ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9792/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28 februarie 2005, contestatorii K.E. și R.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea în parte a deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, admiterea cererii contestatorilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul – teren în suprafață de 932 mp situat în Dej, la valoarea de piață a acestuia conform legii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a precizat că prin decizia atacată s-a soluționat notificarea depusă de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că pentru construcția demolată s-a declinat competența de soluționare către Primăria Dej, în conformitate cu dispozițiile art. 10 și art. 33 din lege, iar pentru terenul în suprafață de 929,81 mp s-au acordat măsuri reparatorii în valoarea totală de 102.280.000 lei.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 350 din 18 februarie 2008 a admis contestația formulată de contestatorii K.E. și R.E. împotriva intimatei A.V.A.S. s-a modificat în parte decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de intimată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 1 din decizie, pentru terenul în suprafață de 932 mp, situată în Dej, la suma de 219.742 lei și a fost obligată intimata către contestatori, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 740 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, urmare a notificării formulate de contestatori în baza Legii nr. 10/2001, intimata A.V.A.S. a emis decizia nr. 5 din 6 ianuarie 2005, prin care a recunoscut dreptul acestora la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 929,01 mp situat în Dej, stabilind cuantumul despăgubirilor la 102280.000 lei.

S-a făcut de către intimată aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, conform căruia „deciziile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubiri, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale. - Împotriva sentinței au declarat apel atât apelanții contestatori K.E. și R.E., cât și apelanta-intimată A.V.A.S. Apelanții-contestatori K.E. și R.E. au criticat sentința deoarece valoarea de piață stabilită prin expertiză nu ar fi corectă, susținând că apelanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care au susținut vicii de fond ale acesteia. Apelanta – pârâtă A.V.A.S.

a criticat stabilirea valorii imobilului ce a fost stabilită de expert cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Normelor Metodologice de Aplicare a legii; valoarea de 26,33 Euro/mp nu reprezintă valoarea rezultată în urma unei tranzacții finalizate din diverse zone ale orașului Dej. Se mai susține că așa cum s-a precizat și prin obiecțiuni, Comisia de Evaluare din cadrul A.V.A.S. a avut în vedere prevederile art. 10.8 lit. b) din H.G. nr. 498/2003, conform cărora pentru terenurile din intravilanul localităților, „stabilirea valorii lor urmează a se face potrivit valorii de piață”. Pe de altă parte, se solicită exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-ar putea reține reaua-credință a acestei părți sau neglijența pricinuită prin apărarea sa, arătându-se și că aceste cheltuieli de judecată sunt stabilite arbitrar, fără dovezi clare.

Prin decizia civilă nr. 27 din 15 ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelurile formulate de apelanții – contestatori K.E. și R.E. și de apelanta – intimată A.V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 350 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a considerat că susținerile contestatorilor care au fost formulate ca și obiecțiuni la raportul de expertiză nu se justifică, atât raportul de expertiză, cât și răspunsul la obiecțiunile formulate sunt legale și în concordanță cu ansamblul înscrisurilor administrate în cauză. Criticile apelantei A.V.A.S. nu au fost primite de instanța de apel care a considerat că hotărârea este dată cu respectarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 11 lit. b) din H.G.

nr. 498/2003, ce prevăd în mod explicit că valoarea imobilului se stabilește potrivit valorii de piață, că pentru terenurile intravilane se are în vedere valoarea de vânzare a unui teren din anul soluționării notificării, iar valoarea rezultată face obiectul negocierii cu persoana îndreptățită. Cu privire la cheltuielile de judecată încuviințate de către instanță, instanța a considerat că apărarea apelantei în sensul că nu a fost de rea credință și astfel nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită, deoarece conform art. 274 C. proc. civ., reaua credință nu este un temei de obligare la plata acestor cheltuieli, cheltuieli ce au fost corect acordate, pârâta „căzând în pretenții”, conform legii.

Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta A.V.A.S. Recurenții-reclamanți au învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține greșita respingere a apelului reclamanților fără ca soluția respingerii să fie motivată și fără ca motivele de apel să cunoască vreo analiză din partea instanței. Se apreciază că valoarea despăgubirilor stabilite este neconformă cu criteriile legale referitoare la valoarea de piață a imobilului aflat în litigiu, că instanța nu s-a pronunțat față de apărările lor, privind modalitatea de stabilire prin expertiză, a valorii de piață a imobilului. Se mai consideră că modalitatea de calcul este greșită, indicând valorile „concrete”, conform metodologiei legale, în cuantum de 101.640 Euro.

Recurenta A.V.A.S. susține următoarele critici de nelegalitate a deciziei: În cauză ar fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond și-ar fi însușit punctul de vedere al expertului cu privire la valoarea imobilului, nearătându-se motivele pentru care aceasta este corectă, față de cea calculată de A.V.A.S., valoarea imobilului a fost stabilită de expert cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Se consideră că instanța de fond greșit a reținut că terenul în litigiu are suprafața de 932 mp, suprafață cu care apare înscris în cartea funciară, în cartea funciară apare o suprafață de teren de 929,81 mp.

Se solicită, în consecință, exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, deoarece A.V.A.S. nu ar putea fi obligată, nefiind reținută reaua credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în proces. Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul sunt nefondate pentru următoarele considerente: Recursul declarat de recurenții reclamanți vizează, pe de o parte, „nemotivarea soluției de respingere a apelului de către instanța de apel”, iar pe de altă parte, se critică modalitatea de calcul a valorii despăgubirilor care ar fi neconforme criteriilor legale privind valoarea de piață a imobilului aflat în litigiu.

Susținerile acestor recurenți nu se justifică: decizia recurată cuprinde atât motivele de fapt, dar și cele de drept ce au format convingerea instanței, ca și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, se consideră de către Curtea de Apel că apelul este nefondat deoarece criticile contestatorilor privind stabilirea valorii imobilului ce au fost formulate ca și obiecțiuni la raportul de expertiză au fost respinse, soluția impunându-se în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Nu se poate reține nici incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenții-contestatori privind stabilirea valorii despăgubirilor la care contestatorii sunt îndreptățiți, valoare a despăgubirilor pe care o contestă și recurenta pârâtă prin recursul declarat.

Instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 10 pct. 8 lit. b) din H.G. nr. 498/2003. Valoarea imobilului în litigiu s-a stabilit potrivit valorii de piață, prin raportul de expertiză efectuat în cauză fiind respectate criteriile legale prevăzute de dispozițiile legale suscitate pentru calculul acestei valori a imobilului teren, cu privire la care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent. Nici susținerea recurentei A.V.A.S. privind întinderea suprafeței de teren la care reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în echivalent nu se justifică, instanța de apel a considerat în mod just că suprafața de teren de 932,40 mp este înscrisă în C.F.

nr. 15520 Dej, sub A + 1, nr. top. 145/2, ea fiind identificată și prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Critica recurentei-pârâte privind greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate atrage nelegalitatea deciziei atacate: instanței de apel a făcut o justă aplicare art. 274 C. proc. civ.: Prin admiterea contestației și modificării parțiale a deciziei nr. 5 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S., această pârâtă a căzut în pretenții, aflându-se în culpa procesuală, conform art. 274 C. proc. civ. Reclamanții au dreptul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, neprezentând relevanță susținerea recurentei pârâte A.V.A.S. că nu a fost reținută reaua-credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în proces.

Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a prevederilor art. 274 C. proc. civ., Curtea de Apel a aplicat în mod just aceste prevederi legale, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-reclamanți și de recurenta-pârâtă, în baza art. 312 C. proc. civ., cu consecința menținerii deciziei civile a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții K.E. și R.E. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 27 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009 .