ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1399/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior

al Magistraturii sub nr. 1/30080/1154 din 23 septembrie 2009, doamna F.M., judecător

la Tribunalul Dolj a solicitat recunoașterea gradului profesional de judecător de

Curte de apel, apreciind că a dobândit acest grad profesional potrivit Ordinului

din 10 aprilie 1996 emis de Procurorul General al României, anterior eliberării

din funcția de procuror.

În motivarea cererii petenta

a arătat că, anterior numirii în funcția de judecător a dobândit gradul profesional

de „procuror gradul I”, conform mențiunilor din carnetul de muncă, potrivit sistemului

de promovare la acel moment. În acest sens, a fost emis ordinul mai sus-menționat,

fiind salarizată corespunzător unui procuror de Parchet de pe lângă Curtea de apel,

deși și-a desfășurat activitatea la Parchetul Județean Dolj.

A mai arătat că a fost

numită în funcția de judecător la Judecătoria Băilești, prin Decretul Președintelui

României din 13 aprilie 2006, iar ulterior, prin hotărârea nr. 275 din 19 aprilie

2007 Consiliul Superior al Magistraturii a dispus recunoașterea gradului profesional

de judecător de tribunal, având în vedere că în perioada 01 ianuarie 1995 – 28

mai 1996 a exercitat funcția de procuror la Parchetul Județean Dolj.

Prin hotărârea nr. 1771

din 15 octombrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

de recunoaștere a gradului profesional de judecător de Curte de apel, formulată

de către doamna F.M., judecător la Tribunalul Dolj.

În motivarea hotărârii,

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că prin hotărârea nr. 867/A/2008,

Plenul a statuat că avansarea prin examen, în condițiile art. 10 din Legea nr. 52/1991

nu își găsește echivalentul în instituția promovării în funcții superioare de execuție

la tribunale, Curți de apel și Parchetele de pe lângă acestea, în conformitate cu

dispozițiile art. 66 alin. (4

1

) din Legea nr. 92/1992, modificată prin

O.U.G. nr. 179/1999. S-a mai reținut prin hotărârea plenului menționată mai sus,

că cele două dispoziții nu sunt susceptibile de a fi comparate, întrucât cele două

acte normative au obiecte diferite de reglementare, iar gradul profesional obținut

potrivit Legii nr. 52/1991 nu se identifică cu gradul instanței sau Parchetului

la care se poate promova în condițiile Legii nr. 92/1992, cu modificările și completările

ulterioare, prima vizând salarizarea magistraților, iar cea de a doua vizând cariera

acestora.

În continuarea acestui

raționament, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat și dispozițiile hotărârii

nr. 654 din 20 septembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

prin care s-a stabilit că noțiunea de avansare în grad sau trepte profesionale,

astfel cum este prevăzută la art. 10 din Legea nr. 52/1991, produce efecte asupra

nivelului de salarizare al judecătorilor și procurorilor, care, în funcție de vechime

pot trece, progresiv, de la gradul IV până la gradul I și nu asupra nivelului instanței

sau Parchetului ierarhic superior la care poate funcționa judecătorul sau procurorul

care a dobândit un anumit grad profesional.

A concluzionat autoritatea

emitentă a hotărârii atacate că la momentul susținerii examenului de grad de către

doamna judecător F.M., respectiv în luna aprilie 1996, erau în vigoare dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, referitoare la

ierarhia funcțiilor de execuție, în raport cu nivelul pregătirii și al vechimii,

distincția între avansarea în grade profesionale și avansarea în funcții, pe loc,

în raport de nivelul instanței sau al Parchetului fiind introdusă abia ulterior,

potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

din organele autorității judecătorești, iar doamna judecător, pe parcursul carierei

nu a exercitat funcția de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Curtea

de apel.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a

invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.,

indicând ca temei de drept dispozițiile art. 47 și ale art. 67 din Legea nr. 92/1992,

precum și ale art. 65 din Legea nr. 303/2004.

Prin cererea de recurs,

recurenta, susține că potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004

potrivit cărora „judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile

își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau Parchetului,

iar la data eliberării sale din funcția de procuror – 28 mai 1996, potrivit înscrierii

în carnetul de muncă avea o vechime de 14 ani și 9 luni.

Susține, de asemenea,

că raportat la dispozițiile art. 67 lit. c) din Legea nr. 92/1992 care prevăd că

pentru funcțiile de judecător de Curte de apel sau procuror la Parchetele de pe

lângă Curțile de apel – magistratul să aibă o vechime în magistratură de cel puțin

10 ani, rezultă că gradul profesional la eliberarea din funcție este dat de vechimea

în muncă și nu de instanța la care a fost încadrat la momentul eliberării.

Recursul nu este întemeiat.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând motivele invocate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 67 lit. c) din Legea nr. 92/1992, forma în vigoare la data eliberării recurentei

din funcție (28 mai 1996), pentru a fi numit sau avansat în funcții superioare,

magistratul trebuia să aibă o activitate meritorie, atestată prin notele calificative

acordate, iar pentru promovarea ca judecător la Curtea de apel sau procuror la Parchetul

de pe lângă Curtea de apel, era prevăzută și condiția unei vechimi minime în magistratură

de 10 ani.

