ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2007 reclamanta SC A. SA Bacău cheamă în judecată pe pârâta SC C. SRL Bacău solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să recunoască în condițiile legii servitutea de trecere subterană pentru rețeaua electrică, aparținând reclamantei și pentru acces la locul de amplasare a acesteia, pe terenul pârâtei, în vederea efectuării lucrărilor de întreținere și/sau reparații, cu cheltuieli de judecată. La data de 4 aprilie 2008 reclamanta precizează obiectul acțiunii în sensul că aceasta este obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei să permită reclamantei accesul pe terenul său în vederea lucrărilor de întreținere și reparații la rețeaua electrică subterană.

Prin sentința civilă nr. 334 din 18 iunie 2008 Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, respinge excepția tardivitiății modificării acțiunii invocată de pârâtă, admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, cu 3.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, în acest sens, că reclamanta nu a făcut dovada că este o persoană autorizată în condițiile legii pentru a exercita o activitate reglementată de Legea nr. 13/2007, neputând reclama nașterea în patrimoniul său a drepturilor prevăzute de art. 16 din lege, precum și că nu a făcut nici dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra rețelei subterane spre a putea pretinde încălcarea acestuia de către pârâtă.

Prin decizia nr. 20 din 24 martie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admite apelul apelantei reclamante împotriva sentinței primei instanțe pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamanta apelantă deține obiectivul de investiții în baza procesului - verbal de recepție preliminară din 30 decembrie 1985, fiind deci proprietar al unei rețele și având responsabilitate – conform H.G. nr. 90/2008 – „de a obține, de la deținătorii terenurilor, dreptul de uz și de servitute asupra proprietăților acestora, pentru executarea lucrărilor necesare realizării rețelei electrice, pentru asigurarea funcționării normale a acestora, precum și pentru realizarea reviziilor, reparațiilor și investițiilor necesare”, astfel că aceasta are calitatea procesuală activă de a formula acțiunea în cauză.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține recurenta, în fundamentarea recursului său, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, ignorând că Decretul nr. 76 din 31 martie 1950 este și abrogat și că nici nu ar fi fost incident în cauză, întrucât reclamanta nu a probat că deține o autorizație de producere, transport, distribuție și vânzare de energie electrică, instanța criticată reținând neîntemeiat că reclamanta are, față de cele menționate, calitate procesuală activă.

Recurenta critică instanța de control judiciar și pentru greșita aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 90/2008, pe care aceasta le-a avut în vedere cu ignorarea prevederilor Legii nr. 13/2007, în ale căror aplicare a fost emis respectivul act normativ, prevederi care reglementează obligativitatea de deținere a unei licențe și stabilirea dreptului de uz și de servitute doar pentru lucrările ce se vor executa după intrarea în vigoare a menționatei legi și nu și pentru instalațiile deja executate, cum eronat a reținut instanța de apel. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, subliniind calitatea sa de proprietar al unei rețele electrice ce face legătura cu punctul de transformare și o racordează la rețeaua națională de energie electrică, având, în temeiul art. 26 alin. (6) lit. a) din H.G.

nr. 90/2008, „responsabilitatea de a obține de la deținătorii terenurilor dreptul de uz și servitute”. Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Se constată, în acest sens, că în mod judicios, aplicând dispozițiile legale – în evoluția acestora, respectiv a dispozițiilor Decretului nr. 76 din 31 martie 1950, în prezent abrogat, ale Legii nr. 13/2007 și ale H.G.

nr. 90/2008, instanța de apel a stabilit că reclamanta are calitate procesuală activă, reținând corect că reclamanta intimată deține în proprietate rețele electrice reprezentate de obiectivul de investiții recepționat la 30 decembrie 1985, astfel că are și vocația de a face demersuri pentru obținerea de la deținătorii terenurilor dreptul de uz și de servitute asupra proprietăților în cauză pentru executarea lucrărilor necesare realizării asigurării funcționării normale a respectivelor electrice și pentru realizarea reviziilor, reparațiilor și investițiilor necesare. Cum prima instanță în mod neîntemeiat a stabilit că reclamanta - intimată nu are calitate procesuală activă și a respins acțiunea acesteia fără a intra în cercetarea fondului, în mod judicios instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. desființând sentința instanței de fond și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Astfel fiind, criticile avansate de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanței de apel nu apar ca întemeiate, situație raportat la care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva menționatei decizii urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 20 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.