ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2971/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 69 din 30 ianuarie

2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,

în dosarul nr. 6110/63/2007, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.R.A.

SA, sucursala Timișoara, împotriva pârâtului SC R.I.P.S. SRL Timișoara, s-a

admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.I.P.S. SRL

Timișoara, precizată la data de 3 ianuarie 2008, a fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 880.611,6528 lei reprezentând dobânda

legală față de suma stabilită prin sentința nr. 1664 din 24 octombrie 2000

pronunțată de Tribunalul Timiș și la plata sumei de 15.123 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel, în termen legal, reclamanta SC A.R.A. SA, sucursala Timișoara,

și pârâta SC R.I.P.S. SRL Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, petenta SC A.R.A. SA, sucursala Timișoara, solicitând la data de

24 martie 2009, cu caracter accesoriu, suspendare propriu-zisă a sentinței

apelate, până la soluționarea apelului.

În motivarea cererii de suspendare,

petenta SC A.R.A. SA, sucursala Timișoara, a invocat faptul că soluția

instanței de fond este neîntemeiată, iar pe rolul instanțelor de judecată se

află mai multe litigii comerciale între aceleași părți, iar soluțiile

pronunțate sunt contradictorii, o cauză cu obiect similar, aflându-se, în

recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție București.

De asemenea a invocat petenta, că

punerea în executare a sentinței apelate, ar prejudicia grav interesele

economice ale societății, punând în pericol, desfășurarea, în viitor, a

activității acesteia.

Prin Încheierea nr. 23 din Camera de

Consiliu de la 23 aprilie 2009 dată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

a respins cererea de suspendare formulată de petentă, cu motivarea că nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie iar

petenta nu a făcut dovada existenței unui pericol iminent și nici a unui prejudiciu,

iar suma la care a fost obligată petenta nu are un cuantum foarte mare în

raport de cifra de afaceri și volumul resurselor financiare ale societății

încât să îi pericliteze activitatea comercială viitoare.

Împotriva acestei încheieri, petenta

a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea

cărora arată, în esență, că instanța a aplicat greșit legea în sensul că a

nesocotit obiectul și temeiul de drept, art. 280 C. proc. civ., întrucât

sentința nr. 64 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj a fost pusă în

executare, fapt ce ar preveni evitarea unei executări silite păgubitoare, în

opinia recurentei; în susținerea celor arătate invoca somația executorului

judecătoresc potrivit căruia s-a început executarea silită.

În consecință, recurenta solicită

admiterea recursului, modificarea încheierii recurate cu trimiterea cauzei spre

rejudecare până la soluționarea apelului.

Ulterior declarării recursului s-a

depus la dosar dovada soluționării apelului declarat de reclamanta SC A.R.A. SA

împotriva sentinței nr. 69 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj a cărei suspendare provizorie s-a cerut.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 280 alin. (1) C. proc.

civ. cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face odată cu

apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel, potrivit dispozițiilor

art. 403 alin. (3) C. proc. civ.

Cererea pentru suspendarea

executării vremelnice se poate face fie odată cu apelul, fie deosebit, în tot

cursul instanței de apel.

În cauză, apelul a fost soluționat

prin decizia nr. 128 din 4 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, în dosarul nr. 6110/63/2007, și cum cererea a fost formulată în

temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea apelului, astfel

că, și în cazul cererilor care au ca obiect suspendarea sau suspendarea

provizorie a executării unei hotărâri, cel care formulează o astfel de cerere

trebuie să justifice un interes, iar interesul să fie legitim, personal, născut

și actual.

Or, în cauză recurenta nu mai

justifică un interes, pe de o parte, iar pe de altă parte apelul a fost

soluționat, fapt pentru care cererea formulată de petentă nu se mai justifică.

În altă ordine de idei Înalta Curte

a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, așa încât criticile

formulate nu sunt motive de nelegalitate în sensul textului de lege evocat de

recurentă în cererea de recurs, situație în care, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. urmează, să respingă recursul reclamantei.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta A.R.A.

V. I.G. SA, sucursala Timiș, împotriva încheierii nr. 23 de la 23 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18

noiembrie 2009.