ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 8 noiembrie 1999, reclamanta P.M.M.E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin comuna Bran, solicitând să se constate: - că defunctul S.G.I., antecesorul său, era exceptat de la naționalizare; - nulitatea absolută a încheierii de sub B 4 , act 1536/1963 din C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714. Totodată, reclamanta a solicitat radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului și obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilul situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top.

1715/2/b, 1712, 1713 și 1714. În motivarea cererii, întemeiată pe Decretul nr. 92/1950, Decretul Lege nr. 115/1938, Legea nr. 112/1995 și art. 480-481 C. civ., reclamanta a susținut că imobilul revendicat, cumpărat de autorul său în anul 1921, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, deși proprietarul se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, fiind avocat. La 19 noiembrie 1999, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând: - introducerea în cauză, în calitate de pârât, a SC R. SRL Brașov; - să se constate că pe terenul revendicat, situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714, se află o construcție formată din 14 camere, parter și mansardă; - intabularea construcției; - obligarea pârâtului Statul Român la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului menționat, compus din teren de 10.823,81 mp și construcție.

În motivarea acestei cereri, reclamanta a susținut că: - tatăl ei a cumpărat și construcția a cărei intabulare o solicită; - anexele construcției menționate, precum și o parte din terenul aferent i-au fost restituite în baza Legilor nr. 18/1991 (suprafața de 1631,80 mp) și nr. 112/1995 (anexele și suprafața de 1035, 09 mp); - a contestat Hotărârea Comisiei Județene Brașov de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru nerestituirea în natură a construcției principale, combinată cu refuzul acordării de despăgubiri. Pe parcursul procesului, în cauză au intervenit, succesiv, L.S. (la 24 ianuarie 2000 și 2 septembrie 2004, în interes propriu), I.V. (la 8 ianuarie 2001, în interes propriu și în interesul intervenientului L.S.) și J.G.S.

(la 7 august 2002 și 2 septembrie 2004, în interes propriu), care au susținut că: - au calitatea de frați ai reclamantei și, ca atare, sunt îndreptățiți la retrocedarea imobilului (primul și ultimul intervenient); - este creditorul intervenientului L.S., căruia i-a împrumutat suma de 50.000 dolari SUA (cel de-al 2-lea intervenient). La 27 aprilie 2001 și 7 august 2002, reclamanții L.S. și, respectiv, J.G.S., au formulat separat cereri de chemare în judecată asemănătoare, ultimul dintre ei precizând că urmărește aceleași drepturi ca și reclamanta P.M.E.M.; ulterior (29 septembrie 2004), reclamantul J.G.S. a lărgit cadrul procesual, învederând că pretențiile sale sunt îndreptate împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comuna Bran prin Primar, SC R. SRL Brașov și P.M.E.M.

Tribunalul Brașov, secția civilă, a anulat cererea formulată de intervenientul I.V. (prin încheierea din 29 noiembrie 2002), a respins în principiu cererea intervenientului L.S. și a admis în principiu cererea intervenientului S.J.G. (prin încheierea din 3 iunie 2003). Același tribunal, prin încheierea din 3 decembrie 2004, a conexat cele 3 dosare și apoi, prin sentința nr. 333 din 25 noiembrie 2005, a pronunțat următoarea soluție: - a respins excepțiile referitoare la inadmisibilitate și lipsa calității procesuale active și pasive (a pârâtei comuna Bran): - a admis excepția de inadmisibilitate a două petite ale acțiunii reclamantului S.J.G.

(cele referitoare la radierea dreptului de proprietate al Statului Român și revendicare); - a admis excepția lipsei calității Comunei Bran, de reprezentant al Statului Român; - a admis în parte cele 3 acțiuni precizate; - a respins cererea de intervenție principală precizată, formulată de intervenientul L.S.; - a admis cererea de intervenție accesorie precizată, formulată de intervenientul S.J.G.; - a constatat nulitatea cererii de intervenție principală formulată de I.V.; - a respins cererea de intervenție accesorie a aceluiași intervenient; - a constatat că S.I., antecesorul reclamanților, decedat la 19 iulie 1972, face parte din categoriile exceptate prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 92/1950; - a dispus radierea din C.F.

