ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3701/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6914 din 13 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC P.S.D.A.C.B.A. SA București împotriva pârâtei B.A.A.R. București prin care solicitase: -să se constate nevalabilitatea și inopozabilitatea actului de revocare parțială a mandatului (nominalizării) ce i-a fost încredințat, în ce privește gestionarea și regularizarea daunelor rezultând din accidente de circulație produse pe teritoriul României de asigurați ai societăților de asigurare A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. din Republica Moldova, precum și nevalabilitatea actului de introducere a acestor societăți în sistemul Turnus; -să se constate existența dreptului ei de gestionare și regularizare a daunelor rezultând din accidente de circulație produse pe teritoriul României de asigurați ai societăților de asigurare A.F.E.S.

M. și A.R.T.A.S. din Republica Moldova; -să fie obligată intimata la executarea contractului de mandat prin avizarea și predarea tuturor dosarelor de dauna deschise de la data de 1 octombrie 2005 și pentru viitor, ca urmare a accidentelor de circulație produse pe teritoriul României de asigurați ai societăților de asigurare „A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. din Republica Moldova, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000 de euro/zi de întârziere (în echivalent lei), până la aducerea la îndeplinire a acestei obligații. La pronunțarea hotărârii de mai sus instanța de fond a reținut că între părțile în proces s-a încheiat un contract cadru de mandat prin care reclamanta era mandatată în principiu să gestioneze cazuri de daună pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile sistemului „Carte verde”, reclamanta fiind ulterior desemnată corespondent pentru societățile de asigurare A.F.E.S.

M. și A.R.T.A.S. la solicitarea Biroului de „Carte Verde” din Republica Moldova. Cum cele două societăți menționate mai sus, începând cu data de 1 ianuarie 2005 nu au mai fost membre ale biroului respectiv, instanța de fond a reținut că acțiunea este neîntemeiată întrucât nu se poate constata nevalabilitatea sau inopozabilitatea actului de revocare a mandatului societății SC P.S.D.A.C.B.A. SA de corespondent pentru A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. ce nu mai erau membre ale Biroului din Republica Moldova. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamanta a declarat apel, respins, ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 162 din 29 martie 2007, care a reținut că în raport de prevederile art. 1552 și art. 1553 C. civ.

mandatul este oricând revocabil, în speță revocarea mandatului s-a făcut fără încălcarea statutului B.A.A.R. Recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 96 din 22 ianuarie 2008, reținându-se că hotărârea recurată este temeinică și legală. Prin contestația în anulare ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea SC P.S.D.A.C.B.A. SA București a solicitat anularea deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, să se admită și recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei comerciale nr. 16/2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modificarea în totalitate a acestei decizii, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Au fost invocate în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. susținându-se că: -în mod greșit instanța de recurs în ce privește faptul că B.A.A.R. nu avea dreptul să revoce numirea reclamantei din calitatea de corespondent în România al celor două societăți de asigurare din Republica Moldova s-a referit la o comunicare din 31 decembrie 2004 care în realitate datează din 31 decembrie 2005, deci comunicarea a fost ulterioară revocării și nu invers; -în mod greșit instanța de recurs a respins argumentarea reclamantei că revocarea solicitată de Secretarul General al B.A.A.R.

a fost confirmată și de Consiliul Director al acestui organism la 14 martie 2005, când, în realitate nu există atare ratificare; -motivul de recurs prin care a arătat că revocarea mandatului nu a fost solicitată de cele două societăți din Republica Moldova a fost respins cu motivarea că revocarea mandatului a fost solicitată de Biroul Național al Republicii Moldova la 10 octombrie 2005 când de fapt la data de 10 octombrie 2005 nu a fost făcută nici o solicitare din partea A.R.C.A. către B.A.A.R; -hotărârea pronunțată în recurs este atacabilă cu contestație în anulare și pentru că respingând recursul reclamantei a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau de casare, în speță nefiind cercetate aspectele vizând art. 2.1 și art. 2.2 din contractul cadru de mandat, ale art. 969 C. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 1552, art. 1553 C. civ.

