ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1496 din 10

septembrie 2009 a Plenului C.S.M. s-au respins cererile formulate de petenții C.M.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, F.V. și C.A.A., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalu, B.A., B.R., F.G., P.V.R., S.P.D. și Ț.D.B., procurori

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, C.G. și V.A.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a doamnei R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că

petenții au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând o stare

de discriminare, în accepțiunea O.G. nr. 137/2000 și art. 14 din C.E.A.D.O., în

raport cu colegii procurori numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A., cărora

Înalta Curte de Casație și Justiție le-a admis recursurile în această materie

și le-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În susținerea cererilor, aceștia au

arătat că discriminarea operează la mai multe niveluri: atât în raport cu

colegii care desfășoară activitatea în cadrul compartimentului judiciar, punând

concluzii în instanță în dosare instrumentate de D.I.I.C.O.T. și D.N.A., în

raport cu toți ceilalți procurori, precum și în raport cu toți judecători cu

grad profesional inferior.

De asemenea, s-a susținut că prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile s-a constatat existența unei

discriminări în raport cu procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul

D.I.I.C.O.T. și D.N.A.

Plenul C.S.M. a decis prin hotărârea

recurată că sunt neîntemeiate cererile formulate de petenți, cu următoarele

argumente.

Practica constantă a C.S.M. în ceea

ce privește condițiile legale privind recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

cazul procurorilor D.I.I.C.O.T. și D.N.A. a fost de respingere a cererilor

formulate, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

formulate în această materie împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. recunoscând

procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A., gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Însă cazul petenților nu se

circumscrie aceleiași situații de fapt cu a celor vizați de hotărârile

judecătorești menționate.

S-a reținut și faptul că temeiul

discriminării invocat de petenți este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât prin

O.U.G. nr. 56/2009 au fost introduse noi dispoziții la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fiind completate art. 75 și 87 cu câte un

nou alineat, alin. (1

1

) și alin. (9

1

)

,

care

prevăd că de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet

unde au dreptul să funcționeze potrivit legi, procurorii care au activat în

cadrul D.I.I.C.O.T. și respectiv D.N.A. redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele

dobândite ca urmare a promovării în condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul acestei direcții.

Împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M.

nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 a formulat recurs C.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea de recurs, recurentul

în temeiul acelorași considerente care au format obiectul cererii adresate

intimatului a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârilor Plenului C.S.M.

nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 și pe fond recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Recurentul arată că prin hotărâri

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile

declarate de procurori din cadrul D.N.A. și din cadrul D.I.I.C.O.T. împotriva

hotărârilor intimatului, fiindu-le recunoscut acestora gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest context se arată în raport

de aceștia, care au obținut gradul profesional menținut ca urmare a numirii în

structurile specializate ale Ministerului Public – D.N.A. și D.I.I.C.O.T., s-a

creat o situație discriminatorie, dezavantajoasă a celorlalți procurori, care

pentru promovarea la parchetele superioare trebuie să susțină concursuri.

De asemenea, se susține că activitatea

profesională desfășurată, în faza cercetării judecătorești, este identică cu

cea desfășurată în faza urmăririi penale de către procurorii din structurile

specializate menționate.

Se arată și faptul că a pus

concluzii și a exercitat căile de atac în aceste categorii de cauze care au

avut ca obiect infracțiuni de trafic de droguri și trafic de persoane,

participând la judecarea acestora, dovadă în acest sens fiind hotărârile

judecătorești atașate recursului.

Recurentul menționează și faptul că

îndeplinește condiția vechimii de 8 ani în funcția de procuror precum și

celelalte criterii cerute pentru recunoașterea gradului profesional solicitat.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând

că, în ceea ce îl privește pe recurent, acesta nu a parcurs etapele prevăzute

de lege pentru promovarea dintr-un grad profesional în gradul profesional

următor, prin promovarea concursului sau examenului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Referitor la hotărârile

judecătorești invocate în susținerea recursului se menționează că acestea nu au

fost pronunțate în cauze similare cu cea dedusă judecății, deoarece recurentul

nu a fost numit sau promovat anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

privind C.S.M. republicată, cu modificările și completările ulterioare, în raport

de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de

dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Recurentul este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nu a făcut dovada că a fost numit sau promovat

anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.

Prin urmare, nu se poate reține o

situație asemănătoare cu cea invocată, cu referire la hotărârile pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost recunoscut gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., astfel că nu poate fi

reținută situația de discriminare invocată, nefiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14, art. 1 din

Protocolul nr. 12 la C.E.A.D.O.

Potrivit dispozițiilor art. 43 –

art. 47 din Legea nr. 303/2004 republicată, gradul profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dobândește numai în urma

promovării examenului sau concursului, cu respectarea celorlalte condiții

prevăzute de lege și se dispune prin hotărâre de către C.S.M.

Recurentul nu a participat la vreun

concurs pentru promovarea în grade profesionale respectiv pentru obținerea

gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, urmând procedura de desfășurare a concursului reglementată

de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea unui astfel de concurs,

aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum a fost modificată și

completată. În consecință, în mod corect intimatul a respins cererea recurentului

prin Hotărârea nr. 1496/2009, recurată.

Întrucât recurentul, așa cum s-a reținut,

nu a participat la niciun concurs de promovare, susținerile acestuia în sensul

îndeplinirii condiției de vechime precum și a celorlalte criterii cerute pentru

recunoașterea gradului profesional sunt fără relevanță, întrucât acestea puteau

fi avute în vedere doar în contextul înscrierii la examenul de promovare.

Față de cele reținute, Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 1496 din 10 septembrie 2009 prin care recurentului i-a fost

respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este temeinică și

legală.

Cum recurentul figurează doar în

cuprinsul și dispozitivul Hotărârii nr. 1496/2009 menționată, acesta nu

justifică un drept sau interes legitim vătămat în raport de celelalte hotărâri

ale Plenului C.S.M. pentru a putea formula recurs in temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004.

În raport de considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

privind C.S.M. republicată, cu modificările și completările ulterioare, va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G. împotriva

Hotărârilor nr. 1495, 1496, 1497 și 1498 din 10 septembrie 2009 ale Plenului C.S.M.,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.