ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 noiembrie 2010, petenta SC F.E.I. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2117 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând ca în contradictoriu cu intimata SC R. SA Craiova să se dispună anularea deciziei și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova. În drept, contestatoarea a invocat ca temei prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., susținând următoarele: - În cadrul cererii de recurs s-au formulat două critici subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. - Prin criticile subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a invocat nelegalitatea deciziei raportat la convenție, care are putere de lege între părți, dar și la efectele deciziei nr. 1051 din 8 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cu care intimata a fost obligată să respecte convenția, în sensul păstrării numărului de telefon. - Asupra acestui motiv de apel, instanța de recurs nu s-a pronunțat, reținând în mod explicit lipsa unor critici care să poată fi subsumate acestuia. - Deși prin cerere nu a existat o raportare la un text de lege, instanța avea obligația să constate că încălcarea viza art. 969 C. civ. - Ceea ce a reținut instanța raportat la dispozițiile art. 969 C. civ.

și art. 982 C. civ., la clauzele contractuale și la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu echivalează cu o motivare a criticilor de nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - Strâns legat de ceea ce s-a arătat anterior se susține și nepronunțarea asupra probei cu înscrisuri ceea ce atrage încălcarea dreptului său la apărare. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința nr. 82 din 3 februarie 2009, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.E.I. SRL, în contradictoriu cu intimata SC R. SA, acțiune prin care a solicitat daune rezultate din neîndeplinirea obligației contractuale și din cele statuate prin decizia nr. 1051/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 129 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de reclamantă, iar prin decizia nr. 2117 din 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel de aceeași reclamantă. În considerentele deciziei, instanța a reținut că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei din perspectiva ipotezelor reglementate de textul de lege, propunându-se de fapt o reapreciere a probelor, care să conducă la o soluție diferită de cea a instanței de apel.

Cele ce preced denotă că instanța de recurs a analizat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, iar împrejurarea că a considerat critica ca fiind una formală, în sensul că niciunul din argumentele aduse în dezvoltare nu a putut fi încadrat în ipotezele textului menționat, fiind antamate aspecte de netemeinicie nu este de natură a atrage incidența prevederilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. Pentru a deveni incidente prevederile contestației în anulare în ipoteza celei de-a doua teze era necesar ca omisiunea instanței de recurs de a se pronunța pe un motiv de recurs să fie una totală, să se fi ignorat total astfel încât, în considerentele deciziei să nu se regăsească nicio statuare privitoare la acesta.

Ori, în cauză, instanța de recurs a constatat că pretinsa nelegalitate a deciziei din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocată în mod formal. În consecință, calea de atac a contestației în anulare nu poate fi utilizată pentru remedierea unor pretinse greșeli de judecată pentru că s-ar ajunge la deschiderea căii unui veritabil recurs la recurs a situației inadmisibilă în reglementarea Codului de procedură civilă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2117 din 4 iunie 2010, formulată de contestatoarea SC F.E.I. SRL Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.