ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4854/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții au

solicitat suspendarea Deciziei nr. 83 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond,

asupra acțiunii în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea

deciziei menționate.

În motivarea cererii s-a

susținut ca fiind îndeplinite cele două cerințe impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Efectele

Decizie nr. 83 din 09 aprilie 2009 se răsfrâng în mod direct asupra

indemnizațiilor cuvenite personalului auxiliar de specialitate care ar

înregistra o diminuare a lor.

Prin sentința civilă nr. 98 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamanților și a dispus suspendarea

deciziei nr. 83 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond și-a însușit argumentarea și motivarea din cererea de

suspendare, apreciind ca fiind temeinică, sub aspectul îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a avut în vedere și

faptul că prin sentința civilă nr. 1750 din 24 aprilie 2009 Curtea de Apel

București a dispus suspendarea aplicării Ordinelor M.J. 1163/C din 09 aprilie 2009

prin care se revocă Ordinul Ministrului Justiției

nr. 768/C din 04 martie 2009 de acordare a sporurilor începând cu 1 martie 2009 precum și suspendarea Ordinului nr. 1165/C/2009 privitor la acordarea

sporului de risc și suprasolicitare începând cu 1 martie 2009 pentru cei care dețin hotărârii judecătorești

prin care li se recunoaște plata „pentru

viitor" sau „în continuare".

Prin urmare, dacă cele două ordine au

fost suspendate și nu-și produc efectele, este firesc ca toate actele

subsecvente emise în temeiul lor să fie suspendate.

Împotriva acestei hotărâri pârâta Curtea

de Apel Galați a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Prin decizia

nr. 838/2009 Curtea Constituțională a statuat că în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și

Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii

de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului

fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4)

din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să

instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să

efectueze controlul de constituționalitate al acestora.

Prin urmare,

decizia nr. 83 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați a fost emisă în

temeiul art. 10 lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești precum și în baza circularei nr. 10623 din 09 aprilie 2009 a

Ministrului de Justiție.

Astfel,

împrejurările în care a fost emisă decizia nr. 83 din 09 aprilie 2009 a Curții

de Apel Galați nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității acesteia.

Referitor la

paguba iminentă, arătăm că nu poate fi vorba despre o diminuare a drepturilor

salariate așa cum susțin reclamanții în acțiune și instanța de fond în

motivarea hotărârii judecătorești, întrucât salariile reclamanților - intimați

nu au suferit vreo modificare după data de 01 martie 2009.

Astfel, nu se

poate afirma că există pericolul producerii unor daune grave în patrimoniul

reclamanților - intimați.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din lecturarea textului legal

anterior arătat rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură

excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a

fi în prezența unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ se

înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice.

Pe de altă parte, trebuie amintit

faptul că suspendarea executării actelor administrative este un instrument

procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de

judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât

autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din

punct de vedere legal, a actului contestat, este echitabil ca acesta din urmă

să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

După cum se cunoaște, suspendarea

actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor

acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic,

el există.

Actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de

autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de

veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici rezultă principiul executării

din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu

executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de

drept și o democrație constituțională.

Din acest motiv, suspendarea

efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care

judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt

îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Așa cum am amintit mai sus, o

condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a

existenței unui caz bine justificat.

Prin urmare, condiția existenței

unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului

administrativ aflat în litigiu.

În speța de față, Înalta Curte

constată că suntem în prezența unui caz bine justificat în raport de

următoarele argumente:

În primul rând, așa cum a reținut și

prima instanță, prin actul administrativ analizat, s-a intervenit în mod

retroactiv în plata drepturilor bănești cuvenite intimaților pe luna iunie

2009.

Prin această măsură, Înalta Curte

poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul

neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României,

care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau

contravenționale mai favorabile.

În altă ordine de idei, o altă

aparență de nelegalitate o constituie încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora drepturilor salariale ale judecătorilor

și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute

de acest act normativ, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se

stabilește prin lege specială.

Cu alte cuvinte, în raport de acest

text normativ, plata salariilor nu poate fi diminuată de nici o autoritate

publică, în alte condiții decât cele prevăzute de dispozițiile legale în

vigoare.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă se

înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

În concepția instanței de control

judiciar, și această condiție legală este îndeplinită în speță, fiind vorba de

diminuarea unor drepturi salariale; acest prejudiciu material este viitor și

previzibil cu evidență, în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre

magistrați și stat.

În ceea ce privește invocarea

Deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că

decizia a fost pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură

constituțională și nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea

deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în

exercitarea atribuției consacrate de art. 329 C. proc. civ.

De altfel, Curtea Constituțională a

statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și

limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992,

aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația

Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze

legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite

de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în M.Of., Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).

Pe cale de consecință, efectele

deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile,

inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către

autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.

În cauza de față, nu sunt incidente

dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 838/2009, instanța de fond

fiind investită cu soluționarea unei cereri de suspendare a unui act

administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art.

28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de

Apel Galați, împotriva sentinței civile nr. 98 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.