ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10189/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2008 numiții B.R., B.S. și B.M.C. domiciliat în județul Dâmbovița, au solicitat anularea deciziei nr. 6202 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5057/1/2006. În motivarea contestație în anulare contestatorii precizează că la primul termen de judecată a recursului ce a format obiectul dosarului nr. 5057/1/2006 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost citată recurenta reclamantă B.F. care era decedată la acea dată, ulterior, prin încheierea din 2 octombrie 2006 instanța a respins suspendarea judecării cauzei de drept în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc.

civ., la 19 aprilie 2007 a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei dar instanța a dispus în continuare citarea recurentei – reclamante decedată, fără a se fi citat moștenitorii acesteia. Prin decizia civilă nr. 4415 din 2 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de contestatorii B.R., B.S. și B.M.C. împotriva deciziei nr. 6202 din 1 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a anulat decizia atacată, fixându-se termen pentru judecarea recursului. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la dosar au fost depuse înscrisuri și anume acte de stare civilă și certificatul de moștenitor din care rezultă că moștenitorii recurentei decedate sunt B.R., B.S.

și B.M.C., ce nu au fost citați pentru termenul din 1 octombrie 2007, procedura de citare nefiind astfel îndeplinită cu aceștia. S-a reținut incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., deoarece procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerințele legii. Pe fondul recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed. Prin sentința civilă nr. 663 din 1 iulie 2005 Tribunalul Dâmbovița a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea formulată acțiunii și a respins acțiunea formulată de B.F., prin mandatar B.R., în contradictoriu cu Consiliul local Gura Ocniței și Primăria municipiului Gura Ocniței.

Instanța de fond a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere și garajul ocupat de pompierii comunei, precum și a terenului aferent, precizând că este moștenitoarea defunctului S.L. și că a fost în litigii cu pârâta, deoarece potrivit legii fondului funciar formulase cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Prin notificarea nr. 283 din 10 august 2004 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere și un garaj și terenul aferent remizei, iar instanța a stabilit că terenul solicitat a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, situație în care nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, referitor la construcția care reprezintă remiză PSI, s-a constatat că aceasta a fost edificată de pârâta Primăria comunei Gura Ocniței.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că greșit s-a considerat că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece intimata nu a pus-o în posesie eliberându-o doar o adeverință provizorie nr. 542/1993; demolarea construcției ce a aparținut autorului său s-a făcut în timpul procesului dintre părți, situație în care se consideră îndreptățită să i se restituie noua clădire construită abuziv, în locul celei demolate. Prin decizia civilă nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., împotriva deciziei nr. 663/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, reținând că terenul în litigiu a făcut obiectul cererii reclamantei, formulată în condițiile Legii nr. 18/1991, iar în privința construcției revendicate, ea nu mai există fizic, fiind demolată.

Instanța de apel a considerat că în privința terenului solicitat de reclamantă, aceasta a făcut obiectul unei cereri formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Privitor la construcție, instanța de apel a reținut că apelanta a recunoscut atât prin motivare cât și prin cererea de chemare în judecată, că este un imobil nou, construit de intimata Primăria comunei Gura Ocniței în anul 2000, reclamanta solicitând restituirea în natură a acestei clădiri ca o compensație pentru clădirea veche ce a aparținut autorului său și a fost demolată. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta B.F. care a invocat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate. Instanța de apel în mod greșit nu a analizat motivele de apel depuse la data de 2 noiembrie 2005, considerând că acestea au fost formulate tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniței și Consiliul Local Gura Ocniței, iar pe fondul acțiunii se susține că acțiunea trebuie admisă deoarece, respingând cererea de restituire în natură, primarul trebuia să stabilească valoarea echivalentă a imobilului si să menționeze că se poate opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 1 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001. Criticile formulate de recurenta – reclamantă (decedată recursul fiind continuat de moștenitorii B.S., B.M.C.

și B.R.) sunt nefondate. Instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 289 și art. 287 C. proc. civ., în mod corect a procedat la soluționare apelului pe baza motivelor de apel depuse de apelanta B.F. la data de 15 august 2005, nu pe baza celor depuse la 2 noiembrie 2005, nefiind deci incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Aceeași instanță a considerat că motivele de apel invocate la termenul din 2 noiembrie 2005 au fost calificate de către apărătorul apelantei ca fiind nou, neputând fi considerate ca o dezvoltare a motivelor depuse în termen legal. În privința criticii privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăriei comunei Gura Ocniței și Consiliul Local Gura Ocniței, instanța de apel în mod greșit a reținut că această critică a fost formulată în cadrul motivelor de apel formulate la 2 noiembrie 2005, motive ce nu au fost analizate pentru considerentele mai sus expuse.

Nici motivele de recurs privind cererea de restituire în echivalent a imobilului ce face obiectul litigiilor, nu se justifică; instanțele de judecată au considerat în mod corect că terenul solicitat a făcut obiectul unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 și astfel, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate face obiectul acestei legi, realizându-se o justă interpretare și aplicare a acestei prevederi. Referitor la construcție, Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod just că s-a solicitat doar restituirea în natură a acestui imobil (atât prin notificarea formulată cât și prin cererea de chemare în judecată), Tribunalul Dâmbovița realizând o corectă aplicare a principiului disponibilității, în raport de limitele investirii sale.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I DE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.F. decedată și continuat de moștenitorii B.S., B.M.C. și B.R. împotriva deciziei civile nr. 1059 din 25 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.