557 Poarta a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris la nr. top.

1715/2/b, 1712, 1713 și 1714; - a respins cererile reclamantei P.M.E.M., de constatare a nulității absolute a încheierii din 5 septembrie 1963, pronunțată de Notariatul de Stat Regional Brașov, Secția Cărților Funciare, în dosarul nr. 1535/1963, de constatare a existenței construcției și de intabulare a acestei lucrări; - a respins cererile reclamantului L.S., de constatare a nulității absolute a încheierii notariale din 5 septembrie 1963 și obligare a Statului Român la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului revendicat; - a respins cererile reclamantului S.J.G., de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român și obligare a acestui pârât la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului revendicat (ca inadmisibile) și constatare a nulității absolute a încheierii notariale din 5 septembrie 1963; - a respins cererile reclamanților față de Statul Român, pentru lipsa calității comunei Bran, de reprezentant al acestui pârât; - a luat act de renunțarea reclamantei P.M.E.M.

la judecarea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a petitului referitor la obligarea aceluiași pârât la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714; - a respins cererea reclamanților, de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată; - a obligat pe pârâți și intervenienții L.S. și I.V. să plătească Tribunalului Brașov sumele de 2.158.200 lei, 645.000 lei și, respectiv, 523.000 lei cheltuieli de judecată efectuate pentru citarea în străinătate. S-a reținut că: - reclamantul L.S.

a revendicat imobilul prin cererea de intervenție principală formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că solicitarea sa nu este inadmisibilă; - în schimb, cererile reclamantului S.J.G., de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român și revendicare sunt inadmisibile pentru că au fost formulate ulterior intrării în vigoare a legii precitate; - după cum s-a constatat printr-o sentința civilă nr. 160/1975, definitivă, pronunțată de Tribunalul București într-un alt dosar, reclamanții P.M.E.M. și L.S. sunt comoștenitori legali, în cote egale, de câte ½, ai defuncților S.I. și S.E., astfel că acțiunea lor în revendicare respectă regula unanimității; - notificarea formulată de reclamantul S.J.G.

are valoare de acceptare a succesiunii acelorași defuncți, dar își produce efectele doar în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001; - de vreme ce reclamanta P.M.E.M. și-a păstrat petitele referitoare la realizarea dreptului, renunțarea la judecata petitului privind revendicarea, formulată de apărătorul său, cu procură specială, nu face inadmisibilă acțiunea în revendicare; - petitul referitor la exceptarea autorului reclamanților de la naționalizare are ca obiect constatarea unui drept, iar petitul privitor la constatarea existenței construcției a fost completat cu solicitarea de intabulare, dobândind caracterul unei acțiuni în realizare; - legitimarea procesuală activă este stabilită prin sentința civilă nr. 160/1975 (în privința reclamanților P.M.E.M.

și L.S.) și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în privința reclamantului S.J.G.); - Statul Român este reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, și nu de comuna Bran; - imobilul înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top.

1715/2/b, 1712, 1713 și 1714, a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 9271950, de la S.I., autorul reclamanților, care fiind avocat, făcea parte din categoriile exceptate de la naționalizare; - prin urmare, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, titlul Statului Român nu este valabil, ceea ce impune radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al acestei entități și revenirea la situația anterioară; - actele notariale sunt supuse unor căi speciale de atac, exercitabile într-un anumit termen și, ca atare, în privința lor nu operează imprescribilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute; - imobilul revendicat face parte din patrimoniul comunei Bran, astfel că acțiunea în revendicare formulată de reclamantul L.S.

este îndreptată împotriva unui neposesor (Statul Român); - potrivit art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, în caz de moarte, dreptul de proprietate se poate dobândi fără înscriere în cartea funciară, dar pentru exercitarea unor acte de dispoziție asupra imobilului este necesară intabularea drepturilor moștenitorilor; - acțiunea în revendicare constituie act de dispoziție, iar reclamanții nu au solicitat, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, intabularea drepturilor ce le revin ca moștenitori ai defunctului proprietar; - expertiza tehnică și înscrisurile depuse la dosar nu identifică numărul topografic pe care figurează construcția la care se referă reclamanta P.M.E.M. în cererea de constatare a edificării și intabularea acestei lucrări.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 62 din 28 martie 2006, a respins apelurile declarate de reclamanții L.S. și S.J.G. și Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Brașov. S-a reținut că: - în motivele scrise de apel, reclamanții critică doar încheierile de respingere, în principiu, a cererilor de intervenție; - formal, aceste cereri îndeplineau cerințele prevăzute de art. 50 C. proc. civ.

și, ca atare, ar fi putut fi încuviințate în principiu; - ambele cereri de intervenție menționate au însă același obiect ca și acțiunile conexe astfel că, pe fond, ar fi fost soluționate la fel, ceea ce înseamnă că neîncuviințarea lor în principiu nu a produs nicio vătămare apelanților reclamanți; - motivele ce vizează fondul pricinii au fost tardiv formulate și, în consecință, apelul declarat de reclamanți a fost analizat prin prisma caracterului devolutiv; - această analiză nu a evidențiat deficiențe, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate aspectele; - Ministerul Finanțelor Publice a figurat ca reprezentant al Statului Român, care era parte în cauză, astfel că prima instanță a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest apelant; - deoarece a căzut în pretenții, Statul Român a fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată (2.158.200 lei), dar nu singur, ci alături de ceilalți pârâți.

