ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Împreună cu alți
procurori, doamna procuror S.C., procuror la D.N.A., nivel central, în prezent
șef al Serviciului de inspecție judiciară pentru
procurori din cadrul C.S.M., a solicitat
recunoașterea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si
Justiție.
Motivându-și cererea,
petenții au arătat, în esență, că prin numirea pe perioadă nedeterminată în
funcții de conducere sau de
execuție la D.N.A.
și D.I.
I.C.O.T., îndeplinirea de
acte
ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, cât și ca urmare a faptului
că beneficiază de statutul
și remunerația procurorilor de la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au dobândit gradul profesional
solicitat, iar acesta constituie un drept câștigat.
Totodată, au fost invocate
soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost
admise cereri de recunoaștere similare.
Prin Hotărârea nr. 2039
din 19 noiembrie 2009, Plenul
C.S.M. a
respins cererile formulate, între
care și cea a doamnei procuror S.C.
Pentru
a pronunța o asemenea soluție, Plenul C.S.M. a reținut
că niciunul dintre solicitanți nu a
susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, iar prin promovare la
structurile
specializate menționate, procurorii în cauză nu au dobândit
gradul
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a mai reținut că promovarea în funcții superioare de execuție, componentă a
carierei acestora, se putea realiza în condițiile Legii nr. 92/1992 și se poate
realiza în temeiul Legii nr. 303/2004, numai prin concurs și cu respectarea
celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională
anuală,lipsa sancțiunilor disciplinare,existența posturilor vacante).
În
cuprinsul hotărârii menționate, Plenul C.S.M. a mai reținut că reglementările
specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd
că structurilor menționate li se
aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 și ale Legilor nr. 303/2004,
nr. 304/2004 și nr. 317/2004, fiind considerate relevante dispozițiile care
statuează că, după încetarea activității în structurile specializate,
procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are
dreptul să funcționeze,potrivit legii.
Plenul C.S.M. a mai
reținut că standardele europene în
materie
reclamă criterii obiective în privința promovării judecătorilor
și
procurorilor, care sunt respectate de Legea nr. 303/2004,
apreciindu-se că soluția asimilării promovării în
funcții de execuție cu
numirile în funcții la structurile specializate
menționate contravine acestor standarde.
Împotriva
Hotărârii nr. 2039/2009 a Plenului C.
S.M. a declarat recurs procurorul S.C.
În motivarea cererii de recurs s-a
arătat că hotărârea este vădit nelegală deoarece încalcă flagrant principii
fundamentale ale interpretării și aplicării legii în timp. Astfel, legea
aplicată este cea în vigoare la momentul nașterii raportului sau situației
juridice (tempus regit actum).
Consideră recurenta că numirea în
funcția de procuror și în funcțiile de procuror șef al S.A. București al P.N.A.,
respectiv procuror șef adjunct al S.C.C. nivel central din cadrul aceluiași
parchet, reprezintă o promovare într-o funcție de conducere cu îndeplinirea unor
condiții speciale
[
(art. 66 din
Legea nr. 92/1992, art. 69 alin. (2) și art. 94 alin. (1) din același act normativ,
art. 8 alin. (2) și (9) din O.U.G. nr. 43/2002)] având același efect ca și
promovarea realizată în urma reorganizării unui concurs sau examen.
Prin Legea nr. 601/2004 care a
aprobat O.U.G. nr. 24/2004, art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 a fost
modificat iar alin. (3) a fost abrogat, astfel procurorii din cadrul P.N.A. au
încetat să mai fie numiți pe o perioadă de 6 ani, revenirea pe postul ocupat anterior
nu a mai fost prevăzută de lege, iar rezervarea acestuia a încetat să mai fie
obligatorie.
Prin O.U.G. nr. 102/2003, s-a
statuat ca P.N.A. să funcționeze ca Parchet specializat în combaterea
infracțiunilor de corupție, pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apoi
în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2002, reorganizat ca structură autonomă în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A mai arătat recurenta că regimul
juridic aplicabil instituției promovării este cel stabilit de Legea nr. 92/1992,
în vigoare la data numirii sale în funcția de procuror la P.N.A. București și
de procuror șef al S.A. București, respectiv de procuror șef adjunct al secției
de combatere a corupției din cadrul aceluiași Parchet.
