ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1344/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 420

din 27 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul I.A.

împotriva pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin în sensul că a obligat pe

pârâtă să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare

pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți la

prețul de 2.559 lei.

A mai fost obligată pârâta

și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 lei

reprezentând onorariu expert.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că

începând cu anul 1999 reclamantul este angajat al societății pârâte

și căruia i s-a închiriat imobilul situat în Drobeta Turnu Severin,

județul Mehedinți, compus dintr-o cameră, bucătărie

și baie, încă din anul 1995, prelungit ulterior.

Reclamantul a solicitat pârâtei

cumpărarea acestei locuințe la data de 26 iulie 2007 însă nu i

s-a dat curs acestei cereri.

În art. 7 din Legea nr. 85/1992,

republicată, privind vânzarea de locuințe construite din fondurile

unităților economice sau bugetare de stat până la data

intrării în vigoare a acestei legi, altele decât locuințele de

intervenție, se reglementează, că ele vor fi vândute titularilor

contractelor de închiriere, la cererea acestora, fie cu plata integrală,

fie cu plata în rate a prețului, evaluarea și vânzarea urmând a se

face în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990, completat cu prevederile

referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un

preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe

țară.

Susținerile pârâtei că

instanța de judecată nu se poate substitui voinței

părților și nu poate stabili prețul de vânzare a

locuinței au fost înlăturate, deoarece dispozițiile legale

reflectă opțiune legiuitorului de a lua măsuri de protecție

socială, dând posibilitatea chiriașilor să cumpere

locuințele pe care le ocupă.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 198 din 13 octombrie 2009 a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SA împotriva sentinței nr. 420

din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în

ședință toate argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 198 din 13

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, a promovat recurs pârâta SC S. SA care a criticat pentru

nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că instanța de apel a golit de conținut norma

referitoare la posibilitatea societăților de a deține

locuințe, pe lângă posibilitatea de a construi din fonduri proprii

locuințe, fiind încălcat și principiul libertății

contractuale și al autonomiei de voință al părților

vizând prețul de vânzare al locuinței.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Reclamantul I.A. potrivit cererii de

chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2007,

inițial la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a cerut în

contradictoriu cu pârâta SC S. SA obligarea pârâtei la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare a locuinței ocupate conform contractului de

închiriere din 5 septembrie 2007.

Atât instanța de fond cât

și cea de apel, au stabilit o corectă situație de fapt și

de drept, prin aceea că au apreciat situația imobilului litigios ca

fiind circumscrisă cadrului juridic imperativ al art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 85/1992. Astfel, locuințele construite din fondurile

unităților economice sau bugetare de stat, până la data

intrării în vigoare a acestei legi, altele decât locuințele de

intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la

cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în

condițiile Decretului lege nr. 61/1990.

Reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor impuse de legea specială, având calitatea de

chiriaș la momentul formulării cererii, devenind beneficiarul de

necontestat al facilităților și măsurilor de protecție

socială în materie.

Mai mult, instanța de fond a

dat dovadă de un veritabil rol activ, prin încheierea din 6 mai 2009

dispunând efectuarea unei expertize de specialitate în construcții, cu

principalul obiectiv de a fi evaluat apartamentul în cauză, având în

vedere gradul de uzură și vechimea în concordanță cu

dispozițiile Decretului Legea nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992.

Raportul de expertiză întocmit

de expert ing. A.L.D. a concluzionat că imobilul situat în Drobeta Turnu

Severin este o cameră (garsonieră), situat la parterul blocului,

având o suprafață utilă de 20,52 mp, cu un preț de vânzare

de 2.559 ron.

Nu poate fi primită teza

acreditată de recurenta pârâtă potrivit căreia a fost

încălcat principiul libertății contractuale și al

autonomiei de voință, tocmai prin aceea că în speță a

fost dată eficiență juridică normelor cu caracter imperativ

care guvernează o categorie restrânsă și bine determinată a

unor relații sociale, conferindu-se protecție socială numai

titularilor contractelor de închiriere în condițiile restrictive ale Legii

nr. 85/1992.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA împotriva

deciziei civile nr. 198 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 198 din 13 octombrie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.