ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4736/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, la 1 octombrie 2008, reclamanta G.M.E. a chemat în judecată pe pârâții A.P.P.S. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 872 din 2 septembrie 2008 emise de prima pârâtă, ca netemeinică și nelegală. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 342,75 mp , situat în sector 1, pe care s-a edificat o construcție a personalului corpului diplomatic, notificarea sa fiind soluționată prin deciziile nr. 22/2001 și 373/2004, anulate de instanțele judecătorești.

S-a precizat că, după mai multe faze procesuale, prin decizia nr. 39/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei de a face propunere de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 342,75 mp, ca urmare fiind emisă decizia nr. 872/2008. Reclamanta a susținut că această decizie este nelegală deoarece, atât în considerentele ei, cât și în art. 2 alin. ultim, evaluarea terenului are la bază expertiza efectuată în anul 2006 de expertul D.N.M., care a solicitat valoarea terenului în afara competenței sale (nefiind expert evaluator). Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 405 din 20 martie 2009, a admis în parte acțiunea reclamantei G.M.E.

și a înlăturat din decizia nr. 872 din 2 septembrie 2008, art. 2, sintagma „conform expertizei judiciare administrate în cauză”. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora, dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

S-a apreciat că, având în vedere competența Comisiei Centrale de a stabili cuantumul despăgubirilor pe baza deciziei sau dispoziției unității deținătoare, stabilirea prin decizia contestată a acordării de despăgubiri reclamantei conform expertizei judiciare administrate în cauză este nelegală, cu atât mai mult cu cât s-a avut în vedere un raport de expertiză întocmit în anul 2006, deși decizia a fost emisă în 2008. Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtei în sensul că s-a conformat dispozitivului deciziei nr. 39/2007, reținând că acest dispozitiv trebuie interpretat în lumina considerentelor, or din conținutul acestora rezultă că instanța a făcut referire la raportul de expertiză numai în ceea ce privește suprafața de teren, nu și în ceea ce privește despăgubirile.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel A.P.P.S. R.A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. R.A. A.P.P.S. a susținut că obiectul cererii de chemare în judecată nu este determinat, că nu s-a ținut seama de raportul de expertiză tehnică, probă administrată în cauză, și nu s-a avut în vedere decizia civilă nr. 39/2007, intrată în puterea lucrului judecat. Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin motivele de apel lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu este nici persoană deținătoare și nici unitate investită cu soluționarea notificării.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 492 A din 15 octombrie 2009, a respins ambele apeluri ca nefondate, reținând că, în mod corect prima instanță s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, dispoziții potrivit cărora nu mai era abilitată să se pronunțe asupra cuantumului despăgubirilor, raportat la data emiterii noii decizii (2 septembrie 2005). Cu privire la apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român, s-a considerat că excepția lipsei calității procesuale pasive, neinvocată în fața primei instanțe, nici nu ar mai putea fi invocată în fața instanței de apel, având în vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, precum și faptul că acest apelant a figurat ca parte în litigiul soluționat prin decizia nr. 39A din 10 februarie 2007 a Curții de Apel București, menținută prin decizia civilă nr. 175 din 16 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. București și R.A. A.P.P.S. Prin motivele sale de recurs, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia atacată ca nelegală, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a reiterat excepția de ordine publică referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că în cauză nu se regăsesc condițiile aplicării dispozițiilor art.28 al.3 din Legea 10/2001, deținătorul imobilului fiind identificat, iar entitatea investită cu soluționarea notificării este R.A. A.P.P.S. Dezvoltând motivele sale de recurs, pârâta R.A.

A.P.P.S. a criticat, la rândul său, decizia recurată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, prin emiterea deciziei contestate, nr. 872 din 2 septembrie 2008, a pus în executare dispozițiile unei hotărâri judecătorești ce reprezintă titlu executoriu, respectiv dispozitivul deciziei nr. 39/2007, prin care a fost obligată să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de 342,75 mp , conform expertizei. Recurenta a învederat că prin formularea contestației cu care a investit prima instanță, reclamanta încearcă să solicite rejudecarea unei cauze soluționate definitiv și irevocabil. În faza recursului nu s-au administrate probe noi. Examinând criticile formulate de recurenții pârâți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se va reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta este întemeiată. Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată în orice fază a judecății. Prin urmare, respingerea acestei excepții, cu motivarea că a fost invocată direct în faza apelului, este nelegală. Pe de altă parte, Curtea va reține că recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este nici deținătorul imobilului în litigiu și nici autoritatea administrativă competentă să răspundă notificării, conform Legii nr. 10/2001.

