ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5011/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Consiliului Superior al Magistraturii, P.V.R., procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sălaj a solicitat recunoașterea gradului profesional și

stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

motivarea

cererii a arătat că a obținut prin examen gradul I profesional, conform

dispozițiilor din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data obținerii gradului

arătat, iar noua reglementare, respectiv Legea

nr. 303/

2004, nu a abrogat niciodată drepturile profesionale și salariale anterior

dobândite.

Au

precizat că Legea nr. 303/2004 a identificat gradul profesional cu gradul Parchetului

la care funcționau procurorii, dispoziții care nu erau prevăzute în legea

anterioară.

Prin Hotărârea nr.

1096 din 25 iunie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins

cererile formulate de un număr de 14 procurori de stabilire a nivelului

funcțiilor de execuție în cadrul ierarhiei acestor funcții corespunzător gradului

profesional I dobândit prin examen în condițiile prevăzute de Legea nr. 52/1991

și Legea nr. 92/1992, printre aceștia fiind și recurenții de față.

Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în soluționarea unor cereri

similare de recunoaștere a gradului profesional, prin Hotărârea nr. 654 din 20

octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a statuat că

„noțiunea de avansare în grade sau trepte profesionale produce efecte asupra

nivelului de salarizare al procurorilor și judecătorilor care, în funcție de

vechime pot trece, progresiv, de la gradul V până la gradul I și nu asupra

nivelului instanței sau parchetului ierarhic superior la care pot funcționa

judecătorii sau procurorii care au dobândit un anumit grad profesional. Cu alte

cuvinte, dobândirea gradului profesional I nu atrage dreptul de a funcționa la

o instanță sau parchet ierarhic superior, ci doar creșterea cuantumului

salariului de bază".

Î

mpotriva

acestei hotărâri, P.V.R. a declarat recurs prin care, raportându-se în mod generic

la prevederile art. 304 C. proc. civ., a susținut că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, solicitând să li se recunoască gradul profesional de

procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, a

argumentat recurenta, în baza dispozițiilor Legii nr. 92/ 1992, a dobândit prin

examen gradul I profesional care, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.

303/2004 trebuie echivalat cu gradul de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din principiul consacrat

prin dispozițiile art. 63 ale acestei legi, republicată.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat că recurenta P.V.R. deține funcția de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în condițiile Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească dobândise gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 -

Salarii de bază pentru funcțiile de execuție.

Prin

cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, magistratul ceruse, cu

alte cuvinte, ca gradul 1 prevăzut la Anexa nr. 3

a Legii

nr. 92/1992, să fie echivalat cu gradul corespunzător funcției de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

cererea de

recurs de față, recurenta a invocat, ca temei al solicitării ei, „principiul

fundamental al recunoașterii gradului profesional dobândit,... consacrat

explicit prin dispozițiile art. 63 din Legea nr. 303/2004, republicată",

dispoziții care se referă, însă, la suspendarea din funcția de judecător și

procuror.

Potrivit

spiritului Legii nr. 92/1992, așa cum a fost modificată și completată prin

O.U.G. nr. 179/1999, magistrații, judecătorii sau procurorii, au avut gradul

profesional corespunzător instanței sau parchetului la care funcționau.

Potrivit

art. 66 alin. (4) din Legea nr. 92/1992, introdus prin O.U.G. nr. 179/1999,

promovarea în funcții superioare de execuție se face prin examen, iar potrivit

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și

procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante.

Astfel

fiind, potrivit principiilor care rezultă din reglementările citate mai sus,

rezultă că cererea de echivalare formulată de d-na P.V.R. este lipsită de temei

legal, Hotărârea nr. 1096/2009 a Consiliului Superior al Magistraturii recurată

în cauza de față, fiind temeinică și legală, ceea ce va impune respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.V.R. împotriva Hotărârii nr. 1096 din 25 iunie 2009 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.