ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R.I. SRL cu

sediul în Craiova, a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SRL Podari și E.E.D. și

a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului din Craiova str. M. Kogălniceanu iar pârâții să fie obligați la

cheltuieli de judecată, motivat pe faptul că asupra imobilului înstrăinat la data

de 16 martie 2007 a fost instituit sechestru asigurător pentru datoria de

330.129,80 lei facturi neplătite.

Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 174 din 12 februarie 2008, a respins acțiunea reclamantului.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că la data încheierii actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate

se cere, pe rolul instanțelor erau mai multe procese de pretenții și sechestru

asigurător, iar societatea comercială prin hotărârea A.G.A. nr. 42/2007 a

aprobat înstrăinarea apartamentului „achitarea prețului realizându-se prin

compensare, fără a se încălca vreo dispoziție legală și fără a exista

complicitatea de fraudă a cocontractanților, astfel încât cauza actului este

licită iar prețul a fost stabilit printr-un raport de evaluare.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 210 din 7 iulie 2008, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot

sentința atacată în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea actului

de vânzare-cumpărare și a obligat pe pârâte la 16 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut

că vânzarea – cumpărarea imobilului s-a încheiat între vânzător, al cărui

administrator era tatăl cumpărătorului, aceștia cunoscând faptul că pe rolul

instanțelor se aflau mai multe litigii, încercând să evite scoaterea la

licitație a bunului vândut.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta SC C. SRL a declarat recurs, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel a încălcat principiul rolului activ, în sensul că trebuia să

pună în vedere apelantei timbrarea la valoare a cererii chiar dacă nu s-a cerut

repunerea părților în situația anterioară; a reținut motive străine de natura

cauzei precum reaua credință a cumpărătoarei cu toate că nu are nici o legătură

cu societatea vânzătoare, sau plata prețului făcută de tatăl acesteia.

Mai susține recurenta că

hotărârea este lipsită de temei legal, motivele de nulitate absolută reținute

nefiind incidente în situația derulării unor raporturi juridice între subiecte

de drept privat.

Critica deciziei atacate se

îndreaptă și asupra interpretării actului de vânzare-cumpărare referitoare la

prețul vânzării și modalitatea de plată.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 18 din

Legea nr. 147/1996 îndreptățesc instanțele de judecată să determine cuantumul

taxelor de timbru în funcție de calificarea dată acțiunii, în conformitate cu art.

2 – art. 17 din aceeași lege.

Acțiunea astfel cum a fost

calificată de instanță, intră în categoria celor neevaluabile în bani prevăzute

de art. 3 și 13 din actul normativ citat, pentru care reclamanta a fost

obligată la plata taxelor de timbru, necontestate până în această etapă

procesuală.

Astfel, nu se poate imputa

instanței de apel lipsa rolului activ, în condițiile în care aceasta a stabilit

obligațiile legale pe care părțile să le îndeplinească.

Instanța de apel, și-a

întemeiat hotărârea pronunțată pe cauza ilicită a actului încheiat susținând,

judicios, că scopul urmărit de părți este contrar bunelor moravuri, regulilor

de conviețuire socială ordinii publice sau legii imperative. Complicitatea

cumpărătoarei la fraudarea intereselor creditorilor rezultă din fapte: aceasta

este fiica administratorului societății comerciale debitoare, ce avea o datorie

certă lichidă și exigibilă anterioară încheierii actului, iar parte din preț a

fost plătit chiar de administrator.

Susținerea potrivit căreia

regimul juridic al sancțiunii este nulitatea relativă este contrazisă de textul

art. 966 C. civ., potrivit căruia obligația fără cauză sau fondată pe o cauză

falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Așadar, indiferent de natura

raporturilor juridice, dacă acestea au o cauză ilicită contrară bunelor

moravuri și regulilor de conviețuire socială, actele efectuate în vederea

nașterii modificării sau stingerii acestora, sunt lovite de nulitate absolută.

În privința celei de-a patra

critici, recurentul se află în eroare. Nu fictivitatea prețului sau modalitatea

de plată a determinat instanța de apel să pronunțe hotărârea de constatarea

nulității actului, ci cauza imorală a acestuia rezultată din faptele deja

expuse.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 210 din 7 iulie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC C. SRL Podari împotriva deciziei nr. 210 din 7

iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2009.