Astfel, potrivit art. 69 alin. (2)
din Legea nr. 92/1992 promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public
se făcea de către Ministrul Justiției, la propunerea Procurorului General pe
lângă Curtea Supremă de Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Rezultă din prevederile Legii nr. 92/1992
că magistrații pot fi promovați în funcții superioare de execuție sau de conducere,
condiționat de îndeplinirea anumitor condiții.
Mai arată, de asemenea, recurenta că
dreptul dobândit a fost consfințit inclusiv prin art. 100 alin. (1) din Legea nr.
303/2004, considerându-se că îndeplinesc condițiile pentru ocuparea funcțiilor în
care sunt numiți.
Concluzionând recurenta a arătat că
a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție prin intermediul promovării în condițiile legii de
organizare judiciară, în vigoare la data respectivă.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare
și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât numirea
procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând cererea de recurs de față
prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
este nefondată pentru următoarele considerente:
Se reține că prin Hotărârea Plenului
C.S.M. nr. 2039/2009 s-a respins cererea formulată de recurentă prin care a
solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .
Recurenta a fost numită prin Ordinul
nr. 2442/ C al Ministrului Justiției din 14 octombrie 2002 procuror în cadrul P.N.A.
– S.A. București. Ulterior, prin Ordinul nr. 677//2004 al Ministrului Justiției
a fost promovată în funcția de procuror șef al S.T. București al P.N.A., iar
prin Ordinul nr. 1626//2004 al Ministrului Justiției a fost promovată în funcția
de procuror șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul P.N.A.
și apoi în cadrul D.N.A.
La data de 1 octombrie 2007
recurenta a fost numită procuror inspector în cadrul C.S.M., funcție deținută
și în prezent.
Din examinarea dispozițiilor legale
succesive privitoare la organizarea și funcționarea D.N.A. și D.I.I.C.O.T.,
Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la
dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Promovarea în funcții superioare de
execuție se putea și se poate realiza atât în condițiile Legii nr. 92/1992, modificată
și completată prin O.U.G. nr. 179/11 noiembrie 1999 cât și în prezent conform art.
43 din Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte
condiții prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare profesională,
inexistența sancțiunilor disciplinare, locuri vacante.
Dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002
și art. 26 din Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispozițiile Legii
nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004
și nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător D.I.I.C.O.T.
Dacă s-ar considera că prin numirea,
conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate,
aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident
dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție
prin concurs.
Referitor la susținerea că
dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, s-a realizat prin efectul legii, se constată că
numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. și D.N.A. nu trebuie confundată cu o
promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
existând proceduri speciale distincte prevăzute, norme de excepție, ce
trebuiesc interpretate restrictiv [(art. 8 alin. (2) și art. 9 din O.U.G. nr. -
43/2002, art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004)[,
acestea sunt distincte de promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [(atât sub imperiul Legii nr. 92/1992
republicată și modificată precum și art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 303/2004)[.
În considerarea acestui fapt numirea
la care se referă dispozițiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată cu
promovarea în funcții de execuție și respectiv dobândirea gradului profesional.
Numirea la D.I.I.C.O.T. sau la D.N.A.
conferă procurorului dreptul de a funcționa la aceste structuri specializate,
de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestora și de a fi remunerat
cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcții, însă nu și gradul
corespunzător. Mențiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptățite.
O asemenea situație în care un
procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului) ar
dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție doar prin procedura specială de numire la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.,
ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți colegi procurori care
trebuie să susțină examen /concurs pentru promovarea la parchetele superioare.
Oricum, D.I.I.C.O.T. și D.N.A., au o structură de organizare și stat de funcții
și de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție [(art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004, art. 80
alin. (2) – Legea nr. 304/2004)].
Față de cele reținute mai sus,
constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii
Plenului C.S.M. în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva
Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 mai 2010.