ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Împreună cu alți procurori, doamna procuror S.C., procuror la D.N.A., nivel central, în prezent șef al Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori din cadrul C.S.M., a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție. Motivându-și cererea, petenții au arătat, în esență, că prin numirea pe perioadă nedeterminată în funcții de conducere sau de execuție la D.N.A. și D.I. I.C.O.T., îndeplinirea de acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și ca urmare a faptului că beneficiază de statutul și remunerația procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au dobândit gradul profesional solicitat, iar acesta constituie un drept câștigat.

Totodată, au fost invocate soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost admise cereri de recunoaștere similare. Prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate, între care și cea a doamnei procuror S.C. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Plenul C.S.M. a reținut că niciunul dintre solicitanți nu a susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin promovare la structurile specializate menționate, procurorii în cauză nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai reținut că promovarea în funcții superioare de execuție, componentă a carierei acestora, se putea realiza în condițiile Legii nr. 92/1992 și se poate realiza în temeiul Legii nr. 303/2004, numai prin concurs și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională anuală,lipsa sancțiunilor disciplinare,existența posturilor vacante). În cuprinsul hotărârii menționate, Plenul C.S.M. a mai reținut că reglementările specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd că structurilor menționate li se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 și ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 317/2004, fiind considerate relevante dispozițiile care statuează că, după încetarea activității în structurile specializate, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze,potrivit legii.

Plenul C.S.M. a mai reținut că standardele europene în materie reclamă criterii obiective în privința promovării judecătorilor și procurorilor, care sunt respectate de Legea nr. 303/2004, apreciindu-se că soluția asimilării promovării în funcții de execuție cu numirile în funcții la structurile specializate menționate contravine acestor standarde. Împotriva Hotărârii nr. 2039/2009 a Plenului C. S.M. a declarat recurs procurorul S.C. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea este vădit nelegală deoarece încalcă flagrant principii fundamentale ale interpretării și aplicării legii în timp. Astfel, legea aplicată este cea în vigoare la momentul nașterii raportului sau situației juridice (tempus regit actum).

Consideră recurenta că numirea în funcția de procuror și în funcțiile de procuror șef al S.A. București al P.N.A., respectiv procuror șef adjunct al S.C.C. nivel central din cadrul aceluiași parchet, reprezintă o promovare într-o funcție de conducere cu îndeplinirea unor condiții speciale [ (art. 66 din Legea nr. 92/1992, art. 69 alin. (2) și art. 94 alin. (1) din același act normativ, art. 8 alin. (2) și (9) din O.U.G. nr. 43/2002)] având același efect ca și promovarea realizată în urma reorganizării unui concurs sau examen. Prin Legea nr. 601/2004 care a aprobat O.U.G. nr. 24/2004, art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 a fost modificat iar alin. (3) a fost abrogat, astfel procurorii din cadrul P.N.A.

au încetat să mai fie numiți pe o perioadă de 6 ani, revenirea pe postul ocupat anterior nu a mai fost prevăzută de lege, iar rezervarea acestuia a încetat să mai fie obligatorie. Prin O.U.G. nr. 102/2003, s-a statuat ca P.N.A. să funcționeze ca Parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apoi în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2002, reorganizat ca structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A mai arătat recurenta că regimul juridic aplicabil instituției promovării este cel stabilit de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data numirii sale în funcția de procuror la P.N.A. București și de procuror șef al S.A.

București, respectiv de procuror șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul aceluiași Parchet. Astfel, potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se făcea de către Ministrul Justiției, la propunerea Procurorului General pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Rezultă din prevederile Legii nr. 92/1992 că magistrații pot fi promovați în funcții superioare de execuție sau de conducere, condiționat de îndeplinirea anumitor condiții. Mai arată, de asemenea, recurenta că dreptul dobândit a fost consfințit inclusiv prin art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, considerându-se că îndeplinesc condițiile pentru ocuparea funcțiilor în care sunt numiți.

Concluzionând recurenta a arătat că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin intermediul promovării în condițiile legii de organizare judiciară, în vigoare la data respectivă. Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât numirea procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând cererea de recurs de față prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Se reține că prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 2039/2009 s-a respins cererea formulată de recurentă prin care a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Recurenta a fost numită prin Ordinul nr. 2442/ C al Ministrului Justiției din 14 octombrie 2002 procuror în cadrul P.N.A. – S.A. București. Ulterior, prin Ordinul nr. 677//2004 al Ministrului Justiției a fost promovată în funcția de procuror șef al S.T. București al P.N.A., iar prin Ordinul nr. 1626//2004 al Ministrului Justiției a fost promovată în funcția de procuror șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul P.N.A. și apoi în cadrul D.N.A. La data de 1 octombrie 2007 recurenta a fost numită procuror inspector în cadrul C.S.M., funcție deținută și în prezent.

Din examinarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea D.N.A. și D.I.I.C.O.T., Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Promovarea în funcții superioare de execuție se putea și se poate realiza atât în condițiile Legii nr. 92/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr. 179/11 noiembrie 1999 cât și în prezent conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare profesională, inexistența sancțiunilor disciplinare, locuri vacante.

Dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispozițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător D.I.I.C.O.T. Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. Referitor la susținerea că dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a realizat prin efectul legii, se constată că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

și D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând proceduri speciale distincte prevăzute, norme de excepție, ce trebuiesc interpretate restrictiv [(art. 8 alin. (2) și art. 9 din O.U.G. nr. - 43/2002, art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004)[, acestea sunt distincte de promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [(atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 republicată și modificată precum și art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004)[. În considerarea acestui fapt numirea la care se referă dispozițiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată cu promovarea în funcții de execuție și respectiv dobândirea gradului profesional.

Numirea la D.I.I.C.O.T. sau la D.N.A. conferă procurorului dreptul de a funcționa la aceste structuri specializate, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestora și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții, însă nu și gradul corespunzător. Mențiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptățite. O asemenea situație în care un procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului) ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar prin procedura specială de numire la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți colegi procurori care trebuie să susțină examen /concurs pentru promovarea la parchetele superioare.

Oricum, D.I.I.C.O.T. și D.N.A., au o structură de organizare și stat de funcții și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [(art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004, art. 80 alin. (2) – Legea nr. 304/2004)]. Față de cele reținute mai sus, constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii Plenului C.S.M. în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.