ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. 1. Cadrul procesual. Actul

administrativ atacat.

Prin hotărârea nr. 102 din 11

ianuarie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

formulată de M.E., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului

1 București de stabilire a nivelului funcției de execuție în cadrul ierarhiei

acestor funcții astfel cum aceasta este definită prin Legea nr. 303/2004,

corespunzător gradului profesional I dobândit prin examen, conform

dispozițiilor din Legea nr. 52/1991 și Legea nr. 92/1992.

În motivarea acestei hotărâri, s-a

reținut că deși petentul M.E. a dobândit, prin examen, sub imperiul vechii

reglementări, gradul profesional I (ultimul grad în accepțiunea Legii nr.

52/1991), acest lucru nu atrage dreptul de a funcționa la o instanță sau

parchet ierarhic superior, ci doar creșterea cuantumului salariului de bază,

astfel cum s-a statuat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 654 din 20 octombrie 2007, prin care s-a stabilit că noțiunea de avansare în grade sau trepte profesionale produce efecte asupra nivelului de

salarizare a judecătorilor și procurorilor și nu asupra nivelului instanței sau

parchetului ierarhic superior la care poate funcționa judecătorul sau

procurorul care a dobândit un anumit grad profesional.

Împotriva hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2009 a formulat recurs, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 M.E., solicitând anularea

parțială a acesteia în sensul obligării intimatului la recunoașterea gradului

său profesional, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În motivarea căii de atac exercitate

recurentul a formulat următoarele critici:

2.1. Intimatul a interpretat eronat

dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 6, art. 10 și Anexa nr. 3 pct. A

lit. a) din Legea nr. 52/1991, ajungând la o concluzie greșită.

Recurentul afirmă că a dobândit

gradul profesional I prin examen conform Legii nr. 52/1991 și Legii nr. 92/1992

și acest fapt i-a fost recunoscut prin Ordin al Ministrului Justiției,

acordându-i-se salarizarea corespunzătoare.

Așa fiind, consideră recurentul, câtă

vreme noua reglementare, respectiv Legea nr. 303/2004 nu conține dispoziții de

abrogare a vechii reglementări (privind gradele profesionale obținute prin

examen), el are un drept câștigat, și anume dreptul de a promova într-o funcție

superioară de execuție, cea de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.2. Invocarea propriei practici a

intimatului, reprezentată de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 654 din 20 septembrie 2007, nu prezintă relevanță.

În dezvoltarea acestei critici

recurentul susține pe de o parte că hotărârea menționată a fost anulată în

parte de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1951 din 15 mai 2008 și, pe de altă parte, că dispozițiile legale au fost greșit interpretate în acel act

administrativ, intimatul adăugând la lege.

Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea formulată la data

de 1 iunie 2009, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dezvoltând argumentele prezentate în

hotărârea atacată, intimatul a arătat că noțiunea de avansare în grade sau

trepte profesionale, consacrată de Legea nr. 52/1991, a produs efecte asupra

nivelului de salarizare al procurorilor și judecătorilor, care, în raport de

vechime puteau trece, progresiv, de la gradul V până la gradul I, și nu asupra

nivelului instanței sau parchetului ierarhic superior la care puteau funcționa

judecătorul sau procurorul care au dobândit un anumit grad profesional.

II. 1. Soluția instanței de recurs

Recursul de față este nefondat,

Înalta Curte considerând că cererea formulată de magistratul M.E. a fost legal

soluționată de intimat.

Recurentul îndeplinește funcția de

prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.

În esență, instanța de recurs trebuie

să lămurească dacă există o corelație între stabilirea nivelului funcției de

execuție în cadrul ierarhiei acestor funcții, astfel cum aceasta a fost

definită în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și gradul profesional I

dobândit prin examen de recurent, conform dispozițiilor Legii nr. 52/1991 cu

privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești și Legii

nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească. În plus, trebuie lămurit dacă,

în speță, gradul profesional I corespunde funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.1. Referitor la cadrul normativ

aplicabil

Recurentul a

dobândit gradul I profesional în condițiile

aplicabilității

Legii nr. 52/1991, dar și a Legii nr. 92/1992.

Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele

puterii judecătorești reglementa, potrivit art. 1, modalitatea de salarizare a

personalului din cadrul organelor puterii judecătorești, ale procuraturii, din

notariatele de stat,

laboratoarele de criminalistică, Direcția generală a

penitenciarelor și unitățile acesteia, salarizare care se realiza în

raport de rolul, importanța și răspunderea care reveneau în exercitarea

fiecărei funcții, potrivit

anexelor nr. 1 - 7, parte integrantă din

lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 52/1991, „salariile de bază pentru

personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții și, în cadrul fiecărei

funcții, pe grade sau trepte profesionale. Salariile de bază pentru fiecare

grad sau treaptă sunt stabilite pe

3-4

gradații. "

Totodată, art. 10 reglementa

felul în care se realiza avansarea personalului de specialitate în grade sau

trepte profesionale, respectiv prin examen și ținându-se cont de vechimea

minimă în specialitate, competența profesională și rezultatele obținute în

activitate.

