ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 9 noiembrie 2010, petenta SC F.E.I. SRL a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei

nr.

2117

din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând ca în

contradictoriu cu intimata

SC R. SA Craiova să se dispună anularea deciziei și rejudecarea

recursului declarat împotriva deciziei nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curții de

Apel Craiova.

În drept,

contestatoarea a invocat ca temei prevederile art. 318 teza

a II-a C. proc. civ., susținând următoarele:

- În cadrul cererii de recurs s-au formulat două

critici subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

- Prin criticile subsumate dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. s-a invocat nelegalitatea deciziei raportat la convenție,

care are putere de lege între părți, dar și la efectele deciziei nr. 1051 din 8

martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cu care intimata a

fost obligată să respecte convenția, în sensul păstrării numărului de telefon.

- Asupra acestui motiv de apel, instanța de

recurs nu s-a pronunțat, reținând în mod explicit lipsa unor critici care să

poată fi subsumate acestuia.

- Deși prin cerere nu a existat o raportare la

un text de lege, instanța avea obligația să constate că încălcarea viza art. 969

C. civ.

- Ceea ce a reținut instanța raportat la

dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 982 C. civ., la clauzele contractuale și

la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu echivalează cu o motivare a

criticilor de nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- Strâns legat de ceea ce s-a arătat anterior se

susține și nepronunțarea asupra probei cu înscrisuri ceea ce atrage încălcarea

dreptului său la apărare.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat

respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată următoarele:

Prin sentința nr. 82 din 3 februarie 2009,

Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.E.I. SRL, în

contradictoriu cu intimata

SC R. SA, acțiune prin care a solicitat daune rezultate din

neîndeplinirea obligației contractuale și din cele statuate prin decizia

nr. 1051/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 129 din 4 iunie 2009, Curtea de

Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de

reclamantă, iar prin decizia

nr.

2117

din 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel de aceeași reclamantă.

În considerentele deciziei, instanța a reținut

că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în

cauză întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei din

perspectiva ipotezelor reglementate de textul de lege, propunându-se de fapt o

reapreciere a probelor, care să conducă la o soluție diferită de cea a

instanței de apel.

Cele ce preced denotă că instanța de recurs a

analizat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, iar

împrejurarea că a considerat critica ca fiind una formală, în sensul că

niciunul din argumentele aduse în dezvoltare nu a putut fi încadrat în

ipotezele textului menționat, fiind antamate aspecte de netemeinicie nu este de

natură a atrage incidența prevederilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Pentru a deveni incidente prevederile

contestației în anulare în ipoteza

celei de-a doua teze era necesar ca omisiunea instanței de recurs de a se

pronunța pe un motiv de recurs să fie una totală, să se fi ignorat total astfel

încât, în considerentele deciziei să nu se regăsească nicio statuare privitoare

la acesta.

Ori, în cauză, instanța de recurs a constatat că

pretinsa nelegalitate a deciziei din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a fost invocată în mod formal.

În consecință, calea de atac a contestației în

anulare nu poate fi utilizată pentru remedierea unor pretinse greșeli de

judecată pentru că s-ar ajunge la deschiderea căii unui veritabil recurs la

recurs a situației inadmisibilă în reglementarea Codului de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anularea

deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr.

2117 din 4 iunie 2010, formulată de contestatoarea SC F.E.I.

SRL Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi,

30 martie 2011.