ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Plenul C.S.M. a respins cererile de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, F.V. și C.A.A., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, B.A., B.R., F.G., P.V.R., S.P.D. și Ț.D.B.,

procurori la parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, C.G. și V.A.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița precum și a lui R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, constatând că cererile acestora, motivate pe

temeiul discriminării, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere dispozițiile art.

75 alin. (11

1

) și art. 87 alin. (9

1

), introduse în Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, prin O.U.G. nr. 56/2009.

Împotriva acestei hotărâri, în

cauză, a declarat recurs petenta V.A.C.

Recurenta a susținut, în esență, că

în raport de procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. care au obținut gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorii care susțin în instanță concluzii în dosarele

instrumentate de cele două direcții mai sus menționate, precum și ceilalți

procurori și judecători cu grad profesional inferior, au fost discriminați, iar

în condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 508/2004,

participarea procurorilor la judecarea cererilor adresate instanței, în cauze

de competența D.I.I.C.O.T., este obligatorie, în primă instanță și în căile de

atac, nu este normal ca acestor procurori, între care se numără și recurenta,

să nu le fie aplicabile, în afara dispozițiilor legale privind participarea

obligatorie, și normele legale ce stipulează plata corespunzătoare a unor

astfel de activități, cu atât mai mult cu cât participarea acestora este

condiționată de imposibilitatea participării directe a procurorilor din

structura D.I.I.C.O.T.

În acest sens recurenta a anexat

copii ale hotărârilor judecătorești în care s-au consemnat concluziile sale și

a invocat considerente din Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 791/2007 și nr. 819/2007

prin care s-au respins cererile procurorilor din structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

de recunoaștere a gradului profesional, precum și din practica Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, privind

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Recursul este nefondat.

Recurenta își desfășoară activitatea,

ca prin procuror adjunct, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, nu a susținut concurs sau examen în condițiile prevăzute de art. 43

– art. 47 din Legea nr. 33/2004 pentru a dobândi gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

nici nu este în situația recunoașterii unui grad profesional dobândit anterior,

în condițiile reglementate de art. 65 și 83 din legea susmenționată.

Pe de altă parte D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

sunt organizate ca structuri specializate în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, cu alte cuvinte înglobate acestuia,

alături de toate celelalte direcții care îl compun, context în care numirea

procurorilor specializați, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În raport de ceste aspecte

obiective, specifice nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. ar avea

ca efect crearea unei situații discriminatorii dezavantajoasă în raport cu

ceilalți procurori.

Principiul nediscriminării constă în

aceea că persoanele care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un

tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformizare, funcția acestuia

fiind aceea de a preveni formularea de distincții arbitrare și de evita

diferențele de tratament fără motive obiective, iar în opinia C.E.D.O. „a

distinge nu înseamnă a discrimina”.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat de V.A.C.

împotriva hotărârilor nr. 1495 din 10 septembrie 2009, nr. 1496 din 10

septembrie 2009, nr. 1497 din 10 septembrie 209 și nr. 1498 din 10 septembrie

2009 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2010.