În cuprinsul Anexei 3 pct. A lit. a)

erau detaliate salariile de bază pentru funcțiile de specialitate din cadrul

instanțelor judecătorești și parchetelor, corespunzătoare gradului profesional

I-V, judecător/procuror stagiar și executor judecătoresc gradele I-III.

Corelativ, dispozițiile art.

21 din conținutul aceleiași Legi nr. 52/1991, stabileau că încadrarea

judecătorilor la judecătorii și tribunale, a procurorilor, notarilor,

experților criminaliști și executorilor judecătorești se făcea prin ordin al

ministrului justiției și, după caz, al procurorului general, iar a celuilalt

personal de specialitate din unitățile de justiție, procuratură și notariate,

de către președintele tribunalului, de procurorul șef al procuraturii județene

sau a municipiului București, respectiv de notarul șef al notariatului județean

sau al municipiului București, în condițiile respectivei legi și ale legilor de

organizare.

Odată cu republicarea Legii nr.

52/1991, mai precis la data de 01 septembrie 1993, legile de organizare la care

art. 21 făcea trimitere, au fost înlocuite de Legea nr. 92/1992 privind

organizarea judecătorească, publicată în M.Of. nr. 197 din 13 august 1992.

Potrivit

dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 92/1992, „În cadrul corpului magistraților,

ierarhia funcțiilor de execuție se stabilește în raport cu nivelul pregătirii

și vechimii, pe gradele profesionale prevăzute de lege. Ierarhia funcțiilor de

conducere în cadrul corpului magistraților se stabilește în raport cu nivelul

instanțelor și al parchetelor ".

Din formularea

textului normativ se deduce că fiecare funcție de execuție era susceptibilă de

a avea mai multe grade profesionale, însă acest grad nu constituia în sine un

criteriu pe baza căruia să se stabilească ierarhia funcțiilor de execuție, criteriile

în raport cu care se determina ierarhia funcțiilor de execuție fiind doar două,

respectiv nivelul de pregătire și vechimea.

Conform

dispozițiilor art. 66 alin. (4

1

) din Legea nr. 92/1992, modificată

prin O.U.G. nr. 179/1999, „Promovarea în funcții superioare de execuție la

tribunale, curți de apel și la parchetele de pe lângă aceste instanțe a

magistraților care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege se face pe bază de

examen" .

2.2. Interpretarea dispozițiilor legale

aplicabile

Din coroborarea dispozițiilor legale

citate rezultă că soluția adoptată de intimat prin hotărârea atacată este

corectă.

Într-adevăr, dobândirea gradului

profesional I nu atrăgea dreptul de a funcționa la o instanță sau parchet

ierarhic superior, ci doar creșterea cuantumului salariului de bază.

Contrar susținerilor recurentului,

avansarea prin examen în condițiile art. 10 din Legea nr. 52/1991 nu își poate

găsi echivalentul în instituția promovării în funcții superioare de execuție la

tribunale, curți de apel și parchetele de pe lângă aceste instanțe, potrivit

art. 6 alin. (4

1

) din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr.

179/1999.

Recurentul nu a câștigat dreptul de a

funcționa în cadrul unui parchet ierarhic superior, așa încât teoria

drepturilor câștigate nu poate avea incidență în cauză.

2.3. Prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 654 din 20 octombrie 2007, într-o cauză similară,

Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că „noțiunea de avansare în

grade sau trepte profesionale, astfel cum este prevăzută la art. 10, produce

efecte asupra nivelului de salarizare al procurorilor și judecătorilor, care,

în funcție de vechime pot trece, progresiv, de la gradul V la gradul I, și nu

asupra nivelului instanței sau parchetului ierarhic superior la care poate

funcționa judecătorul sau procurorul care a dobândit un anumit grad profesional

… Cu alte cuvinte, dobândirea gradului profesional I nu atrage dreptul de a

funcționa la o instanță sau parchet ierarhic superior, ci doar creșterea

cuantumului salariului de bază”.

Susținerea recurentului referitoare la

anularea acestei hotărâri de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin

decizia nr. 1951 din 15 mai 2008 este lipsită de suport.

Prin aceasta din urmă hotărâre

judecătorească, instanța supremă a desființat o altă hotărâre a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 791 din 28 noiembrie 2007, magistratul – procuror din acel litigiu având o situație diferită de a recurentului

din prezenta cauză, în sensul că acela funcționase în cadrul Direcției

Naționale Anticorupție, prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i se recunoscuse gradul profesional

corespunzător procurorului de la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și fusese salarizat ca atare.

2.4. Pentru toate aceste considerente,

constatând că actul administrativ atacat este legal, în temeiul art. 29 alin.

(7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.E.

împotriva hotărârii nr. 102 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2009.