ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2007 reclamanta SC A. SA

Bacău cheamă în judecată pe pârâta SC C. SRL Bacău solicitând instanței ca prin

hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să recunoască în condițiile legii

servitutea de trecere subterană pentru rețeaua electrică, aparținând

reclamantei și pentru acces la locul de amplasare a acesteia, pe terenul

pârâtei, în vederea efectuării lucrărilor de întreținere și/sau reparații, cu cheltuieli

de judecată.

La data de 4 aprilie 2008 reclamanta

precizează obiectul acțiunii în sensul că aceasta este obligație de a face,

respectiv obligarea pârâtei să permită reclamantei accesul pe terenul său în

vederea lucrărilor de întreținere și reparații la rețeaua electrică subterană.

Prin sentința civilă nr. 334 din 18 iunie 2008

Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, respinge

excepția tardivitiății modificării acțiunii invocată de pârâtă, admite excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și respinge

acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală

activă, cu 3.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, în

acest sens, că reclamanta nu a făcut dovada că este o persoană autorizată în

condițiile legii pentru a exercita o activitate reglementată de Legea nr. 13/2007,

neputând reclama nașterea în patrimoniul său a drepturilor prevăzute de art. 16

din lege, precum și că nu a făcut nici dovada că este titulara dreptului de

proprietate asupra rețelei subterane spre a putea pretinde încălcarea acestuia

de către pârâtă.

Prin decizia nr. 20 din 24 martie 2009 Curtea

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admite

apelul apelantei reclamante împotriva sentinței primei instanțe pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că

reclamanta apelantă deține obiectivul de investiții în baza procesului - verbal

de recepție preliminară din 30 decembrie 1985, fiind deci proprietar al unei

rețele și având responsabilitate – conform H.G. nr. 90/2008 – „de a obține, de

la deținătorii terenurilor, dreptul de uz și de servitute asupra proprietăților

acestora, pentru executarea lucrărilor necesare realizării rețelei electrice,

pentru asigurarea funcționării normale a acestora, precum și pentru realizarea

reviziilor, reparațiilor și investițiilor necesare”, astfel că aceasta are

calitatea procesuală activă de a formula acțiunea în cauză.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară

recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul respingerii apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Susține recurenta, în fundamentarea

recursului său, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii,

ignorând că Decretul nr. 76 din 31 martie 1950 este și abrogat și că nici nu ar

fi fost incident în cauză, întrucât reclamanta nu a probat că deține o

autorizație de producere, transport, distribuție și vânzare de energie

electrică, instanța criticată reținând neîntemeiat că reclamanta are, față de

cele menționate, calitate procesuală activă. Recurenta critică instanța de

control judiciar și pentru greșita aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 90/2008,

pe care aceasta le-a avut în vedere cu ignorarea prevederilor Legii nr. 13/2007,

în ale căror aplicare a fost emis respectivul act normativ, prevederi care

reglementează obligativitatea de deținere a unei licențe și stabilirea

dreptului de uz și de servitute doar pentru lucrările ce se vor executa după

intrarea în vigoare a menționatei legi și nu și pentru instalațiile deja

executate, cum eronat a reținut instanța de apel.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata

reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, subliniind calitatea sa

de proprietar al unei rețele electrice ce face legătura cu punctul de

transformare și o racordează la rețeaua națională de energie electrică, având,

în temeiul art. 26 alin. (6) lit. a) din H.G. nr. 90/2008, „responsabilitatea

de a obține de la deținătorii terenurilor dreptul de uz și servitute”.

Examinând recursul recurentei pârâte prin

prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat,

decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest sens, că în mod

judicios, aplicând dispozițiile legale – în evoluția acestora, respectiv a

dispozițiilor Decretului nr. 76 din 31 martie 1950, în prezent abrogat, ale

Legii nr. 13/2007 și ale H.G. nr. 90/2008, instanța de apel a stabilit că

reclamanta are calitate procesuală activă, reținând corect că reclamanta

intimată deține în proprietate rețele electrice reprezentate de obiectivul de

investiții recepționat la 30 decembrie 1985, astfel că are și vocația de a face

demersuri pentru obținerea de la deținătorii terenurilor dreptul de uz și de

servitute asupra proprietăților în cauză pentru executarea lucrărilor necesare

realizării asigurării funcționării normale a respectivelor electrice și pentru

realizarea reviziilor, reparațiilor și investițiilor necesare.

Cum prima instanță în mod neîntemeiat a

stabilit că reclamanta - intimată nu are calitate procesuală activă și a

respins acțiunea acesteia fără a intra în cercetarea fondului, în mod judicios

instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. desființând sentința instanței de fond și trimițând cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Astfel fiind, criticile avansate de recurenta

pârâtă împotriva deciziei instanței de apel nu apar ca întemeiate, situație

raportat la care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat împotriva menționatei decizii urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.

SRL Bacău împotriva deciziei nr. 20 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2010.