ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La 8 noiembrie 1999, reclamanta P.M.M.E.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin comuna Bran, solicitând să

se constate:

- că defunctul S.G.I., antecesorul

său, era exceptat de la naționalizare;

- nulitatea absolută a încheierii de

sub B 4 , act 1536/1963 din C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și

1714.

Totodată, reclamanta a solicitat

radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului și

obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilul

situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712,

1713 și 1714.

În motivarea cererii, întemeiată pe

Decretul nr. 92/1950, Decretul Lege nr. 115/1938, Legea nr. 112/1995 și art.

480-481 C. civ., reclamanta a susținut că imobilul revendicat, cumpărat de autorul

său în anul 1921, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, deși

proprietarul se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naționalizare,

fiind avocat.

La 19 noiembrie 1999, reclamanta

și-a completat acțiunea, solicitând:

- introducerea în cauză, în calitate

de pârât, a SC R. SRL Brașov;

- să se constate că pe terenul

revendicat, situat în Bran nr. 557, înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top.

1715/2/b, 1712, 1713 și 1714, se află o construcție formată din 14 camere,

parter și mansardă;

- intabularea construcției;

- obligarea pârâtului Statul Român

la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului menționat, compus din

teren de 10.823,81 mp și construcție.

În motivarea acestei cereri,

reclamanta a susținut că:

- tatăl ei a cumpărat și construcția

a cărei intabulare o solicită;

- anexele construcției menționate,

precum și o parte din terenul aferent i-au fost restituite în baza Legilor nr.

18/1991 (suprafața de 1631,80 mp) și nr. 112/1995 (anexele și suprafața de

1035, 09 mp);

- a contestat Hotărârea Comisiei

Județene Brașov de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru nerestituirea în natură

a construcției principale, combinată cu refuzul acordării de despăgubiri.

Pe parcursul procesului, în cauză au

intervenit, succesiv, L.S. (la 24 ianuarie 2000 și 2 septembrie 2004, în

interes propriu), I.V. (la 8 ianuarie 2001, în interes propriu și în interesul

intervenientului L.S.) și J.G.S. (la 7 august 2002 și 2 septembrie 2004, în

interes propriu), care au susținut că:

- au calitatea de frați ai

reclamantei și, ca atare, sunt îndreptățiți la retrocedarea imobilului (primul

și ultimul intervenient);

- este creditorul intervenientului L.S.,

căruia i-a împrumutat suma de 50.000 dolari SUA (cel de-al 2-lea intervenient).

La 27 aprilie 2001 și 7 august 2002,

reclamanții L.S. și, respectiv, J.G.S., au formulat separat cereri de chemare

în judecată asemănătoare, ultimul dintre ei precizând că urmărește aceleași

drepturi ca și reclamanta P.M.E.M.; ulterior (29 septembrie 2004), reclamantul J.G.S.

a lărgit cadrul procesual, învederând că pretențiile sale sunt îndreptate

împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comuna

Bran prin Primar, SC R. SRL Brașov și P.M.E.M.

Tribunalul Brașov, secția civilă, a

anulat cererea formulată de intervenientul I.V. (prin încheierea din 29

noiembrie 2002), a respins în principiu cererea intervenientului L.S. și a

admis în principiu cererea intervenientului S.J.G. (prin încheierea din 3 iunie

2003).

Același tribunal, prin încheierea

din 3 decembrie 2004, a conexat cele 3 dosare și apoi, prin sentința nr. 333

din 25 noiembrie 2005, a pronunțat următoarea soluție:

- a respins excepțiile referitoare

la inadmisibilitate și lipsa calității procesuale active și pasive (a pârâtei comuna

Bran):

- a admis excepția de

inadmisibilitate a două petite ale acțiunii reclamantului S.J.G. (cele

referitoare la radierea dreptului de proprietate al Statului Român și

revendicare);

- a admis excepția lipsei calității

Comunei Bran, de reprezentant al Statului Român;

