ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 968/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 531 din 19 martie

2009 plenul C.S.M. a respins cererile formulate de reclamanții-procurori pe

raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Tribunalul Hunedoara

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a se pronunța în acest sens, plenul

C.S.M. a reținut că procurorii care solicită recunoașterea gradului profesional

corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au

fost numiți sau promovați anterior în cadrul parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. De

asemenea, nu au susținut examen sau concurs de promovare în funcții de execuție

pentru a obține gradul profesional solicitat.

Or, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004

promovarea procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel

național, în limita posturilor vacante la parchete.

În ceea ce privește discriminarea

invocată de petiționari în raport cu procurorii care au fost numiți în cadrul

D.I.I.C.O.T. și D.N.A., s-a apreciat că nu poate fi reținută, având în vedere

că magistrații în cauză nu funcționează la unitățile de parchet la care fac referire

și deci nu se află în situații comparabile și analoage cu procurorii cărora li

s-a recunoscut gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs petiționarii B.A.C., L.L.C., A.I., A.N.M., B.C.M., B.M.I., B.M.L.,

B.R.D., C.T., C.Ș., D.V., G.E.E., G.A.B., I.A.M., I.G., M.I., N.D., P.A.M., S.N.,

S.E.O., V.G., C.M.L., N.F., O.E., S.T.M., T.N.M., T.A., U.R.V., U.D., U.G.L., V.M.,

M.A.C., S.A. și V.L.

În motivarea cererii de recurs,

recurenții au invocat hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție în cauzele în care procurorilor numiți la D.N.A./ D.I.I.C.O.T. li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și considerentele acestei instanțe.

Au susținut că recunoașterea

gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru procurorii numiți la D.N.A. și D.I.I.C.O.T. reprezintă o fraudă la lege.

Procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. au

urmărit să obțină un drept propriu parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, adică ceva „de drept comun” bazându-se pe specificul din

care face parte.

Recunoașterea gradului profesional

corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. și D.N.A. a reprezentat o „rupere

nejustificată a echilibrului”, ori acest lucru ar cauza și crearea

jurisprudențială a unei căi lăturalnice pentru anumiți procurori pentru

accedere în gradul cel mai înalt și posibil, omissio medio, prin eludarea

concursurilor la care judecătorii și ceilalți procurori sunt supuși.

Ca atare, dobândirea gradului

profesional de procuror corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet de pe

lângă judecătorii doar prin numirea la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. creează o

situație discriminatorie, dezavantajoasă, în raport cu ceilalți procurori din

cadrul M.P., care pentru promovarea la parchetele imediat superioare ar trebui

să susțină concursuri.

Înalta Curte, analizând hotărârea

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente, constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea plenului C.S.M. nr. 531

din 19 martie 2009 au fost respinse cererile formulate de mai mulți procurori,

având ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător tribunalului

sau curții de apel.

Prin respingerea cererii

recurentelor, plenul C.S.M. a interpretat corect dispozițiile legale incidente,

referitoare la dobândirea gradului profesional corespunzător instanței

superioare sau parchetului de pe lângă aceasta.

Astfel, în ceea ce privește

dobândirea gradului profesional pentru instanțele superioare și parchetele de

pe lângă acestea, aceasta se realizează prin promovarea judecătorilor și

procurorilor, în condițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la

parchete.

Concursul constă în probe scrise, cu

caracter teoretic și practic, enumerate în cuprinsul art. 46 alin (2) din Legea

nr. 303/2004, republicată și modificată.

În art. 44 alin. (1) lit. b) din

același act normativ, se prevede condiția de 6 ani vechime în funcția de

judecător pentru promovarea în funcția de judecător de curte de apel.

Procedura de desfășurare a

concursului este reglementată de regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse

prin Hotărârea plenului C.S.M. nr. 659 din 3 iulie 2008.

Din interpretarea logică și

teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

reiese că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera profesională

evoluează prin promovare, dintr-un grad profesional, în gradul profesional

imediat următor, numai în urma susținerii, în condițiile legii, a concursului

de promovare în funcții de execuție.

