ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2008

Ședința publică de la 30 mai 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 21 februarie 2005 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta A.L. a solicitat obligarea pârâtei SC R.A.I. SA la plata sumei de 32.211 Euro, respectiv 112.738,5 lei la un curs de 3,5 lei/Euro, cu titlu de despăgubiri datorate în baza contractului nr. 745275 privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor C.P. contract încheiat cu pârâta-asigurător la data de 26 mai 2005. Potrivit susținerilor reclamantei, autoturismul asigurat marca V. a fost implicat la data de 17 octombrie 2005 într-un accident rutier pe teritoriul Franței, vinovat, de producerea acestuia făcându-se șoferul ce conducea cel de-al doilea autoturism, marca N., dl. O.A.

care, adormind la volan a intrat pe contrasens avariind auto reclamantei. Potrivit reclamantei, deși a înștiințat firma de asigurări deschizându-se dosar de daune, pârâta a refuzat nejustificat să achite despăgubirea conform contractului încheiat. Pârâta, societatea de asigurări, a formulat în cauză întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în principal, iar în subsidiar stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 6.241 euro în echivalent în lei. În esență, pârâta a susținut că reclamanta nu a respectat art. 33 lit. a) din contract, care o obliga să anunțe organele competente pentru constatarea evenimentului și stabilirea persoanei vinovate, punând astfel în imposibilitate societatea de asigurări să-și exercite dreptul la regres.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința comercială nr. 7556 din data de 26 septembrie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că refuzul pârâtei de a plăti despăgubirile urmare producerii evenimentului asigurat, este legitim în raport de cele statuate de părți prin contract, respectiv clauza de la art. 36 alin. (3) potrivit cu care neîndeplinirea obligației asiguratului de a înștiința imediat organele de poliție sau alte organe de cercetare de la locul producerii evenimentului pentru întocmirea de acte cu privire la producerea evenimentului, conferă pârâtei asigurător dreptul să refuze plata despăgubirii.

În acest sens, instanța apreciază că, potrivit contractului încheiat cu societatea de asigurări, reclamanta asigurat, sau persoana căreia aceasta i-a încredințat autovehiculul, nu are opțiunea între constatarea amiabilă de accident permisă de legea locului producerii accidentului și sesizarea organelor de poliție, fiind obligată să aleagă varianta stabilită prin contract. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 553 din 14 noiembrie 2007, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 81.690,5 lei plus dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

Capătul de cerere privind actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație a fost respins ca neîntemeiat. Examinând întregul material probator administrat atât în primă instanță cât și în apel instanța de control judiciar a constatat că sentința fondului este netemeinică și nelegală sub aspectul situației de fapt stabilite și al interpretării și aplicării clauzelor contractuale. Astfel, Curtea reține că accidentul rutier produs la 17 octombrie 2005 pe teritoriul Franței în care a fost implicat autoturismul asigurat de societatea pârâtă, s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului autoturismului N., cetățeanul maghiar O.A.

Că, potrivit legislației franceze în materie în cazul în care nu sunt victime, constatarea producerii accidentului, avariile rezultate și stabilirea culpei, nu se realizează de organele de poliție, ci de conducătorii auto implicați potrivit formularului de constatare amiabilă, care în cauză a fost întocmit de conducătorii celor două autoturisme. Sub aspectul întinderii prejudiciului Curtea a omologat raport de expertiză tehnică dispus și administrat în această fază procesuală stabilind că suma cuvenită reclamantei este de 81.690,5 lei. Împotriva acestei decizii, societatea pârâtă a declarat recurs, la data de 28 decembrie 2007, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul menținerii sentinței fondului.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii, criticile sale, subsumate motivului de nelegalitate invocat referindu-se la următoarele aspecte: - în mod greșit instanța nu a avut în vedere art. 33 lit. a) din contractul părților care impuneau asiguratului obligația de a se adresa organelor competente să constate evenimentul rutier, conduita asiguratului având semnificația încălcării clauzelor contractului; - întinderea prejudiciului stabilit de raportul de expertiză și însușit de instanță este incorectă, fiind contrazisă de raportul expertului francez. Intimata a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii date în apel.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. 1. Chestiunea esențială supusă examinării pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o constituie obligația instituită în sarcina asiguratului în art. 33 lit. a) din Condițiile generale privind asigurarea C.P. de a anunța organele de poliție despre producerea evenimentului rutier, cerând întocmirea de acte privitoare la circumstanțele producerii lui. Potrivit susținerilor recurentei, constatarea amiabilă de accident întocmită de cei doi conducători auto implicați în evenimentul rutier din data de 17 octombrie 2005 pe teritoriul Franței, nu semnifică respectarea obligației prevăzute la art. 33 lit. a) de către asigurat și prin urmare societatea de asigurări este în drept să refuze plata despăgubirii.

2. În cauză, raportul juridic de drept comercial izvorât din contractul de asigurare de avarii și furt a autovehiculelor C.P. dedus judecății, prezintă un element de extraneitate care constă în locul producerii faptului cauzator de prejudiciu, respectiv locul producerii evenimentului rutier soldat cu avarierea autoturismului asigurat, care ridică problema determinării legii aplicabile (legea internă, lex fori, sau legea străină) cu privire la constatarea evenimentului rutier al faptului ilicit. Altfel spus, pentru a stabili dacă asiguratul și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 33 lit. a) din contract, având în vedere că evenimentul rutier s-a produs pe teritoriul altui stat, și în condițiile în care polița de asigurare are acoperire pentru evenimente produse atât pe teritoriul României cât și în afara țării [(art. II lit. a) din Condițiile Generale)] se impune a determina legea aplicabilă cu privire la actele de constatare a evenimentului rutier.

3. În acest sens, norma conflictuală, de trimitere la legea aplicabilă, prevăzută la art. 107 – art. 111 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, consacră regula „lex loci delicti commissi”, respectiv legea țării pe teritoriul căreia s-a săvârșit faptul ilicit, fiind cea care îi conferă efecte juridice. Or, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta asigurat, a făcut dovada în condițiile art. 7 din Legea nr. 105/1992 a conținutului reglementării franceze cu privire la constatarea accidentelor rutiere fără victime, în sensul încheierii unei constatări amiabile de accident de către șoferii autoturismelor implicate, organele de poliție nefiind obligate să se prezinte la locul accidentului și să întocmească procese verbale de constatare.

În sfârșit, mai trebuie amintit că potrivit Cap. XII – Secțiunea II art. 161 din Legea nr. 105/1992, proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs. Prin urmare, cum în cauză, asiguratul a făcut dovada cu constatarea amiabilă de accident, întocmită potrivit legii locului producerii faptului, a circumstanțelor evenimentului rutier, existând și toate datele de identificare ale șoferului celuilalt autoturism implicat în eveniment, pentru exercitarea de către asigurator a acțiunii în regres, Curtea apreciază că motivul de nelegalitate invocat de recurente sub acest aspect nu subzistă. 4. Critica recurentei cu privire la întinderea prejudiciului cauzat prin accidentul rutier și omologarea raportului de expertiză tehnică dispus în faza procesuală a apelului, vizează aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul contractului de legalitate pe calea recursului astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.A.I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 553 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.