Decizia nr. 206/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1479/2015 a Tribunalului București

Prin încheierea de la 04 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale în cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar CII B. în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Tineret și Sport a Municipiului București. A fost scoasă cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2012*. Prin sentința civilă nr. 1479 din 30 martie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a anulat cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar CII B., ca netimbrată.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1004 din 12 iunie 2015, fiind anulată sentința civilă nr. 1479 din 30 martie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost din reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2012*. Prin sentința civilă nr. 6862 din 7 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția de necompetență funcțională ca neîntemeiată și a anulat cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar CII B., ca netimbrată. În argumentarea acestei soluții, prima instanță a reținut în esență că, acțiunea a fost demarată la o dată anterioară deschiderii procedurii insolvenței, nefiind incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel că excepția necompetenței funcționale a fost respinsă. Referitor la taxa judiciară de timbru, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar față de lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, instanța a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență B. împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1091 din 21 iunie 2016. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că în calea de atac a apelului nu mai pot fi invocate critici privitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, față de caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, reglementat de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Totodată, s-a reținut că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, anulând ca netimbrată cererea de chemare în judecată. Referitor la criticile vizând necompetența funcțională, instanța de apel a reținut că acestea nu sunt relevante, față de faptul că aspectul timbrajului are prioritate față de chestiunea competenței funcționale.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență B. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate. În argumentarea recursului, s-a arătat că pretențiile reclamantei izvorăsc din contractul de închiriere încheiat între o entitate componentă a administrației publice și o societate comercială, iar sentința este criticabilă sub aspectele lipsei competenței funcționale a instanței și aplicarea greșită a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Recurenta-reclamantă a mai susținut că, a adus la cunoștința instanței de apel faptul că între părțile litigante au existat mai multe litigii cu același obiect și care au fost soluționate de către secția de contencios-administrativ și fiscal. Astfel, recurenta a concluzionat că la nivelul Tribunalului București și Curții de Apel București, judecarea cauzelor civile raportat la competența funcțională se face aleatoriu, inconsecvent, aspect inadmisibil în administrarea justiției. Având în vedere motivele prezentate referitoare la necompetența funcțională a instanțelor de fond și apel, precum și aplicarea greșită a dispozițiilor privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea memoriului de recurs nu face posibilă identificarea unor critici și încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege - art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate sub aspectul legalității acesteia din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate. În speță, se constată că recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență B., deși a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a formulat critici ce ar putea face o posibilă încadrare a acestora într-unul din motivele de recurs evocate. De altfel, se constată că nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pentru ca instanța să încadreze criticile formulate în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în susținerea prezentei căi de atac, recurenta și-a motivat recursul invocând critici cu privire la competența funcțională, criticată și în apel, în argumentarea cărora a arătat că până la această cauză toate celelalte litigii au fost soluționate de secția de contencios administrativ și fiscal, însă fără a aduce vreo critică cu privire la timbraj având în vedere că în cauză a fost făcută aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997. Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. l-9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a analiza din perspectiva nelegalității decizia recurată, lipsa acestora fiind sancționată de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu nulitatea cererii. Așa fiind, constatând că recurenta - reclamantă nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității.