ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3701/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6914 din 13

septembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC P.S.D.A.C.B.A. SA

București împotriva pârâtei B.A.A.R. București prin care solicitase:

-să se constate

nevalabilitatea și inopozabilitatea actului de revocare parțială

a mandatului (nominalizării) ce i-a fost încredințat, în ce

privește gestionarea și regularizarea daunelor rezultând din

accidente de circulație produse pe teritoriul României de asigurați

ai societăților de asigurare A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. din

Republica Moldova, precum și nevalabilitatea actului de introducere a

acestor societăți în sistemul Turnus;

-să se constate

existența dreptului ei de gestionare și regularizare a daunelor

rezultând din accidente de circulație produse pe teritoriul României de

asigurați ai societăților de asigurare A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S.

din Republica Moldova;

-să fie obligată

intimata la executarea contractului de mandat prin avizarea și predarea

tuturor dosarelor de dauna deschise de la data de 1 octombrie 2005 și

pentru viitor, ca urmare a accidentelor de circulație produse pe

teritoriul României de asigurați ai societăților de asigurare „A.F.E.S.

M. și A.R.T.A.S. din Republica Moldova, sub sancțiunea

plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000 de euro/zi de

întârziere (în echivalent lei), până la aducerea la îndeplinire a acestei

obligații.

La pronunțarea

hotărârii de mai sus instanța de fond a reținut că între

părțile în proces s-a încheiat un contract cadru de mandat prin care

reclamanta era mandatată în principiu să gestioneze cazuri de

daună pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile

sistemului „Carte verde”, reclamanta fiind ulterior desemnată corespondent

pentru societățile de asigurare A.F.E.S. M. și A.R.T.A.S. la

solicitarea Biroului de „Carte Verde” din Republica Moldova.

Cum cele două

societăți menționate mai sus, începând cu data de 1 ianuarie

2005 nu au mai fost membre ale biroului respectiv, instanța de fond a

reținut că acțiunea este neîntemeiată întrucât nu se poate

constata nevalabilitatea sau inopozabilitatea actului de revocare a mandatului

societății SC P.S.D.A.C.B.A. SA de corespondent pentru A.F.E.S. M.

și A.R.T.A.S. ce nu mai erau membre ale Biroului din Republica Moldova.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, reclamanta a declarat apel,

respins, ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 162 din 29 martie 2007, care a reținut că în raport

de prevederile art. 1552 și art. 1553 C. civ. mandatul este oricând

revocabil, în speță revocarea mandatului s-a făcut

fără încălcarea statutului B.A.A.R.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța

de apel a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 96 din 22 ianuarie

2008, reținându-se că hotărârea recurată este

temeinică și legală.

Prin contestația în

anulare ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea SC P.S.D.A.C.B.A. SA

București a solicitat anularea deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

să se admită și recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei

comerciale nr. 16/2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

modificarea în totalitate a acestei decizii, iar pe fondul cauzei a solicitat

admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 318 C. proc. civ. susținându-se că:

-în mod greșit

instanța de recurs în ce privește faptul că B.A.A.R. nu avea

dreptul să revoce numirea reclamantei din calitatea de corespondent în România

al celor două societăți de asigurare din Republica Moldova s-a

referit la o comunicare din 31 decembrie 2004 care în realitate datează

din 31 decembrie 2005, deci comunicarea a fost ulterioară revocării

și nu invers;

-în mod greșit

instanța de recurs a respins argumentarea reclamantei că revocarea

solicitată de Secretarul General al B.A.A.R. a fost confirmată

și de Consiliul Director al acestui organism la 14 martie 2005, când, în

realitate nu există atare ratificare;

-motivul de recurs prin care

a arătat că revocarea mandatului nu a fost solicitată de cele

două societăți din Republica Moldova a fost respins cu motivarea

că revocarea mandatului a fost solicitată de Biroul Național al

Republicii Moldova la 10 octombrie 2005 când de fapt la data de 10 octombrie

2005 nu a fost făcută nici o solicitare din partea A.R.C.A.

către B.A.A.R;

-hotărârea

pronunțată în recurs este atacabilă cu contestație în

anulare și pentru că respingând recursul reclamantei a omis din

greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau de

casare, în speță nefiind cercetate aspectele vizând art. 2.1 și art.

2.2 din contractul cadru de mandat, ale art. 969 C. civ., respectiv aplicarea

greșită a prevederilor art. 1552, art. 1553 C. civ. și ale art. 9

lit. f) din Convenția Tip Interbirouri, precum și nepronunțarea

pe aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. în cazul refuzului

pârâtei de a răspunde la toate întrebările din interogatoriu.

