ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la C.S.M.,
petenții S.P.D., B.R., P.V.R., B.A. și F.G., în calitate de procurori la Tribunalul Sălaj au solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2432 din 10
decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.
1304/R/2009 a Curții de Apel Cluj, în sensul recunoașterii gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea
cererii, petenții au arătat că prin hotărârea judecătorească definitivă și
irevocabilă menționată, s-a constatat existența unei discriminări, în raport cu
procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A.
Prin Hotărârea nr.
1496 din 10 septembrie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererile de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a constatat că prin O.U.G. nr. 56/2009 au
fost introduse noi dispoziții în Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, art. 75 și art. 78 fiind completate cu câte un nou alineat, alin. (11)
1
respectiv alin. (9)
1
, cu următorul cuprins: „de la data revenirii la
parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze
potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. sau în cadrul
D.N.A. își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea
corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a
promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul
direcției".
S-a mai reținut că modificarea legislativă a fost necesară în contextul
în care, deși practica constantă a C.S.M. este în sensul de a respinge cererile
de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a admis toate recursurile
formulate în această materie, recunoscând recurenților gradul profesional
solicitat, situație care a creat discriminare în rândul procurorilor,
ajungându-se ca, pentru aceeași muncă depusă, colegi de birou să fie salarizați
diferit, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Împotriva Hotărârii nr. 1496
din 10 septembrie 2004 au exercitat calea de atac a recursului, în condițiile
art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, procurorii S.P.D., B.R.,
P.V.R., B.A., F.G., solicitând anularea ei și admiterea cererilor de
recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu luna aprilie 2006.
În motivarea recursului s-a
susținut că prin adoptarea acestei hotărâri se încalcă flagrant dispozițiile
art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., executarea unei hotărâri făcând parte din proces
în sensul acestui text al Convenției, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența
C.E.D.O.
În opinia recurenților,
singura modalitate prin care autoritățile statale pot proceda la punerea în
executare a dispozițiilor hotărârii judecătorești irevocabile în ceea ce
privește plata pentru viitor a diferențelor salariale dintre indemnizațiile de
care au beneficiat și cele ale procurorilor care activează în cadrul D.N.A. și
D.I.I.C.O.T. este aceea a recunoașterii în favoarea lor a gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, susțin recurentele,
motivarea hotărârii atacate nu este de natură să înlăture încălcarea
dispozițiilor C.E.D.O. În opinia acestora, ordonanța de urgență prin care, în
opinia C.S.M., se înlătură situația discriminatorie care a stat la baza pronunțării
hotărârii judecătorești, nu poate afecta drepturile ce le-au fost stabilite
prin sentința civilă nr. 2632/2007 a Tribunalului Sălaj, deoarece într-o atare
situație s-ar ajunge la o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenție care protejează dreptul de proprietate al
resortisanților statelor semnatare.
Din examinarea actelor
dosarului a rezultat că recursul nu este fondat, pentru argumentele în
continuare arătate:
Recurentele își desfășoară
activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Nici una dintre recurente nu a susținut vreun examen sau concurs de promovare
în funcții de execuție pentru a obține gradul profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu a fost numită în
structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T., conform procedurii speciale legal
reglementată în acest sens, pentru a dobândi în această modalitate respectivul
grad profesional.
Prin sentința civilă nr. 2592/84/2007,
pronunțată de Tribunalul Sălaj și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1304/R/2009
a Curții de Apel Cluj recurentelor le-au fost acordate despăgubirile
solicitate, constând în diferențele salariale dintre indemnizațiile de care
beneficiază și cele ale procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., ca urmare a
constatării unei situații discriminatorii în sensul art. 2 alin. (1) - (3) și (6)
din O.U.G. nr. 137, creată prin sistemul de salarizare instituit prin O.U.G.
nr. 27/2006, iar obligația de plată a acestora a fost stabilită în sarcina
unităților de Parchet care au fost chemate în judecată.
Punerea în executare a
acestei hotărâri judecătorești nu implică în nici un caz recunoașterea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, cu nesocotirea prevederilor legale incidente în materie și fără a se
parcurge etapele prevăzute de lege pentru promovarea dintr-un grad profesional
în gradul profesional următor, cum pretind recurentele.
Totodată, respectiva
hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu cu C.S.M., astfel încât nici
din această perspectivă nu se poate pune în discuție un eventual refuz privind punerea
ei în executare, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O. și art.
1 din Primul Protocol adițional la aceasta neputând fi reținută.
În consecință, constatând legalitatea
hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.P.D., B.R., P.V.R., B.A. și F.G., împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1496
din 10 septembrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2009.