De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 28 alin. (3) din legea specială, întrucât în speță nu se regăsește ipoteza la care face referire norma menționată, în care Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului, poate sta în judecată respectiv atunci când deținătorul imobilului nu a fost identificat. În cele două etape pe care Legea nr. 10/2001 le instituie în legătură cu restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv etapa administrativă necontencioasă și etapa contencioasă ce se desfășoară în fața instanței, au calitate procesuală activă – persoana îndreptățită, iar calitate procesuală pasivă – unitatea deținătoare, emitentă a deciziei. În speță, în faza necontencioasă, unitatea investită cu soluționarea notificării a fost R.A.

A.P.P.S., astfel că și în faza contencioasă, în care se contestă decizia nr. 872 din 2 septembrie 2008, are calitate procesuală pasivă numai emitenta deciziei (R.A. A.P.P.S.) și nu și Ministerul Finanțelor Publice. Împrejurarea că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a figurat ca parte din litigiu soluționat irevocabil prin decizia nr. 39/A din 19 februarie 2007, este lipsită de relevanță, atâta vreme cât, prin dispozitivul acestei hotărâri judecătorești, nu s-au stabilit niciun fel de obligații în sarcina acestui pârât. Curtea va reține că recursul pârâtei R.A. A.P.P.S. este, de asemenea, fondat pentru considerentele ce succed: Prin notificarea înregistrată la R.A. L. sub nr. 3498 din 10 aprilie 2001, reclamanta G.M.E.

a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de circa 350 mp, situat în București, sector 1. Prin decizia nr. 22 din 8 iunie 2001, emisă de R.A. L. au fost transmise notificarea și actele însoțitoare către Prefectura Municipiului București, spre competentă soluționare, conform art. 36 pct. 2 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, cauza parcurgând toate fazele procesuale și fiind soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 972 din 12 martie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în sensul obligării unității deținătoare de a menționa în cuprinsul deciziei valoarea estimativă a terenului.

Prin decizia nr. 373 din 20 octombrie 2004, R.A. A.P.P.S. a respins cererea de acordare a măsurii compensării cu alt teren și a aprobat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru cota de 1/2 din terenul în suprafață de 208 mp, în valoare estimativă de 126.880 Euro. Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 39/A din 19 februarie 2007, prin care s-a admis apelul declarat de G.M.E. în contradictoriu cu R.A. A.P.P.S și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 442 din 4 aprilie 2006, în sensul obligării intimatei de a face propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 342,75 mp, conform expertizei.

Prin adresa înregistrată sub nr. 6363 din 16 iunie 2008, reclamanta a solicitat punerea în executare a prevederilor deciziei civile nr. 174 din 13 aprilie 2008, respectiv ale deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate împotriva deciziei 39/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel București, în realitate titlul executoriu fiind această ultimă decizie. Astfel, prin emiterea deciziei nr. 872 din 2 septembrie 2008, contestată în cauză, R.A. A.P.P.S. a pus în executare dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, reprezentând titlu executoriu. Dispozitivul deciziei contestate, corespunde întocmai dispozitivului deciziei nr. 39/2007.

Prin formularea prezentei contestații, reclamanta intimată încearcă să supună din nou judecății un aspect intrat în puterea lucrului judecat, respectiv despăgubirile acordate în condițiile legii speciale, conform expertizei judiciare administrate în cauza soluționată irevocabil, expertiză ce a avut ca obiectiv și determinarea valorii de piață a terenului în litigiu. Considerentele instanței de apel în sensul că unitățile deținătoare nu au atribuții în legătură cu stabilirea cuantumului despăgubirilor nesocotesc dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Pentru toate aceste considerente Curtea va admite recursurile pârâților și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., a modificat decizia recurată în sensul admiterii apelurilor acestora împotriva sentinței civile nr. 405 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pe cale de consecință, se va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii contestației reclamantei împotriva deciziei nr. 872/2008 emise de R.A. A.P.P.S., în contradictoriu cu această pârâtă, ca nefondată, iar în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și A.P.P.S. - R.A. împotriva deciziei civile nr. 492/A din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelurile pârâților. Schimbă în tot sentința apelată nr. 405 din 20 martie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în sensul că respinge contestația formulată împotriva deciziei nr. 872/2008, emisă de R.A. A.P.P.S. în contradictoriu cu această pârâtă, ca nefondată și în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.