- a admis în parte cele 3 acțiuni

precizate;

- a respins cererea de intervenție

principală precizată, formulată de intervenientul L.S.;

- a admis cererea de intervenție

accesorie precizată, formulată de intervenientul S.J.G.;

- a constatat nulitatea cererii de intervenție

principală formulată de I.V.;

- a respins cererea de intervenție

accesorie a aceluiași intervenient;

- a constatat că S.I., antecesorul

reclamanților, decedat la 19 iulie 1972, face parte din categoriile exceptate

prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 92/1950;

- a dispus radierea din C.F. 557

Poarta a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris

la nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714;

- a respins cererile reclamantei P.M.E.M.,

de constatare a nulității absolute a încheierii din 5 septembrie 1963,

pronunțată de Notariatul de Stat Regional Brașov, Secția Cărților Funciare, în

dosarul nr. 1535/1963, de constatare a existenței construcției și de intabulare

a acestei lucrări;

- a respins cererile reclamantului L.S.,

de constatare a nulității absolute a încheierii notariale din 5 septembrie 1963

și obligare a Statului Român la lăsarea în deplină proprietate și liniștită

posesie a imobilului revendicat;

- a respins cererile reclamantului S.J.G.,

de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român și obligare a acestui

pârât la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului

revendicat (ca inadmisibile) și constatare a nulității absolute a încheierii

notariale din 5 septembrie 1963;

- a respins cererile reclamanților

față de Statul Român, pentru lipsa calității comunei Bran, de reprezentant al

acestui pârât;

- a luat act de renunțarea

reclamantei P.M.E.M. la judecarea în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și a petitului referitor la obligarea aceluiași

pârât la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului

înscris în C.F. 557 Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714;

- a respins cererea reclamanților,

de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată;

- a obligat pe pârâți și

intervenienții L.S. și I.V. să plătească Tribunalului Brașov sumele de

2.158.200 lei, 645.000 lei și, respectiv, 523.000 lei cheltuieli de judecată

efectuate pentru citarea în străinătate.

S-a reținut că:

- reclamantul L.S. a revendicat

imobilul prin cererea de intervenție principală formulată anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că solicitarea sa nu este inadmisibilă;

- în schimb, cererile reclamantului S.J.G.,

de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român și revendicare sunt

inadmisibile pentru că au fost formulate ulterior intrării în vigoare a legii

precitate;

- după cum s-a constatat printr-o

sentința civilă nr. 160/1975, definitivă, pronunțată de Tribunalul București

într-un alt dosar, reclamanții P.M.E.M. și L.S. sunt comoștenitori legali, în

cote egale, de câte ½, ai defuncților S.I. și S.E., astfel că acțiunea

lor în revendicare respectă regula unanimității;

- notificarea formulată de

reclamantul S.J.G. are valoare de acceptare a succesiunii acelorași defuncți,

dar își produce efectele doar în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001;

- de vreme ce reclamanta P.M.E.M.

și-a păstrat petitele referitoare la realizarea dreptului, renunțarea la

judecata petitului privind revendicarea, formulată de apărătorul său, cu

procură specială, nu face inadmisibilă acțiunea în revendicare;

- petitul referitor la exceptarea

autorului reclamanților de la naționalizare are ca obiect constatarea unui

drept, iar petitul privitor la constatarea existenței construcției a fost

completat cu solicitarea de intabulare, dobândind caracterul unei acțiuni în

realizare;

- legitimarea procesuală activă este

stabilită prin sentința civilă nr. 160/1975 (în privința reclamanților P.M.E.M.

