referitor la recursul pârâtei

răspunzând motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a constatat că

instanța de apel nu a încălcat obligația rezultată din art. 261 C. proc. civ.

și art. 6 parag. 1 din Convenție.

Cât privește motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a constatat că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre legală atunci când a rezolvat excepția prescripției dreptului la

acțiune al pârâtei-reclamante în cadrul cererii reconvenționale, fondul

nemaiputând deci face obiectul vreunei analize deoarece față de obiectul dedus

judecății care vizează prestații succesive (penalități de întârziere și dobânzi

legale) pretinse pe o anumită perioadă de timp, dreptul la acțiune cu privire

la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită și este de 3 ani

de la data la care s-a născut dreptul la acțiune, conform art. 3 alin. (1),

art. 6, 7 din Decretul nr. 167/1958.

Referitor la motivul prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a apreciat că recurenta nu poate invoca vătămarea,

ca o condiție a anulării actului de procedură prin nepronunțarea instanței

asupra cererii de restituire a cauțiunii, nerezultând că o asemenea cerere ar

fi fost făcută, iar restituirea nu se face din oficiu, existând, de altfel,

posibilitatea legală a formulării unei astfel d cereri pe cale separată, numai

după rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC R.

SRL Timișoara întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 alin. (1) C. proc.

civ. În argumentarea motivelor invocate, contestatoarea a susținut că instanța

de recurs a făcut o gravă greșeală materială analizând motivele de recurs fără

a avea minuta din apel, ceea ce face imposibil controlul judecătoresc ierarhic

superior, fie nu s-a pronunțat pe lipsa minutei omițând să se pronunțe pe unul

din motivele de casare.

Astfel, prin hotărârea de recurs

chiar dacă ar fi putut fi cercetate toate motivele de casare, nu s-a putut

analiza legalitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel, întrucât lipsa

minutei face imposibilă verificarea legalității și temeiniciei soluției,

oglindită prin minută.

Legat de motivul de contestație

prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a, contestatoarea arată că una din cauzele

contestației este legată de omisiunea instanței de a se pronunța pe aspectul

legat de lipsa minutei, motiv invocat oral în cursul judecării recursului, pe

care instanța nu l-a analizat.

Instanța de recurs, susține

contestatoarea, se focalizează în considerentele hotărârii asupra motivării

respingerii excepției de prescripție a acțiunii, menționând că nu se mai face

necesară analizarea altor aspecte și omițând să analizeze și cazul de casare cu

privire la lipsa minutei.

Pentru aceste motive contestatoarea

a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei nr. 2172 din 8

iunie 2010 și acordarea unui termen pentru soluționarea recursului.

Contestația în anulare va fi

respinsă pentru următoarele considerente:

Raportat la motivul prevăzut de art.

317 C. proc. civ. invocat de contestatoare se constată că acesta nu a fost

motivat și argumentat în concret. Fiind în fața unei căi extraordinare de atac

care impune o verificare numai a motivelor expres prevăzute procedural, fără

caracter devolutiv, instanța nu se poate substitui părții pentru o examinare a

unor argumente posibile în sprijinul motivului la care s-a făcut trimitere.

Cum susținerile contestatoarei nu se

regăsesc printre motivele prevăzute expres de dispozițiile art. 317 C. proc.

civ., motivul invocat nu va fi reținut întrucât această cale de atac

extraordinară este de retractare iar nu de reformare.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare".

Textul legal are în vedere numai

omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare

invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C.

proc. civ.), iar nu motivele ce nu au fost indicate de parte, cum este cazul și

în speță.

Astfel se constată că instanța de

recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că

motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate.

Susținerea contestatoarei conform

căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs invocat

oral privind lipsa minutei instanței de apel nu poate fi reținută, întrucât din

verificările efectuate acest motiv de recurs nu a fost invocat de către

recurentă nici oral, conform practicalei din încheierea de amânare a

pronunțării, nici prin cererea scrisă.

Totodată se constată că nu au fost

săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale

judecății recursului în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

În consecință, pentru toate

argumentele arătate contestația în anulare va fi respinsă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC R. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 2172 din

8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2011.