ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, R.I., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și Anton Eugen, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, au solicitat recunoașterea gradului profesional și stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii au arătat că au obținut prin examen gradul I profesional, conform dispozițiilor din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data obținerii gradului arătat, iar noua reglementare, respectiv Legea nr. 303/2004, nu a abrogat niciodată drepturile profesionale și salariale anterior dobândite.

Au precizat că Legea nr. 303/2004 a identificat gradul profesional cu gradul parchetului la care funcționau procurorii, dispoziții care nu erau prevăzute în legea anterioară. Prin Hotărârea nr. 102 din 22 ianuarie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de un număr de 6 procurori de stabilire a nivelului funcțiilor de execuție în cadrul ierarhiei acestor funcții corespunzător gradului profesional I dobândit prin examen în condițiile prevăzute de Legea nr. 52/1991 și Legea nr. 92/1992, printre aceștia fiind și recurenții de față. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în soluționarea unor cereri similare de recunoaștere a gradului profesional, prin Hotărârea nr. 654 din 20 octombrie 2007 a Plenului C.S.M.

s-a statuat că „noțiunea de avansare în grade sau trepte profesionale produce efecte asupra nivelului de salarizare al procurorilor și judecătorilor care, în funcție de vechime pot trece, progresiv, de la gradul V până la gradul I și nu asupra nivelului instanței sau parchetului ierarhic superior la care pot funcționa judecătorii sau procurorii care au dobândit un anumit grad profesional. Cu alte cuvinte, dobândirea gradului profesional I nu atrage dreptul de a funcționa la o instanță sau parchet ierarhic superior, ci doar creșterea cuantumului salariului de bază”. Împotriva acestei hotărâri, recurenții R.I. și A.E. au declarat recurs care, raportându-se în mod generic la prevederile art. 304 C. proc.

civ., au susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, solicitând să li se recunoască gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, au argumentat recurenții, în baza dispozițiilor Legii nr. 92/1992, au dobândit prin examen gradul I profesional care, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 trebuie echivalat cu gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din principiul consacrat prin dispozițiile art. 63 ale acestei legi, republicată. Recursul este nefondat. Este necontestat că recurentul Anton Eugen deține funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, iar recurentul R.I.

este prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, iar în condițiile Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească dobândiseră gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 – Salarii de bază pentru funcțiile de execuție. Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, cei doi magistrați ceruseră, cu alte cuvinte, ca gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 a Legii nr. 92/1992, să fie echivalat cu gradul corespunzător funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cererea de recurs de față, cei doi recurenți au invocat, ca temei al solicitării lor, „principiul fundamental al recunoașterii gradului profesional dobândit,... consacrat explicit prin dispozițiile art. 63 din Legea nr. 393/2004, republicată”, dispoziții care se referă, însă, la suspendarea din funcția de judecător și procuror.

Potrivit spiritului Legii nr. 92/1992, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 179/1999, magistrații, judecătorii sau procurorii, au avut gradul profesional corespunzător instanței sau parchetului la care funcționau. Potrivit art. 66 alin. (4 1 ) din Legea nr. 92/1992, introdus prin O.U.G. nr. 179/1999, promovarea în funcții superioare de execuție se face prin examen, iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante. Astfel fiind, potrivit principiilor care rezultă din reglementările citate mai sus, rezultă că cererea de echivalare formulată de cei doi magistrați este lipsită de temei legal, Hotărârea nr. 102/2009 a C.S.M.

recurată în cauza de față, fiind temeinică și legală, ceea ce va impune respingerea recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.I. și A.E. împotriva Hotărârii nr. 102 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.