și ale art. 9 lit. f) din Convenția Tip Interbirouri, precum și nepronunțarea pe aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. în cazul refuzului pârâtei de a răspunde la toate întrebările din interogatoriu. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc.

civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate sau altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Examinând hotărârea atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată că instanța de recurs a analizat motivele invocate și a avut în vedere toate criticile formulate.

Motivele invocate de contestatoare în contestația în anulare urmează concret a se respinge pentru că: În ce privește comunicarea A.R.C.A. făcută B.A.A.R. privind încetarea calității de membre ale A.R.C.A. a societăților A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. această comunicare a fost făcută la data de 31 decembrie 2004 așa cum în mod corect au reținut toate instanțele și nu la data de 31 decembrie 2005. Acest fapt rezultă din înscrisurile existente la dosarul instanței de fond, așadar susținerea contestatoarei este nefondată; În susținerea motivației din decizia atacată potrivit cu care ratificarea de către Consiliul Director al B.A.A.R. a deciziei de revocare a mandatului au fost depuse ca documente în probațiune pe care instanțele le-au analizat și s-au pronunțat asupra lor; astfel că din această perspectivă contestația în anulare tinde la reaprecierea probelor și la reexaminarea fondului ceea ce, din acest punct de vedere este în contradicție cu prevederile art. 318 C. proc.

civ. Susținerea contestatoarei că Decizia nr. 96/2006 a fost dată de instanța de recurs fără a analiza motivele de casare invocate este de asemenea nefondată. În cererea de recurs s-a precizat că recursul a fost întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. aducându-se diverse argumente în sprijinul acestor motive. După cum rezultă din prevederile art. 318 teza a II-a din C. proc. civ., se constituie ca motiv de contestație în anulare omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în speță omisiunea de a cerceta motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. Analizând decizia nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată următoarele: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. a fost clar și explicit analizat de instanța de recurs care a reținut că interpretarea și calificarea actului juridic dedus judecății făcută de cele două instanțe anterioare, ca fiind un „contract de mandat încheiat între părțile în litigiu în conformitate cu Convenția Internațională Carte Verde” ca urmare interpretarea și aplicarea clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform reglementărilor Sistemului Internațional Carte Verde, a fost corectă, răspunzând în acest fel criticii formulate de recurentă motivată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. A fost cercetat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ocazie cu care instanța de recurs a constatat că hotărârile pronunțate de cele două instanțe anterioare au fost temeinice fără a contraveni prevederilor legale, sens în care a stabilit că: -interpretarea și aplicarea clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform reglementărilor Sistemului Internațional Carte Verde; -B.A.A.R.

a fost îndreptățit să revoce mandatul în baza art. 9 lit. b) din Convenția Tip-Interbirouri; -decizia de revocare a fost confirmată de Consiliul Director al B.A.A.R.; -revocarea mandatului a fost solicitată și de Biroul Național al Republicii Moldova. Concluzionând, instanța de recurs a arătat motivele pentru care sentința nr. 6914 din 13 septembrie 2006 pronunțată de tribunalul București și decizia nr. 162 din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București sunt legale și temeinice și a răspuns în mod implicit și criticilor de netemeinicie și nelegalitate formulate în recurs. Este de precizat de asemenea că, instanța de recurs a evocat motivele pentru care hotărârile pronunțate de instanțele anterioare au fost legale și temeinice.

Față de cele arătate la acest punct apare de asemenea evident că este nefondată contestația în anulare promovată de SC P.S.D.A.C.B.A. SA București. Este de asemenea de precizat că toate susținerile contestatoarei din prezenta contestație în anulare au fost invocate și de altfel au fost examinate și de instanțele anterioare. De altfel, chiar dacă contestatoarea consideră că prin soluția adoptată de instanța de recurs s-ar fi produs greșeli de judecată pe fond, acestea nu ar fi posibil de corectat utilizând calea procesuală a contestației în anulare și nu de reformare a soluției ca atare. Nefiind așadar îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare de față, formulată împotriva deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC P.S.D.A.C.B.A. SA București împotriva deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.