ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.I. SRL cu sediul în Craiova, a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SRL Podari și E.E.D. și a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din Craiova str. M. Kogălniceanu iar pârâții să fie obligați la cheltuieli de judecată, motivat pe faptul că asupra imobilului înstrăinat la data de 16 martie 2007 a fost instituit sechestru asigurător pentru datoria de 330.129,80 lei facturi neplătite. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 174 din 12 februarie 2008, a respins acțiunea reclamantului. Instanța de fond a reținut, în esență, că la data încheierii actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, pe rolul instanțelor erau mai multe procese de pretenții și sechestru asigurător, iar societatea comercială prin hotărârea A.G.A.

nr. 42/2007 a aprobat înstrăinarea apartamentului „achitarea prețului realizându-se prin compensare, fără a se încălca vreo dispoziție legală și fără a exista complicitatea de fraudă a cocontractanților, astfel încât cauza actului este licită iar prețul a fost stabilit printr-un raport de evaluare. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 210 din 7 iulie 2008, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea actului de vânzare-cumpărare și a obligat pe pârâte la 16 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că vânzarea – cumpărarea imobilului s-a încheiat între vânzător, al cărui administrator era tatăl cumpărătorului, aceștia cunoscând faptul că pe rolul instanțelor se aflau mai multe litigii, încercând să evite scoaterea la licitație a bunului vândut.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta SC C. SRL a declarat recurs, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ, în sensul că trebuia să pună în vedere apelantei timbrarea la valoare a cererii chiar dacă nu s-a cerut repunerea părților în situația anterioară; a reținut motive străine de natura cauzei precum reaua credință a cumpărătoarei cu toate că nu are nici o legătură cu societatea vânzătoare, sau plata prețului făcută de tatăl acesteia. Mai susține recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal, motivele de nulitate absolută reținute nefiind incidente în situația derulării unor raporturi juridice între subiecte de drept privat.

Critica deciziei atacate se îndreaptă și asupra interpretării actului de vânzare-cumpărare referitoare la prețul vânzării și modalitatea de plată. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 18 din Legea nr. 147/1996 îndreptățesc instanțele de judecată să determine cuantumul taxelor de timbru în funcție de calificarea dată acțiunii, în conformitate cu art. 2 – art. 17 din aceeași lege. Acțiunea astfel cum a fost calificată de instanță, intră în categoria celor neevaluabile în bani prevăzute de art. 3 și 13 din actul normativ citat, pentru care reclamanta a fost obligată la plata taxelor de timbru, necontestate până în această etapă procesuală.

Astfel, nu se poate imputa instanței de apel lipsa rolului activ, în condițiile în care aceasta a stabilit obligațiile legale pe care părțile să le îndeplinească. Instanța de apel, și-a întemeiat hotărârea pronunțată pe cauza ilicită a actului încheiat susținând, judicios, că scopul urmărit de părți este contrar bunelor moravuri, regulilor de conviețuire socială ordinii publice sau legii imperative. Complicitatea cumpărătoarei la fraudarea intereselor creditorilor rezultă din fapte: aceasta este fiica administratorului societății comerciale debitoare, ce avea o datorie certă lichidă și exigibilă anterioară încheierii actului, iar parte din preț a fost plătit chiar de administrator. Susținerea potrivit căreia regimul juridic al sancțiunii este nulitatea relativă este contrazisă de textul art. 966 C. civ., potrivit căruia obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.

Așadar, indiferent de natura raporturilor juridice, dacă acestea au o cauză ilicită contrară bunelor moravuri și regulilor de conviețuire socială, actele efectuate în vederea nașterii modificării sau stingerii acestora, sunt lovite de nulitate absolută. În privința celei de-a patra critici, recurentul se află în eroare. Nu fictivitatea prețului sau modalitatea de plată a determinat instanța de apel să pronunțe hotărârea de constatarea nulității actului, ci cauza imorală a acestuia rezultată din faptele deja expuse. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 210 din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SRL Podari împotriva deciziei nr. 210 din 7 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.