ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 520 R din 19 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 2766/325/2006 s-a admis

recursul declarat de reclamantele W.M. și P.A.V. împotriva deciziei civile nr. 1043/A

din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș și au fost respinse recursurile

declarate de pârâții P.E., R.M., V.I., M.I. și I.G.

În consecință, decizia a fost

schimbată în parte, în sensul obligării pârâților la plata către reclamante a

sumei de 3840 lei cheltuieli de judecată, fiind menținută în rest.

Împotriva deciziei au formulat

prezenta cerere de revizuire pârâții P.E., R.M., V.I., M.I. și I.G. care au

solicitat anularea ei.

În motivare au invocat

contrarietatea existentă între decizia sus-menționată și sentința civilă nr. 6679

din 4 iunie 1996 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5644/1996,

hotărâre prin care definitiv și irevocabil a fost respinsă cererea de demolare

a garajelor formulată împotriva revizuenților de Consiliul Local al

Municipiului Timișoara.

Au menționat faptul că, deși au

invocat în fața instanțelor judecătorești faptul că buna lor credință în

construirea garajelor a fost reținută cu autoritate de lucru judecat prin

hotărârea sus-menționată, instanțele au respins excepția astfel invocată și

întemeiată pe dispozițiile art. 1201 C. civ.

În fine, au invocat faptul că,

încălcând dreptul la administrarea probelor propuse de revizuenți, instanțele -

în prezentul ciclu procesual - nu le-au permis si facă proba bunei credințe mai

sus afirmată.

În drept au invocat dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 885 din 9

octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, s-a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienții P.E., R.M., V.I., M.I.

și I.G. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Timișoara a reținut următoarele.

Ca temei al cererii de revizuire,

revizuentele au invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 520/R din 19

mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara dosarul nr. 2766/325/C/2006 și

sentința civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996 pronunțată Judecătoria Timișoara în

dosarul nr. 5644/1996.

Este de observat că, prin decizia

dată în recurs, hotărârea instanței de apel a fost modificată doar sub aspectul

acordării către reclamante a cheltuielile judecată și că prin hotărârea dată de

judecătorie a fost respinsă cererea prin Consiliul Local al Municipiului

Timișoara a solicitat demolarea de către P. (revizuentă în prezenta cauză) a

garajului, demolare solicitată și pe calea cert chemare în judecată în procesul

de față.

Pe de altă parte, revizuenții înșiși

invocă faptul că în acest al doilea proces invocat excepția autorității de

lucru judecat și că instanțele au respins a excepție.

Aceste aspecte, însă, nu pot fi

evocate de curtea de apel câtă vreme invocându-se contrarietatea a două

hotărâri dintre care una a fost pronunțată de Curte ca instanță de recurs,

ambele instanțe făcând parte din aceeași circumscripție judecătorească, Înaltei

Curți de Casație și Justiție îi revine competența materială în a examina

prezenta cerere sub toate aspectele, inclusiv sub cel al cererii de suspendare

formulată de revizuienți.

Examinând actele dosarului în raport

de obiectul cererii și temeiul ei de drept art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se

constată că cererea de revizuire este neîntemeiată.,

Dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. prevăd că se poate cerere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de

revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, reglementată de

art. 1201 C. proc. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Invocând existența unor hotărâri potrivnice,

care ar justifica motivul de revizuire menționat, revizuienții au făcut

referire la decizia civilă nr. 520/R din 19 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara și la sentința civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996, pronunțată de

Judecătoria Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 520R din 19

mai 2008 a Curții de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamantele W.M.

și P.A.V. împotriva deciziei civile nr. 1043/A din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș; a modificat ambele hotărâri în parte, în sensul că a obligat pe pârâții să

achite reclamantelor în primă instanță suma de 3840 lei cheltuieli de judecată;

a obligat pe pârâții P.E., R.M., V.I., M.I. și I.G. la plata sumei de 800 lei,

cheltuieli de judecată în recurs reclamantei W.M.; a respins recursurile declarate

de pârâții P.E., R.M., V.I., M.I. și I.G.

Prin sentința civilă nr. 6679 din 4

iunie 1996, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva pârâtei P.E., având ca

obiect obligația de a face.

Față de împrejurarea că, în speță,

nu există identitate de obiect între cele două acțiuni (obligație de a face și

respectiv revendicare) și nici de cauză, iar judecata în cele două procese s-a

desfășurat între părți diferite ( acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.

6679 din 4 iunie 1996 a fost formulată de reclamantul Consiliul local al

municipiului Timișoara împotriva pârâtei P.E., iar acțiunea soluționată

irevocabil prin decizia nr. 520R a fost formulată de reclamantele W.M. și P.A.V.

împotriva pârâților A.E., R.M., V.I., P.E., I.G. G.A. și Asociația Locatarilor

(Proprietarilor) din Timișoara, se constată soluționarea diferită a celor două

cereri nu s-a făcut prin hotărâri potrivnice, câtă vreme instanțele au avut a

se pronunța asupra unor pretenții cu fundament juridic diferit, puse în

dezbaterea contradictorie a unor părți diferite.

Față de considerentele ce preced se

va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții P.E., R.M., V.I., M.I.

și I.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizueinții P.E., R.M., V.I., M.I. și I.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2010.