Contestația în anulare

este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 318

C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai

în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Prevederea cuprinsă în art.

318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs

poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli

materiale, se referă la greșeli materiale evidente, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca

respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită

ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate sau

altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este

necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile

instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare

sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de

apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Examinând hotărârea

atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se

constată că instanța de recurs a analizat motivele invocate

și a avut în vedere toate criticile formulate.

Motivele invocate de

contestatoare în contestația în anulare urmează concret a se respinge

pentru că:

În ce privește

comunicarea A.R.C.A. făcută B.A.A.R. privind încetarea

calității de membre ale A.R.C.A. a societăților A.F.E.S. M.

și A.R.T.A.S. această comunicare a fost făcută la data de

31 decembrie 2004 așa cum în mod corect au reținut toate

instanțele și nu la data de 31 decembrie 2005. Acest fapt

rezultă din înscrisurile existente la dosarul instanței de fond,

așadar susținerea contestatoarei este nefondată;

În susținerea

motivației din decizia atacată potrivit cu care ratificarea de

către Consiliul Director al B.A.A.R. a deciziei de revocare a mandatului

au fost depuse ca documente în probațiune pe care instanțele le-au

analizat și s-au pronunțat asupra lor; astfel că din

această perspectivă contestația în anulare tinde la reaprecierea

probelor și la reexaminarea fondului ceea ce, din acest punct de vedere

este în contradicție cu prevederile art. 318 C. proc. civ.

Susținerea

contestatoarei că Decizia nr. 96/2006 a fost dată de instanța de

recurs fără a analiza motivele de casare invocate este de asemenea

nefondată. În cererea de recurs s-a precizat că recursul a fost

întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. aducându-se diverse argumente în sprijinul acestor motive.

După cum rezultă

din prevederile art. 318 teza a II-a din C. proc. civ., se constituie ca motiv

de contestație în anulare omisiunea instanței de recurs de a cerceta

vreunul din motivele de casare invocate, în speță omisiunea de a

cerceta motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. Analizând

decizia nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, se constată următoarele:

Motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. a fost clar și explicit analizat de instanța

de recurs care a reținut că interpretarea și calificarea actului

juridic dedus judecății făcută de cele două

instanțe anterioare, ca fiind un „contract de mandat încheiat între

părțile în litigiu în conformitate cu Convenția

Internațională Carte Verde” ca urmare interpretarea și aplicarea

clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform

reglementărilor Sistemului Internațional Carte Verde, a fost

corectă, răspunzând în acest fel criticii formulate de recurentă

motivată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

A fost cercetat și

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ocazie cu care

instanța de recurs a constatat că hotărârile pronunțate de

cele două instanțe anterioare au fost temeinice fără a

contraveni prevederilor legale, sens în care a stabilit că:

-interpretarea și

aplicarea clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform

reglementărilor Sistemului Internațional Carte Verde;

-B.A.A.R. a fost

îndreptățit să revoce mandatul în baza art. 9 lit. b) din

Convenția Tip-Interbirouri;

-decizia de revocare a fost

confirmată de Consiliul Director al B.A.A.R.;

-revocarea mandatului a fost

solicitată și de Biroul Național al Republicii Moldova.

Concluzionând, instanța

de recurs a arătat motivele pentru care sentința nr. 6914 din 13 septembrie

2006 pronunțată de tribunalul București și decizia nr. 162

din 29 martie  2007 pronunțată de Curtea de Apel București sunt

legale și temeinice și a răspuns în mod implicit și

criticilor de netemeinicie și nelegalitate formulate în recurs.

Este de precizat de asemenea

că, instanța de recurs a evocat motivele pentru care hotărârile

pronunțate de instanțele anterioare au fost legale și temeinice.

Față de cele

arătate la acest punct apare de asemenea evident că este

nefondată contestația în anulare promovată de SC P.S.D.A.C.B.A.

SA București.

Este de asemenea de precizat

că toate susținerile contestatoarei din prezenta contestație în

anulare au fost invocate și de altfel au fost examinate și de

instanțele anterioare.

De altfel, chiar dacă

contestatoarea consideră că prin soluția adoptată de

instanța de recurs s-ar fi produs greșeli de judecată pe fond,

acestea nu ar fi posibil de corectat utilizând calea procesuală a

contestației în anulare și nu de reformare a soluției ca atare.

Nefiind așadar

îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ.,

contestația în anulare de față, formulată împotriva

deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de SC P.S.D.A.C.B.A. SA

București împotriva deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.