ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2010

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 7413 din 9iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta V.R. împotriva deciziei nr. 223 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. În motivarea deciziei instanța a reținut că soluția se impune justificat de faptul că prin cererea de recurs reclamanta s-a rezumat să susțină că instanța de apel a reținut greșit situația de fapt, printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză, chestiuni care puteau face obiect al analizei instanței de recurs în baza art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Totodată, instanța a reținut că simpla indicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu întrunește cerința referitoare la motivarea recursului cât timp reclamanta nu a dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul de recurs menționat. Prin contestația înregistrată la data de 25 septembrie 2009, reclamanta V.R. a cerut anularea deciziei mai sus arătată, invocând incidența art. 317 pct. 2 C. proc. civ. În motivarea contestației reclamanta susține că instanța de recurs nu putea declara nulitatea recursului ci, în baza rolului activ, în măsura în care criticile formulate prin recurs nu se încadrau în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., avea obligația de a le încadra în oricare din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Analizând contestația, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente: În drept, dispozițiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Din cuprinsul contestației se constată că reclamanta nu dezvoltă nicio critică concretă care să se circumscrie motivului mai sus arătat, adică nu arată care dispoziții de ordine publică privitoare la competență ar fi fost încălcate de instanța de recurs.

Dimpotrivă, reclamanta formulează o critică străină conținutului căii extraordinare de atac exercitate, anume susține că judecătorii recursului prin declararea nulității ar fi încălcat principiului rolului activ. O asemenea critică nu poate fi primită și analizată pe calea contestației în anulare, astfel cum greșit invocă reclamanta, caz în care demersul dedus judecății se dovedește a fi unul formal, motiv pentru care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea V.R. împotriva deciziei nr. 7413 din 9 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.