Analiza textului relevă

condiția specială de promovare ca judecător la Curtea de apel sau procuror la Parchetul

de pe lângă Curtea de apel a vechimii minime în magistratură de 10 ani.

Ulterior, statutul magistratului

a fost reglementat prin Legea nr. 303/2004, lege care prin art. 107 alin. (2)

lit. b) a abrogat dispozițiile art. 67 din Legea nr. 92/1992.

Așadar, la data când reclamanta

a formulat cererea de acordare a gradului profesional de judecător la Curtea de

apel, solicitând valorificarea gradului I de procuror, textul art. 67 din Legea

nr. 92/1992 era abrogat expres.

Consecința abrogării unei

dispoziții legale o constituie inaplicabilitatea acesteia asupra situațiilor juridice

născute după data ieșirii dispoziției normative din vigoare.

Astfel, prin abrogarea

art. 67 din Legea nr. 92/1992 și intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004, această

reglementare și-a încetat efectele, urmând a fi aplicate dispozițiile legii noi.

Potrivit art. 100

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 magistrații în funcție la data intrării în vigoare

a acestei legi se consideră că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor

în care sunt numiți.

Același act normativ a

reglementat în cuprinsul art. 43 modalitatea de promovare a magistraților în funcții

de execuție, în sensul că aceasta se face numai prin concurs organizat la nivel

național, ținându-se seama de vechimea în magistratură și de activitatea profesională

a magistratului, precum și de posturile vacante existente.

Din expunerea prevederilor

legale efectuată mai sus Înalta Curte constată că legiuitorul a reglementat două

ipoteze.

Prima ipoteză, cuprinsă

în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 tratează situația magistraților aflați

în funcție la data intrării în vigoare a legii, aceștia fiind considerați, prin

efectul legii, că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care

sunt numiți.

Magistrații care nu ocupau

funcția de procuror/judecător la Parchetul de pe lângă Curtea de apel, se circumscriu

celei de a 2 a ipoteze, situație în care pentru a ocupa o funcție de judecător la

Curtea de apel, trebuie să susțină examenul de promovare în funcția respectivă,

în condițiile legii nr. 303/2004.

Recurenta, la data eliberării

din funcție, nu ocupa funcția de procuror la Curtea de apel, așa încât pentru obținerea

funcției, trebuie să parcurgă procedurile din Legea nr. 303/2004.

Gradul profesional I obținut

de recurentă nu prezintă relevanță sub aspectul echivalării gradului profesional

de judecător la Curtea de apel, după cum va rezulta din expunerea ce se va efectua

în continuare.

Potrivit art. 20 din Legea

nr. 52/1991, cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești,

procurorii se încadrau în gradele profesionale I, II, III, IV și V.

Încadrarea în gradele

de mai sus avea ca prim efect stabilirea salariului, așa încât la data respectivă

un magistrat cu grad I putea funcționa atât la Parchetul de pe lângă judecătorie

cât și la tribunal.

Numai în situația în care

recurenta ar fi ocupat funcția de procuror la Parchetul de pe Curtea de apel la

data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, aceasta ar fi obținut gradul corespunzător

funcției ocupate sau dacă ulterior se conformau prevederilor acestei legi, respectiv

ar fi susținut concursul pentru promovare.

Întrucât recurenta ocupa

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă tribunal, prin aplicarea prevederilor

art. 100 din Legea nr. 303/2004, acesteia i s-a acordat gradul profesional de judecător

de tribunal.

Promovarea prin examen

la gradul profesional I a avut ca efect stabilirea salariului de bază, potrivit

acestui grad profesional.

Anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 303/2004 recurenta a avut numai vocația de a promova la un Parchet ierarhic

superior/instanță judecătorească, dar prin intrarea în vigoare a noilor norme, vocația

respectivă a încetat, astfel că nu se mai poate pune în discuție valorificarea acesteia.

În ceea ce privește jurisprudența

instanței comunităților europene privind prevalarea de un drept dobândit, Înalta

Curte arată s-a reținut ca și condiție privind respectarea drepturilor dobândite,

existența faptului generator sub imperiul unui anumit statut anterior modificării

dispozițiilor statutare.

În cauza de față așa cum

s-a explicat mai sus, recurenta nu au obținut gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Curtea de apel, anterior modificării dispozițiilor legale.

La adoptarea Legii

nr. 303/2004 s-a respectat principiul drepturilor dobândite, deoarece în art. 100

alin. (1) s-a dispus în mod expres că magistrații în funcție la data intrării în

vigoare a acestei legi se consideră că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea

funcțiilor în care sunt numiți.

Gradul 1 de procuror constituia

numai unul dintre criteriile de promovare la Parchetele ierarhic superioare, alături

de acestea în Legea nr. 92/1992 fiind incluse și alte criterii ce se impuneau a

fi îndeplinite în vederea promovării, precum activitatea meritorie, vechimea în

funcția de magistrat.

Din prezenta motivare

rezultă că nu exista la data modificării statului profesional, faptul generator

al dreptului.

În concluzie, Înalta Curte

constată că soluția Consiliul Superior al Magistraturii are justificare obiectivă,

întemeiată pe prevederile legale în vigoare care au fost aplicate corect situației

de fapt supuse analizei și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ. va respinge recursul formulat de F.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.M., împotriva hotărârii nr. 1774 din 15 octombrie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.