ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2010

Asupra contestației în anulare de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 7413 din 9iulie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta V.R.

împotriva deciziei nr. 223 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că soluția se impune justificat de faptul că prin cererea de recurs

reclamanta s-a rezumat să susțină că instanța de apel a reținut greșit situația

de fapt, printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză,

chestiuni care puteau face obiect al analizei instanței de recurs în baza art.

304 pct. 11 C. proc. civ. care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Totodată, instanța a reținut că

simpla indicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu întrunește cerința referitoare la motivarea recursului cât timp reclamanta

nu a dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul de recurs

menționat.

Prin contestația înregistrată la

data de 25 septembrie 2009, reclamanta V.R. a cerut anularea deciziei mai sus

arătată, invocând incidența art. 317 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestației reclamanta

susține că instanța de recurs nu putea declara nulitatea recursului ci, în baza

rolului activ, în măsura în care criticile formulate prin recurs nu se încadrau

în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avea obligația de a le

încadra în oricare din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând contestația, Înalta Curte

constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

În drept, dispozițiilor art. 317

pct. 2 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare atunci „când hotărârea a fost dată de judecători cu

călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, dacă un

asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Din cuprinsul contestației se

constată că reclamanta nu dezvoltă nicio critică concretă care să se

circumscrie motivului mai sus arătat, adică nu arată care dispoziții de ordine

publică privitoare la competență ar fi fost încălcate de instanța de recurs.

Dimpotrivă, reclamanta formulează o

critică străină conținutului căii extraordinare de atac exercitate, anume susține

că judecătorii recursului prin declararea nulității ar fi încălcat principiului

rolului activ.

O asemenea critică nu poate fi

primită și analizată pe calea contestației în anulare, astfel cum greșit invocă

reclamanta, caz în care demersul dedus judecății se dovedește a fi unul formal,

motiv pentru care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea V.R. împotriva deciziei nr. 7413 din 9 iulie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2010.