ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2009

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantele P.M.E. și P.D. au chemat în judecată Serviciul Român de Informații reprezentat de Unitatea Militară și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să le restituie în natură imobilul situat în comuna Snagov, compus din teren în suprafață de 20960 mp și construcțiile aflate pe teren, respectiv vila 3 Snagov și anexele, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1537 din 06 decembrie 2001, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea ca inadmisibilă, reținând că acțiunea formulată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, caz în care, până la soluționarea notificării formulate, reclamantele nu pot acționa în justiție unitatea notificată.

Or, adresa nr. 27044 din 2 august 2001 emisă de pârât nu poate fi asimilată unei decizii motivate, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele. Apelul a fost admis prin decizia civilă nr. 212 din 21 mai 2002 a Curții de Apel București prin care a fost anulată sentința civilă nr. 1537 din 6 decembrie 2001, iar cauza a fost reținută pentru rejudecare în fond. In considerentele deciziei intermediare pronunțate, instanța de apel a reținut că, deși răspunsul comunicat reclamantelor nu a respectat cerințele de formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul că nu s-a emis o decizie motivată conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, adresa nr. 27044 din 2 august 2001 emisă de pârât constituie un răspuns la notificarea reclamantelor în sensul că imobilul nu poate fi restituit în natură deoarece îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În raport de răspunsul pârâtului la notificarea reclamantelor, acestea aveau opțiunea contestației, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 23 - 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că acțiunea formulată este admisibilă. Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 29 din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții P.M. și P.A. (dobânditori ai drepturilor litigioase, în baza contractului de vânzare drepturi litigioase autentificat sub nr. 272 din 15 martie 2005) și a obligat pârâtul să emită decizie/dispoziție conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, la notificarea nr. 1707 din 11 iulie 2001. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâtul este entitatea deținătoare învestită cu soluționarea notificării formulată de reclamante și, în această calitate, oportunitatea aplicării uneia dintre măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, îi revine în exclusivitate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanții P.A. și P.M. cât și pârâtul Serviciul Român de Informații. Prin recursul declarat, reclamanții au formulat următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Prin adresa nr. 26298 din 23 iulie 2001, intimatul-pârât a comunicat reclamantelor faptul că restituirea în natură a imobilului construcție vila nr. 3 Pacea și a terenului în suprafață de 20960 mp situat în Snagov, comuna Ciolpani, nu poate fi soluționată, întrucât imobilul revendicat a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului și, prin urmare, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă dată fiind destinația specială în domeniul apărării siguranței naționale pe care imobilul o are și împrejurarea că imobilul aparține domeniului public al statului.

Or, prin decizia civilă intermediară nr. 212 din 21 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de judecată a apreciat că adresa menționată constituie un răspuns la notificarea reclamantelor, acestea având deschisă calea contestației, conform procedurii prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001. In această situație - susțin recurenții - instanța de judecată trebuia să soluționeze pe fond cererea ce face obiectul prezentei cauze. Se mai arată că terenul în litigiu a aparținut autoarei reclamantelor în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 1942 autentificat sub nr. 29873 din 06 octombrie 1942 și a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

În aceste condiții, reclamantele nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra bunului, fiind îndreptățite la restituirea în natură a acesteia, în temeiul art. 1, art. 2 și art. 16 din Legea nr. 10/2001. Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susține că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât pârâtul nu poate soluționa notificarea ce i-a fost adresată, deoarece deține numai o suprafață de 2.700 mp din terenul solicitat de reclamante. în plus, cererea petentelor nu poate fi rezolvată în lipsa actelor necesare, pe care reclamantele au refuzat să le depună la dosarul notificării, deși recurentul-pârât le-a solicitat. Urmare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 mai 2007, a operat o transmitere a calității procesuale în cauză, calitatea de recurent fiind dobândită de SC T.A.A.

SA. Analizând decizia recurată în limita criticilor cuprinse în motivele de recurs, Înalta Curte urmează a admite recursurile formulate, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 212 din 21 mai 2002 a Curții de Apel București a fost admis apelul declarat de apelantele-reclamante P.M.E. și P.D. împotriva sentinței civile nr. 1537 din 06 decembrie 2001 a Tribunalului București, a fost anulată sentința apelată și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului. S-a reținut faptul că, deși nu a respectat cerințele de formă prevăzute de Legea 10/2001, în sensul că nu a îmbrăcat forma unei decizii motivate, - adresa nr. 27044 din 02 august 2001 constituie un răspuns la această notificare, care poate fi contestat în procedura judiciară reglementată de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.

Hotărârea Curții de Apel a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2604 din 17 iunie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că unitatea notificată a răspuns solicitărilor reclamantelor, formulate prin notificarea nr. 26298 din 23 iulie 2001, și că demersul lor judiciar constituie o contestație în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Or, prin decizia recurată, instanța de apel a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții/decizii motivate pentru aceeași notificare, ignorând aspectele soluționate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată și neanalizând fondul pretențiilor deduse judecății prin contestația cu care a fost învestită.

Mai mult, prin modul de soluționare a cererii cu care a fost sesizată, fără a analiza temeinicia pretențiilor formulate, Curtea de Apel a nesocotit dezlegarea dată prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, prin care secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și au decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond (...) acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Față de dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc.

civ.. dezlegarea dată prin decizia menționată este obligatorie pentru instanțe, iar hotărârea pronunțată cu încălcarea acesteia este nelegală, determinând admiterea recursului formulat de reclamantă. Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care, cu ocazia rejudecării, va analiza pe fond cererea reclamantei cuprinsă în notificarea adresată pârâtului. Recursul declarat de pârât vizează aspecte ce țin de fondul pretențiilor deduse judecății și, față de soluția atrasă de admiterea recursului reclamantului-casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare - va fi admis și acest recurs, susținerile recurentului pârât urmând a fi analizate de instanța de apel, în rejudecarea pricinii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC T.A.A. SA și de recurentul-pârât Serviciul Român de Informații reprezentat de Unitatea Militară București împotriva deciziei nr. 29 din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2009.