ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2

octombrie 2009, F.V. – prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău – T.B.D. și G.A. – ambele procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj – au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care li s-a respins solicitarea de recunoaștere

a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, recurenții au

invocat discriminarea la care au fost supuși prin dispozițiile legale prin care

s-a stabilit un nivel diferențiat de salarizare în raport de locul de muncă

ocupat, aspect asupra căruia prin sentința civilă nr. 92 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj li s-au acordat drepturile bănești reprezentând diferențele salariale

dintre indemnizațiile lor și cele ale procurorilor din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism.

Recurenții au mai arătat că prin actul contestat

le sunt afectate drepturile stabilite prin sentința Tribunalului Sălaj,

intimatul, prin respingerea cererilor de recunoaștere a gradului profesional,

refuzând practic să pună în executare hotărârea judecătorească irevocabilă,

ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea recursului, arătând că, în raport de

faptul că sentința prin care s-au acordat recurenților drepturi bănești nu a

fost pronunțată în contradictoriu cu intimatul, nu se poate pune în discuție

refuzul de executare a unei hotărâri judecătorești.

Intimatul a invocat și prevederile O.U.G.

nr. 56/2009 prin care au fost completate dispozițiile art. 75 și art. 87 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ce au fost corect aplicate în

adoptarea soluției de respingere a cererii de recunoaștere a gradului

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Prin Hotărârea nr. 1496 din 10 septembrie

2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate

de mai mulți procurori, printre care și recurenții, privind recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu motivarea că art. 75 și art. 87 din Legea nr. 304/2004

au fost completate, în vederea eliminării discriminării între procurorii ce

funcționează la aceleași parchete din punctul de vedere al discriminării.

Astfel, prin alin. (11)

1

și

respectiv alin. (9)

1

din O.U.G. nr. 56/2009, publicată în M.Of. nr.

381 din 4 iunie 2009, s-au introdus în Legea privind organizarea judiciară

dispoziții în sensul că procurorii care au activat la Direcția Națională Anticorupție sau la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism care revin la parchetul de unde provin sau

la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, își redobândesc gradul

profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior.

Întrucât la data analizării solicitării

de recunoaștere a gradului profesional și a pronunțării Hotărârii nr. 1496,

prevederile O.U.G. nr. 56/2009 erau deja în vigoare, Curtea constată că

intimatul a procedat corect respingând cererile procurorilor ce își desfășoară

activitatea în alte unități de parchet decât cele din cadrul Direcției

Națională Anticorupție ori Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism.

Soluția adoptată nu poate fi considerată

nici discriminatorie, fiind dispusă în baza normelor legale, nici ca refuz de

executare a unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care prin sentința

nr. 92/2008 a Tribunalului Sălaj, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.

377 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a dispus doar plata

diferențelor salariale pentru o perioadă anterioară, determinată, Consiliul

Superior al Magistraturii, nefiind de altfel, parte în acel litigiu.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.V., T.B.D.

și G.A. împotriva Hotărârii nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.