ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9792/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 28 februarie 2005, contestatorii K.E. și R.E.

au solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea în parte a

deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, admiterea cererii

contestatorilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul – teren în

suprafață de 932 mp situat în Dej, la valoarea de piață a acestuia conform

legii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a precizat că

prin decizia atacată s-a soluționat notificarea depusă de reclamanți în temeiul

Legii nr. 10/2001, în sensul că pentru construcția demolată s-a declinat

competența de soluționare către Primăria Dej, în conformitate cu dispozițiile art.

10 și art. 33 din lege, iar pentru terenul în suprafață de 929,81 mp s-au

acordat măsuri reparatorii în valoarea totală de 102.280.000 lei.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința civilă nr. 350 din 18 februarie 2008 a admis contestația formulată de contestatorii K.E. și R.E. împotriva intimatei A.V.A.S. s-a

modificat în parte decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, în

sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 1 din

decizie, pentru terenul în suprafață de 932 mp, situată în Dej, la suma de

219.742 lei și a fost obligată intimata către contestatori, la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 740 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, urmare a notificării formulate de contestatori în baza Legii nr.

10/2001, intimata A.V.A.S. a emis decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005, prin care

a recunoscut dreptul acestora la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul de 929,01 mp situat în Dej, stabilind cuantumul despăgubirilor la

102280.000 lei. S-a făcut de către intimată aplicarea art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 247/2005, conform căruia „deciziile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce urmează a se

acorda ca despăgubiri, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale.

- Împotriva sentinței au declarat

apel atât apelanții contestatori K.E. și R.E., cât și apelanta-intimată A.V.A.S.

Apelanții-contestatori K.E. și R.E. au

criticat sentința deoarece valoarea de piață stabilită prin expertiză nu ar fi

corectă, susținând că apelanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

prin care au susținut vicii de fond ale acesteia.

Apelanta – pârâtă A.V.A.S. a

criticat stabilirea valorii imobilului ce a fost stabilită de expert cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Normelor Metodologice de Aplicare

a legii; valoarea de 26,33 Euro/mp nu reprezintă valoarea rezultată în urma

unei tranzacții finalizate din diverse zone ale orașului Dej. Se mai susține că

așa cum s-a precizat și prin obiecțiuni, Comisia de Evaluare din cadrul A.V.A.S.

a avut în vedere prevederile art. 10.8 lit. b) din H.G. nr. 498/2003, conform

cărora pentru terenurile din intravilanul localităților, „stabilirea valorii

lor urmează a se face potrivit valorii de piață”.

Pe de altă parte, se solicită

exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-ar putea

reține reaua-credință a acestei părți sau neglijența pricinuită prin apărarea

sa, arătându-se și că aceste cheltuieli de judecată sunt stabilite arbitrar,

fără dovezi clare.

Prin decizia civilă nr. 27 din 15

ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

apelurile formulate de apelanții – contestatori K.E. și R.E. și de apelanta –

intimată A.V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 350 din 18 februarie 2008,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel București a considerat că susținerile contestatorilor care au fost

formulate ca și obiecțiuni la raportul de expertiză nu se justifică, atât

raportul de expertiză, cât și răspunsul la obiecțiunile formulate sunt legale

și în concordanță cu ansamblul înscrisurilor administrate în cauză.

Criticile apelantei A.V.A.S. nu au

fost primite de instanța de apel care a considerat că hotărârea este dată cu

respectarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 11 lit. b) din H.G.

nr. 498/2003, ce prevăd în mod explicit că valoarea imobilului se stabilește

potrivit valorii de piață, că pentru terenurile intravilane se are în vedere

valoarea de vânzare a unui teren din anul soluționării notificării, iar

valoarea rezultată face obiectul negocierii cu persoana îndreptățită.

Cu privire la cheltuielile de

judecată încuviințate de către instanță, instanța a considerat că apărarea

apelantei în sensul că nu a fost de rea credință și astfel nu trebuia obligată

la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită, deoarece conform art.

274 C. proc. civ., reaua credință nu este un temei de obligare la plata acestor

cheltuieli, cheltuieli ce au fost corect acordate, pârâta „căzând în

pretenții”, conform legii.

Împotriva deciziei au declarat

recurs atât reclamanții, cât și pârâta A.V.A.S.