și L.S.) și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în privința reclamantului S.J.G.);

- Statul Român este reprezentat

legal de Ministerul Finanțelor Publice, și nu de comuna Bran;

- imobilul înscris în C.F. 557

Poarta, nr. top. 1715/2/b, 1712, 1713 și 1714, a fost preluat de Statul Român

în baza Decretului nr. 9271950, de la S.I., autorul reclamanților, care fiind

avocat, făcea parte din categoriile exceptate de la naționalizare;

- prin urmare, potrivit art. 6 din

Legea nr. 213/1998, titlul Statului Român nu este valabil, ceea ce impune

radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al acestei entități și

revenirea la situația anterioară;

- actele notariale sunt supuse unor

căi speciale de atac, exercitabile într-un anumit termen și, ca atare, în

privința lor nu operează imprescribilitatea acțiunii în constatarea nulității

absolute;

- imobilul revendicat face parte din

patrimoniul comunei Bran, astfel că acțiunea în revendicare formulată de

reclamantul L.S. este îndreptată împotriva unui neposesor (Statul Român);

- potrivit art. 26 din Decretul-lege

nr. 115/1938, în caz de moarte, dreptul de proprietate se poate dobândi fără

înscriere în cartea funciară, dar pentru exercitarea unor acte de dispoziție

asupra imobilului este necesară intabularea drepturilor moștenitorilor;

- acțiunea în revendicare constituie

act de dispoziție, iar reclamanții nu au solicitat, conform art. 28 alin. (2)

din Legea nr. 7/1996, intabularea drepturilor ce le revin ca moștenitori ai

defunctului proprietar;

- expertiza tehnică și înscrisurile

depuse la dosar nu identifică numărul topografic pe care figurează construcția

la care se referă reclamanta P.M.E.M. în cererea de constatare a edificării și

intabularea acestei lucrări.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 62 din 28 martie 2006, a respins apelurile declarate

de reclamanții L.S. și S.J.G. și Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P.

Brașov.

S-a reținut că:

- în motivele scrise de apel,

reclamanții critică doar încheierile de respingere, în principiu, a cererilor

de intervenție;

- formal, aceste cereri îndeplineau

cerințele prevăzute de art. 50 C. proc. civ. și, ca atare, ar fi putut fi

încuviințate în principiu;

- ambele cereri de intervenție

menționate au însă același obiect ca și acțiunile conexe astfel că, pe fond, ar

fi fost soluționate la fel, ceea ce înseamnă că neîncuviințarea lor în

principiu nu a produs nicio vătămare apelanților reclamanți;

- motivele ce vizează fondul

pricinii au fost tardiv formulate și, în consecință, apelul declarat de

reclamanți a fost analizat prin prisma caracterului devolutiv;

- această analiză nu a evidențiat

deficiențe, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate

aspectele;

- Ministerul Finanțelor Publice a

figurat ca reprezentant al Statului Român, care era parte în cauză, astfel că

prima instanță a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de acest apelant;

- deoarece a căzut în pretenții,

Statul Român a fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată

(2.158.200 lei), dar nu singur, ci alături de ceilalți pârâți.

Pârâții au declarat recurs, iar

Înalta Curte de Casație și Justiție-secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 2481 din 20 martie 2007, a scos cauza de pe rol

și a trimis dosarul Curții de Apel Brașov, cu motivarea că valoarea estimată a

obiectului pricinii se ridică la 600.000 dolari SUA, sumă inferioară limitei

maxime de 5 miliarde lei stabilită prin art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. ,

astfel că în speță sunt operante prevederile derogatorii ale art. II alin. (3)

din Legea nr. 219/2005.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 390 din 11 octombrie

2007, a admis recursurile declarate de pârâți, a casat parțial sentința (doar

în privința apelurilor acelorași părți) și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului

Brașov.

S-a reținut că instanța

intermediară:

- a omis să se pronunțe asupra

apelului comunei Bran, care, deși era nemotivat, trebuia să fie soluționat prin

prisma efectului devolutiv;

- a calificat greșit calitatea

procesuală a Ministerului Finanțelor Publice.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 53 din 29 februarie 2008, și-a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Brașov, pe considerentul că hotărârea apelată a fost pronunțată

la 25 noiembrie 2005, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, iar

problema competenței în caz de rejudecare nu a făcut obiectul recursurilor și

nu a fost pusă în discuția părților.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 92 din 23 septembrie

2008, a respins apelurile declarate de pârâți.