Pârâții au declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție-secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2481 din 20 martie 2007, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de Apel Brașov, cu motivarea că valoarea estimată a obiectului pricinii se ridică la 600.000 dolari SUA, sumă inferioară limitei maxime de 5 miliarde lei stabilită prin art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. , astfel că în speță sunt operante prevederile derogatorii ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 390 din 11 octombrie 2007, a admis recursurile declarate de pârâți, a casat parțial sentința (doar în privința apelurilor acelorași părți) și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Brașov.

S-a reținut că instanța intermediară: - a omis să se pronunțe asupra apelului comunei Bran, care, deși era nemotivat, trebuia să fie soluționat prin prisma efectului devolutiv; - a calificat greșit calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 53 din 29 februarie 2008, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Brașov, pe considerentul că hotărârea apelată a fost pronunțată la 25 noiembrie 2005, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, iar problema competenței în caz de rejudecare nu a făcut obiectul recursurilor și nu a fost pusă în discuția părților. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 92 din 23 septembrie 2008, a respins apelurile declarate de pârâți.

S-a reținut că: - spre deosebire de reclamanta P.M.E.M., ceilalți 2 reclamanți (din dosarele conexe) nu au renunțat la judecata în contradictoriu cu Statul Român, astfel că această entitate și-a păstrat calitatea de pârât; - în atare situație, Statul Român a fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ. ; - prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român deoarece, față de petitele acțiunilor conexe, acest apelant trebuia să stea ca parte în proces; - apelul Comunei Bran este nemotivat și, ca atare, trebuie soluționat conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ. ; - în cadrul dezbaterii apelurilor, pârâta comuna Bran a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive; - această excepție este nefondată pentru că reclamanții au precizat că înțeleg să se judece și cu pârâta Comuna Bran, prin Primar.

Pârâții Statul Român și comuna Bran au declarat separat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului și înlăturării obligațiilor stabilite în sarcina Statului Român (primul recurent) și respingerii celor 3 acțiuni (al 2-lea recurent). În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurentul Statul Român a susținut că: - nu are calitate procesuală pasivă deoarece imobilul revendicat se află în intravilanul comunei Bran și nu s-a făcut dovada că aparține proprietății publice de interes național, așa cum prevede art. 12 alin. (4)-(5) din Legea nr. 213/1998; - pe cale de consecință, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este greșită.

Comuna Bran și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , susținând că: - acțiunile în revendicare ale reclamanților L.S. și S.J.G. sunt inadmisibile deoarece au fot promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001; - reclamanta P.M.E.M. a renunțat la judecarea acțiunii în revendicare, iar reclamantul S.J.G. nu și-a dovedit calitatea de moștenitor acceptant al defunctului proprietar, astfel că acțiunea în revendicare formulată de reclamantul L.S. încalcă regula unanimității; - prin renunțarea la judecata acțiunii în revendicare au rămas în discuție doar petitele referitoare la constatarea exceptării de la naționalizare și nulității absolute a încheierii notariale de trecere a imobilului în proprietatea Statului Român, astfel că și-a pierdut calitatea procesuală pasivă.

Toate criticile recurenților sunt nefondate deoarece: - la 5 septembrie 1963, în cartea funciară a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, cu mențiunea că această operațiune are la bază prevederile Decretului nr. 92/1950; - referitor la acest imobil, care se află în administrarea comunei Bran, toți reclamanții au solicitat, între altele, constatarea greșitei naționalizări, rectificarea corespunzătoare a cărții funciare, precum și restituirea în natură; - pârâții au contestat propria calitate procesuală pasivă dar nu au prezentat acte referitoare la situația juridică a imobilului din punct de vedere al apartenenței la domeniul public sau privat al statului ori vreunei unități administrativ teritoriale; - or, în lipsa unor asemenea precizări și față de obiectul cererilor deduse judecății, instanțele de fond și apel au respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ambii pârâți; - acțiunile în revendicare ale reclamanților L.S.

(care a revendicat imobilul la 24 ianuarie 2000, prin cererea de intervenție în interes propriu) și S.J.G. au fost respinse, ultima ca inadmisibilă pe considerentul că a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001; - în atare situație, criticile aduse de comuna Bran modului de soluționare a acțiunii în revendicare promovată de reclamantul L.S. sunt lipsite de obiect. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Brașov și de comuna Bran, prin primar împotriva deciziei nr. 92/Ap din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.