Recurenții-reclamanți au învederat

următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține greșita respingere a

apelului reclamanților fără ca soluția respingerii să fie motivată și fără ca

motivele de apel să cunoască vreo analiză din partea instanței. Se apreciază că

valoarea despăgubirilor stabilite este neconformă cu criteriile legale

referitoare la valoarea de piață a imobilului aflat în litigiu, că instanța nu

s-a pronunțat față de apărările lor, privind modalitatea de stabilire prin

expertiză, a valorii de piață a imobilului.

Se mai consideră că modalitatea de

calcul este greșită, indicând valorile „concrete”, conform metodologiei legale,

în cuantum de 101.640 Euro.

Recurenta A.V.A.S. susține

următoarele critici de nelegalitate a deciziei:

În cauză ar fi incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond și-ar fi

însușit punctul de vedere al expertului cu privire la valoarea imobilului,

nearătându-se motivele pentru care aceasta este corectă, față de cea calculată

de A.V.A.S., valoarea imobilului a fost stabilită de expert cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001.

Se consideră că instanța de fond

greșit a reținut că terenul în litigiu are suprafața de 932 mp, suprafață cu

care apare înscris în cartea funciară, în cartea funciară apare o suprafață de

teren de 929,81 mp.

Se solicită, în consecință,

exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece A.V.A.S. nu ar

putea fi obligată, nefiind reținută reaua credință sau comportarea neglijentă

pricinuită prin apărarea sa în proces.

Analizând recursurile declarate,

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenții

reclamanți vizează, pe de o parte, „nemotivarea soluției de respingere a

apelului de către instanța de apel”, iar pe de altă parte, se critică

modalitatea de calcul a valorii despăgubirilor care ar fi neconforme

criteriilor legale privind valoarea de piață a imobilului aflat în litigiu.

Susținerile acestor recurenți nu se

justifică: decizia recurată cuprinde atât motivele de fapt, dar și cele de

drept ce au format convingerea instanței, ca și cele pentru care s-au înlăturat

susținerile părților, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. Astfel, se consideră de către Curtea de Apel că apelul este nefondat

deoarece criticile contestatorilor privind stabilirea valorii imobilului ce au

fost formulate ca și obiecțiuni la raportul de expertiză au fost respinse,

soluția impunându-se în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nu se poate reține nici incidența

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

recurenții-contestatori privind stabilirea valorii despăgubirilor la care

contestatorii sunt îndreptățiți, valoare a despăgubirilor pe care o contestă și

recurenta pârâtă prin recursul declarat.

Instanțele de judecată au

interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001,

coroborate cu art. 10 pct. 8 lit. b) din H.G. nr. 498/2003. Valoarea imobilului

în litigiu s-a stabilit potrivit valorii de piață, prin raportul de expertiză

efectuat în cauză fiind respectate criteriile legale prevăzute de dispozițiile

legale suscitate pentru calculul acestei valori a imobilului teren, cu privire la

care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Nici susținerea recurentei A.V.A.S.

privind întinderea suprafeței de teren la care reclamanții sunt îndreptățiți la

restituirea în echivalent nu se justifică, instanța de apel a considerat în mod

just că suprafața de teren de 932,40 mp este înscrisă în C.F. nr. 15520 Dej,

sub A + 1, nr. top. 145/2, ea fiind identificată și prin raportul de expertiză

întocmit în cauză.

Critica recurentei-pârâte privind

greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate atrage

nelegalitatea deciziei atacate: instanței de apel a făcut o justă aplicare art.

274 C. proc. civ.: Prin admiterea contestației și modificării parțiale a

deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S., această pârâtă a

căzut în pretenții, aflându-se în culpa procesuală, conform art. 274 C. proc.

civ.

Reclamanții au dreptul la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, neprezentând

relevanță susținerea recurentei pârâte A.V.A.S. că nu a fost reținută reaua-credință

sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în proces.

Fiind îndeplinite condițiile de

admisibilitate a prevederilor art. 274 C. proc. civ., Curtea de Apel a aplicat

în mod just aceste prevederi legale, nefiind incident motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, se vor

respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-reclamanți și de

recurenta-pârâtă, în baza art. 312 C. proc. civ., cu consecința menținerii

deciziei civile a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanții K.E. și R.E. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei

nr. 27 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 decembrie 2009

.