S-a reținut că:

- spre deosebire de reclamanta P.M.E.M.,

ceilalți 2 reclamanți (din dosarele conexe) nu au renunțat la judecata în

contradictoriu cu Statul Român, astfel că această entitate și-a păstrat

calitatea de pârât;

- în atare situație, Statul Român a

fost corect obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C.

proc. civ. ;

- prima instanță a soluționat corect

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român deoarece,

față de petitele acțiunilor conexe, acest apelant trebuia să stea ca parte în

proces;

- apelul Comunei Bran este nemotivat

și, ca atare, trebuie soluționat conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ. ;

- în cadrul dezbaterii apelurilor,

pârâta comuna Bran a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive;

- această excepție este nefondată

pentru că reclamanții au precizat că înțeleg să se judece și cu pârâta Comuna

Bran, prin Primar.

Pârâții Statul Român și comuna Bran

au declarat separat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul

admiterii apelului și înlăturării obligațiilor stabilite în sarcina Statului

Român (primul recurent) și respingerii celor 3 acțiuni (al 2-lea recurent).

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurentul Statul Român a susținut că:

- nu are calitate procesuală pasivă

deoarece imobilul revendicat se află în intravilanul comunei Bran și nu s-a

făcut dovada că aparține proprietății publice de interes național, așa cum

prevede art. 12 alin. (4)-(5) din Legea nr. 213/1998;

- pe cale de consecință, obligarea

sa la plata cheltuielilor de judecată este greșită.

Comuna Bran și-a întemeiat recursul

tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , susținând că:

- acțiunile în revendicare ale

reclamanților L.S. și S.J.G. sunt inadmisibile deoarece au fot promovate după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001;

- reclamanta P.M.E.M. a renunțat la

judecarea acțiunii în revendicare, iar reclamantul S.J.G. nu și-a dovedit

calitatea de moștenitor acceptant al defunctului proprietar, astfel că acțiunea

în revendicare formulată de reclamantul L.S. încalcă regula unanimității;

- prin renunțarea la judecata

acțiunii în revendicare au rămas în discuție doar petitele referitoare la

constatarea exceptării de la naționalizare și nulității absolute a încheierii

notariale de trecere a imobilului în proprietatea Statului Român, astfel că

și-a pierdut calitatea procesuală pasivă.

Toate criticile recurenților sunt

nefondate deoarece:

- la 5 septembrie 1963, în cartea

funciară a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului

în litigiu, cu mențiunea că această operațiune are la bază prevederile

Decretului nr. 92/1950;

- referitor la acest imobil, care se

află în administrarea comunei Bran, toți reclamanții au solicitat, între

altele, constatarea greșitei naționalizări, rectificarea corespunzătoare a

cărții funciare, precum și restituirea în natură;

- pârâții au contestat propria

calitate procesuală pasivă dar nu au prezentat acte referitoare la situația

juridică a imobilului din punct de vedere al apartenenței la domeniul public

sau privat al statului ori vreunei unități administrativ teritoriale;

- or, în lipsa unor asemenea

precizări și față de obiectul cererilor deduse judecății, instanțele de fond și

apel au respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de

ambii pârâți;

- acțiunile în revendicare ale

reclamanților L.S. (care a revendicat imobilul la 24 ianuarie 2000, prin

cererea de intervenție în interes propriu) și S.J.G. au fost respinse, ultima

ca inadmisibilă pe considerentul că a fost formulată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001;

- în atare situație, criticile aduse

de comuna Bran modului de soluționare a acțiunii în revendicare promovată de

reclamantul L.S. sunt lipsite de obiect.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Brașov și de comuna Bran, prin primar împotriva deciziei nr. 92/Ap din 23

septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2010.