ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a admis plângerea formulată de petenta T.F., împotriva rezoluția procurorului din 24 martie, dată în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe care a desființat-o și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale față de intimații

Ș.C.A. și P.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie și fals în declarații, prevăzute de art. 205,art. 206 și art. 292 C. pen.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată, în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., petenta

T.F. a solicitat desființarea rezoluției

procurorului din 24 martie 2009 pronunțată în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 13

aprilie 2009 în Dosar nr. 277/ll/2/2009 al aceluiași parchet, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.E. și Ș.C.A. (avocat) pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și fals în

declarații, prev.de art. 205, art. 206 și art. 292 C. pen. și în principal trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar în subsidiar admiterea plângerii și

reținerea cauzei pentru judecare.

Î

n motivarea plângerii s-a arătat că soluția este nelegală în privința reținerii incidenței prevederilor art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006 referitoare la abrogarea disp.art. 205, art. 206 și art. 207 C. pen., întrucât prin Decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie, s-a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale, iar potrivit art. 31 alin. (3) din Legea 47/1992, dispozițiile neconstituționale își încetează efectele juridice.

Motivarea rezoluției procurorului reprezintă o reproducere fidelă a unei opinii separate formulate cu ocazia pronunțării Deciziei nr. 62/2007 a Curții Constituționale.

Î

n fapt, s-a arătat că cei doi intimați au făcut atât afirmații verbale, cât și în scris, cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. 135/236/2008 al Judecătoriei Vișeu de Sus, în care petenta a avut calitatea de parte vătămată, în sensul că suferă de afecțiuni psihice, că s-a automutilat pentru a obține avantaje materiale, a avut mai multe procese penale, inclusiv viol, cu diferite persoane cu care s-a împăcat după ce i s-au achitat despăgubirile, afirmații de natură să aducă atingere reputației și onoarei și care au avut drept consecință reținerea unor circumstanțe în favoarea inculpatului P.E. de către instanța de fond.

Prin rezoluția din 24 martie 2009 în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.C.A. și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și fals în declarații, prev.de art. 205, art. 206 și art. 292 C. pen. în baza disp. art. 10 lit. d), i)

1

, a), b) C. proc. pen.

Î

n motivarea rezoluției s-a arătat că pentru infracțiunile prev.de art. 205 și art. 206 C. pen. nu se poate dispune începerea urmăririi penale, deoarece aceste fapte nu există, întrucât cele două infracțiuni au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 din Legea 278/2006 și deși aceste prevederi au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, această decizie nu poate reincrimina infracțiunile respective. Potrivit art. 62 alin. (3) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru evaluarea actelor normative, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ, are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act abrogat anterior să se repună în vigoare actul în vigoare inițial.”

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, prev.de art. 292 C. pen., s-a

reținut că numitul P.E. prin declarația sa din 26 februarie 2008 a susținut că a

avut mai multe conflicte și procese cu partea vătămată, iar în concluziile scrise, depuse de acesta prin avocat Ș.C.A., există afirmații în sensul că numita T.F. ar fi suferit leziunile invocate prin automutilare, dar aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev.de art. 292 C. pen. întrucât nu sunt generatoare de consecințe juridice, fiind supuse unei verificări ulterioare de către instanță, constituind de asemenea, apărări pe care părțile și avocații lor le pot formula în cauzele aflate pe rolul instanțelor.

Rezoluția a fost menținută de procurorul general ca urmare a respingerii plângerii părții vătămate T.F., cu aceleași argumente.

Instanța de fond a apreciat, că procurorul nu a analizat faptele reclamate de partea vătămată și prin prisma dispozițiilor art. 205 și art. 206 C. pen., motiv pentru care a trimis cauza la Parchet în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații

Ș.C.A. și P.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă și calomnie cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., aceasta fiind în strânsă legătură cu celelalte.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

și de intimații

P.E. și Ș.C.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 85/131/2009 și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie respinsă plângerea formulată de petenta T.F. împotriva rezoluției procurorului.

În motivarea în scris a recursului s-a arătat că, în mod corect în rezoluțiile Parchetului s-a reținut că cele două infracțiuni, de insultă și calomnie nu există, întrucât cele două infracțiuni au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 din Legea 278/2006, cu toate că aceste prevederi au fost declarate neconstituționale prin decizia 62/2007 a Curții Constituționale, această decizie nu poate reincrimina infracțiunile respective, deoarece în aceste condiții, Curtea Constituțională ar deveni legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de propria-i lege organică.

De asemenea, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, lipsind latura obiectivă.

În susținerea orală a motivelor de recurs, reprezentantul Parchetului, a modificat considerentele recursului.

Recurentul intimat Ș.C.A. în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei și susținute oral a apreciat că în privința neconstituționlității art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006 prin Decizia 62/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, Parlamentul României nu a intervenit legislativ, în termenul de 45 zile, astfel cum statuează dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea 47/1992, pentru a reincrimina infracțiunile prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., astfel că nu se cunosc care sunt trăsăturile esențiale ale infracțiunii de insultă și calomnie și în ce condiții poate fi atrasă răspunderea penală pentru astfel de fapte.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atunci când persoana care face afirmațiile în fața instanței de judecată este avocatul părții adverse și acționează în baza unui contract de asistență juridică.

De asemenea recurentul învederează că instanța nu a indicat faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale recurentului intimat Ș.C.A. au fost consemnate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a admis plângerea petentei, a desființat rezoluția procurorului din 24 martie 2009 dată în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a trimis cauza aceluiași Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul Ș.C.A. și P.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205, art. 206 și art. 292 C. pen., constatând că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, dispozițiile declarate neconstituționale nu mai au aplicabilitate, prin Decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 205 și art. 206 au fost repuse în vigoare și se regăsesc în C. pen., în reglementarea anterioară a legii de abrogare.

Susținerea reprezentantului Parchetului în sensul că procurorul în cursul actelor premergătoare a analizat cele două fapte, dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), sunt nefondate. Din conținutul actelor premergătoare, realizate în cauză, nu rezultă că au fost efectuate cercetări cu privire la această infracțiune. Simpla afirmație că faptele nu există (procurorul se referă la faptul că infracțiunile au fost abrogate și astfel nu mai există) nu echivalează cu o analiză a acestor infracțiuni.

În mod corect s-a trimis cauza și pentru cercetarea infracțiunii de fals în declarații, având în vedere strânsa legătură existentă între cele trei infracțiuni, precum și contextul în care presupusele fapte s-au derulat.

Critica recurentului Ș.C.A. în sensul că nu s-au indicat faptele și împrejurările care urmează a fi constatate de procuror este nefondată, instanța de fond în considerentele sentinței, raportat la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmăririi penale, a învederat faptul că se vor audia părțile implicate și se vor analiza actele în care se susține că sau făcut afirmații jignitoare sau calomnioase.

Pentru aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de intimații P.E. și Ș.C.A. împotriva sentinței penale nr. 85 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții intimați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2010.