ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2010

HOTĂRÂRE
11.06.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul F.A. a chemat în judecată Statul Român,

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

dispună obligarea pârâtei să desemneze un evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, sector 3,

compus din teren în suprafață de 2.905, 79 m.p. și

construcția C3 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că potrivit notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001

a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul menționat mai sus

și că, prin decizia nr. 20791 din 26 aprilie 2005, s-a propus acordarea

de măsuri reparatorii, decizie comunicată pârâtei, care însă nu

a desemnat un evaluator pentru a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite

în baza Legii nr. 247/2005.

În ședința publică

din 11 iunie 2009, instanța, din oficiu, a pus în discuția

părților în baza art. 137 și art. 158 C. proc. civi.,

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în raport de obiectul cauzei – obligație de a face solicitată de

reclamant.

Prin sentința civilă nr. 2516

din 11 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, admițând excepția de

necompetență materială, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că acțiunea

formulată are ca obiect „obligația de a face”, acțiune

întemeiată în baza legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005)

și nu în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ.

La rândul său, Judecătoria

Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 14395 din 27

noiembrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale,

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Totodată, constatând ivit

conflictul negativ de competență între această

instanță și Curtea de Apel București, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra acestui

conflict.

Din analiza celor două

hotărâri pronunțate se constată că soluția

corectă este cea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București, deoarece, cum deja s-a arătat, obiectul acțiunii

reclamantului nu îl constituie o simplă obligație de a face ci,

așa cum acesta a precizat în cererea de chemare în judecată,

solicită urgentarea procedurii administrative desfășurate de

către pârâtă, prin desemnarea unui evaluator ce urmează să

îi stabilească cuantumul despăgubirilor, printr-un raport de

evaluare.

Instanța a mai reținut

că procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 este

o procedură administrativă, care se finalizează la momentul la

care se emite titlul de despăgubire și cel îndreptățit

primește compensația legală.

Concluzionând, Judecătoria

Sectorului 1 București reține că litigiul în cauză se

încadrează în noțiunea de contencios administrativ, așa cum este

el definit în art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, și ținând

cont de faptul că pârâta este o autoritate publică centrală ce

nu a soluționat în termen legal cererea reclamantului de a i se acorda

compensațiile cuvenite conform titlului VII din Legea nr. 247/2005,

competentă să se pronunțe cu privire la întreaga procedură

desfășurată în fața autorității pârâte, este

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe F.A. și Statul Român, prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curții de

Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2517 din 11 iunie 2009, a a
ÎCCJ 2010-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 259/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 306 din 12 februarie 2008, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanta D.F., în contradi
ÎCCJ 2010-10-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4405/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 mai 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII
ÎCCJ 2010-06-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții G.(R.)H. și R.D. au chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărâ
ÎCCJ 2010-06-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constă următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții Z.M.F., F.J.Y., ș.a., au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, Comisia Centrală
Sursă