ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererile înregistrate la C.S.M., petenții S.P.D., B.R., P.V.R., B.A. și F.G., în calitate de procurori la Tribunalul Sălaj au solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2432 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1304/R/2009 a Curții de Apel Cluj, în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, petenții au arătat că prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă menționată, s-a constatat existența unei discriminări, în raport cu procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T.
și D.N.A. Prin Hotărârea nr. 1496 din 10 septembrie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a constatat că prin O.U.G. nr. 56/2009 au fost introduse noi dispoziții în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 75 și art. 78 fiind completate cu câte un nou alineat, alin. (11) 1 respectiv alin. (9) 1 , cu următorul cuprins: „de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. sau în cadrul D.N.A.
își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției". S-a mai reținut că modificarea legislativă a fost necesară în contextul în care, deși practica constantă a C.S.M. este în sensul de a respinge cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a admis toate recursurile formulate în această materie, recunoscând recurenților gradul profesional solicitat, situație care a creat discriminare în rândul procurorilor, ajungându-se ca, pentru aceeași muncă depusă, colegi de birou să fie salarizați diferit, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Împotriva Hotărârii nr. 1496 din 10 septembrie 2004 au exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, procurorii S.P.D., B.R., P.V.R., B.A., F.G., solicitând anularea ei și admiterea cererilor de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu luna aprilie 2006. În motivarea recursului s-a susținut că prin adoptarea acestei hotărâri se încalcă flagrant dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., executarea unei hotărâri făcând parte din proces în sensul acestui text al Convenției, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența C.E.D.O.
În opinia recurenților, singura modalitate prin care autoritățile statale pot proceda la punerea în executare a dispozițiilor hotărârii judecătorești irevocabile în ceea ce privește plata pentru viitor a diferențelor salariale dintre indemnizațiile de care au beneficiat și cele ale procurorilor care activează în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. este aceea a recunoașterii în favoarea lor a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, susțin recurentele, motivarea hotărârii atacate nu este de natură să înlăture încălcarea dispozițiilor C.E.D.O.
În opinia acestora, ordonanța de urgență prin care, în opinia C.S.M., se înlătură situația discriminatorie care a stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești, nu poate afecta drepturile ce le-au fost stabilite prin sentința civilă nr. 2632/2007 a Tribunalului Sălaj, deoarece într-o atare situație s-ar ajunge la o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție care protejează dreptul de proprietate al resortisanților statelor semnatare. Din examinarea actelor dosarului a rezultat că recursul nu este fondat, pentru argumentele în continuare arătate: Recurentele își desfășoară activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Nici una dintre recurente nu a susținut vreun examen sau concurs de promovare în funcții de execuție pentru a obține gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu a fost numită în structurile D.N.A.
și D.I.I.C.O.T., conform procedurii speciale legal reglementată în acest sens, pentru a dobândi în această modalitate respectivul grad profesional. Prin sentința civilă nr. 2592/84/2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1304/R/2009 a Curții de Apel Cluj recurentelor le-au fost acordate despăgubirile solicitate, constând în diferențele salariale dintre indemnizațiile de care beneficiază și cele ale procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., ca urmare a constatării unei situații discriminatorii în sensul art. 2 alin. (1) - (3) și (6) din O.U.G. nr. 137, creată prin sistemul de salarizare instituit prin O.U.G. nr. 27/2006, iar obligația de plată a acestora a fost stabilită în sarcina unităților de Parchet care au fost chemate în judecată.
Punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești nu implică în nici un caz recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu nesocotirea prevederilor legale incidente în materie și fără a se parcurge etapele prevăzute de lege pentru promovarea dintr-un grad profesional în gradul profesional următor, cum pretind recurentele. Totodată, respectiva hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu cu C.S.M., astfel încât nici din această perspectivă nu se poate pune în discuție un eventual refuz privind punerea ei în executare, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Primul Protocol adițional la aceasta neputând fi reținută.
În consecință, constatând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de S.P.D., B.R., P.V.R., B.A. și F.G., împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1496 din 10 septembrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.