ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Consiliului

Superior al Magistraturii, R.I., prim-procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ialomița și Anton Eugen, prim-procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Fetești, au solicitat recunoașterea gradului profesional și

stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii au arătat că au

obținut prin examen gradul I profesional, conform dispozițiilor din Legea nr. 92/1992

în vigoare la data obținerii gradului arătat, iar noua reglementare, respectiv

Legea nr. 303/2004, nu a abrogat niciodată drepturile profesionale și salariale

anterior dobândite.

Au precizat că Legea nr. 303/2004 a

identificat gradul profesional cu gradul parchetului la care funcționau

procurorii, dispoziții care nu erau prevăzute în legea anterioară.

Prin Hotărârea nr. 102 din 22 ianuarie

2009, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de un număr de 6 procurori de

stabilire a nivelului funcțiilor de execuție în cadrul ierarhiei acestor

funcții corespunzător gradului profesional I dobândit prin examen în condițiile

prevăzute de Legea nr. 52/1991 și Legea nr. 92/1992, printre aceștia fiind și

recurenții de față.

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut că, în soluționarea unor cereri similare de

recunoaștere a gradului profesional, prin Hotărârea nr. 654 din 20 octombrie

2007 a Plenului C.S.M. s-a statuat că „noțiunea de avansare în grade sau trepte

profesionale produce efecte asupra nivelului de salarizare al procurorilor și

judecătorilor care, în funcție de vechime pot trece, progresiv, de la gradul V

până la gradul I și nu asupra nivelului instanței sau parchetului ierarhic

superior la care pot funcționa judecătorii sau procurorii care au dobândit un

anumit grad profesional. Cu alte cuvinte, dobândirea gradului profesional I nu

atrage dreptul de a funcționa la o instanță sau parchet ierarhic superior, ci

doar creșterea cuantumului salariului de bază”.

Împotriva acestei hotărâri, recurenții R.I.

și A.E. au declarat recurs care, raportându-se în mod generic la prevederile

art. 304 C. proc. civ., au susținut că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, solicitând să li se recunoască gradul profesional de procuror al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, au argumentat recurenții, în baza

dispozițiilor Legii nr. 92/1992, au dobândit prin examen gradul I profesional

care, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 trebuie echivalat cu

gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, așa cum rezultă din principiul consacrat prin dispozițiile art. 63

ale acestei legi, republicată.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că recurentul Anton

Eugen deține funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Fetești, iar recurentul R.I. este prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Ialomița, iar în condițiile Legii nr. 92/1992 privind organizarea

judecătorească dobândiseră gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 – Salarii de bază

pentru funcțiile de execuție.

Prin cererea adresată Consiliului

Superior al Magistraturii, cei doi magistrați ceruseră, cu alte cuvinte, ca

gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 a Legii nr. 92/1992, să fie echivalat cu

gradul corespunzător funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În cererea de recurs de față, cei doi

recurenți au invocat, ca temei al solicitării lor, „principiul fundamental al

recunoașterii gradului profesional dobândit,... consacrat explicit prin

dispozițiile art. 63 din Legea nr. 393/2004, republicată”, dispoziții care se

referă, însă, la suspendarea din funcția de judecător și procuror.

Potrivit spiritului Legii nr. 92/1992,

așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 179/1999, magistrații,

judecătorii sau procurorii, au avut gradul profesional corespunzător instanței

sau parchetului la care funcționau.

Potrivit art. 66 alin. (4

1

)

din Legea nr. 92/1992, introdus prin O.U.G. nr. 179/1999, promovarea în funcții

superioare de execuție se face prin examen, iar potrivit art. 43 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante.

Astfel fiind, potrivit principiilor care

rezultă din reglementările citate mai sus, rezultă că cererea de echivalare

formulată de cei doi magistrați este lipsită de temei legal, Hotărârea nr. 102/2009

a C.S.M. recurată în cauza de față, fiind temeinică și legală, ceea ce va

impune respingerea recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I. și A.E.

împotriva Hotărârii nr. 102 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

iunie 2009.