Cu excepția situațiilor reglementate

de dispozițiile art. 65 alin. (6) și de cele ale art. 83 alin. (3) din Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind

recunoașterea gradului profesional anterior dobândit, situații în care

recurentele nu se regăsesc, gradul profesional corespunzător instanțelor

superioare sau parchetelor de pe lângă acestea, se dobândește în urma

promovării examenului sau concursului prevăzut de dispozițiile legale sus

menționate, cu respectarea celorlalte cerințe prevăzute de lege și anume

vechime, existența calificativului „foarte bine” și inexistența unor sancțiuni

disciplinare.

Trebuie amintit și faptul că, în

cuprinsul Recomandării (94) 12 a comitetului de miniștri către statele membre

privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13

octombrie 1994, se precizează că toate deciziile care privesc cariera

profesională a judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective, iar selecția

și cariera judecătorilor trebuie bazate pe merite, având în vedere evaluările,

integritatea, abilitățile și eficiența.

Examenul de promovare, ca modalitate

de dobândire a gradului profesional corespunzător unei instanțe superioare,

îndeplinește pe deplin toate criteriile enunțate anterior.

Promovarea în funcții superioare de

execuție (pe loc sau efectivă), ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,

are un caracter permanent, reprezintă un drept câștigat, cu caracter definitiv

în evoluția carierei profesionale.

În ceea ce privește hotărârile

judecătorești pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal din

cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri de care se prevalează

recurentele, acestea au fost pronunțate în cauze având ca obiect un recurs

individual și au avut în vedere o cu totul altă situație de fapt și alte dispoziții

speciale incidente.

Cu privire la pretinsa discriminare

invocată de către recurente, prin raportare la hotărârile judecătorești

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, învederăm următoarele:

Conceptul de

"discriminare" este definit de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu

modificările ulterioare, prin discriminare, în lumina acestui articol

înțelegându-se" orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe

bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,

convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică

necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum

și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute

de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte

domenii ale vieții publice".

Alin. (2) al articolului menționat

prevede că "dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre

temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare, în înțelesul

prezentei ordonanțe".

Alin. (3) al aceluiași articol,

exclude conceptului de discriminare, prevederile, criteriile sau practicile

aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor

instituite la alin. (1), față de alte persoane, dacă acestea sunt justificate

de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și

necesare.

În lumina dispozițiilor art. 2 din

O.G. nr. 137/2000, republicată, despre care s-a făcut deja vorbire,

discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice,

similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care

se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat

obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să

fie adecvate și necesare.

În același sens pot fi reținute și

prevederile art. 14 din C.E.D.O.

Situațiile învederate de către

recurente nu sunt identice sau similare prin prisma circumstanțelor de fapt și

de drept avute în vedere la fiecare în parte.

La pronunțarea hotărârilor

judecătorești față de care recurentele invocă discriminarea, instanța supremă a

avut în vedere faptul că existența unei anumite conjuncturi socio-politice a

făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată

în cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce

a determinat adoptarea unei legi speciale și anume Legea nr. 508/2004, de

reglementare a cerințelor și procedurii de numire a procurorilor în cadrul

acestui organism, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la

dreptul comun reprezentat de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Prin urmare, dispozițiile speciale

ale Legii nr. 508/2004, nu pot fi extinse și aplicate prin analogie, altor

categorii de magistrați.

Sintagma „în condiții de egalitate”,

folosită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, nu poate fi interpretată

decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi,

consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.

Așa cum s-a statuat și în

jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O.,

principiul constituțional al egalității în drepturi, presupune identitate de

soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la

stabilirea unor soluții diferite pentru persoane aflate în situații distincte.

Având în vedere cele expuse, în

temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se

va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.A.C.,

L.L.C., A.I., A.N.M., B.C.M., B.M.I., B.M.L., B.R.D., C.T., C.Ș., D.V., G.E.E.,

G.A.B., I.A.M., I.G., M.I., N.D., P.A.M., S.N., S.E.O., V.G., C.M.L., N.F., O.E.,

S.T.M., T.N.M., T.A., U.R.V., U.D., U.G.L., V.M., M.A.C., Ș.A. și V.L., împotriva

Hotărârii plenului C.S.M. nr. 531 din 19 martie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2010.