ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 352/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Primarul municipiului Timișoara a

emis dispoziția nr. 2650 din 5 decembrie 2005, prin care a fost respinsă

cererea de restituire în natură a imobilelor situate în Timișoara, înscrise în C.F.

nr. 17195 Timișoara, nr. top 23308/2/2, 23308/4/2 și 23308/3, formulată de

notificatorul E.I., întrucât parcelele revendicate fac parte din tarlaua cu nr.

cadastral A 541/3, care a aparținut fostului CAP Mehala și au fost atribuite în

proprietate persoanelor îndreptățite conform prevederilor Legii nr. 18/1991, a

fost stabilită valoarea echivalentă a imobilelor la suma de 565.542,3984 RON și

a fost propusă acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 16, Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, către petent și trimiterea dosarului Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Contestația formulată de petent

împotriva dispoziției emisă de primar a fost respinsă, prin sentința nr. 2056

din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă.

Apelul declarat de contestator a

fost admis, prin decizia nr. 32 din 13 februarie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, a fost schimbată în parte sentința tribunalului,

în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost

anulată parțial dispoziția emisă de primar, a fost stabilită valoarea

echivalentă a terenului ce nu poate fi restituit în natură la suma de 311.188,85

Euro, conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a fost menținută în

rest sentința apelată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs contestatorul E.I., pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Primarul

municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara.

Contestatorul și-a încadrat recursul

în prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență,

că în mod nelegal a fost admisă excepția de tardivitate a precizării apelului,

instanța pronunțându-se doar asupra motivelor de apel depuse la primul termen

de judecată; că se impunea citarea în cauză, la fond și în apel, a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra cererii de introducere în cauză a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților; era necesară citarea și a Comisiei de aplicare a

Legii nr. 10/2001, din cadrul Consiliului Local Timișoara și că era îndreptățit

la atribuirea, în compensare, a unei alte suprafețe de teren disponibilă.

Recursul contestatorului este

nefondat.

Conform art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar

potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din același cod, cererea de

apel va cuprinde, sub sancțiunea decăderii motivele de fapt și de drept pe care

se întemeiază apelul, cerință ce poate fi împlinită până cel mai târziu la

prima zi de înfățișare.

Or, contestatorului i-a fost

comunicată sentința tribunalului la data de 13 noiembrie 2007, a declarat apel

nemotivat la data de 26 noiembrie 2007, a depus motivele de apel la termenul

din 17 ianuarie 2008, respectiv la prima zi de înfățișare, iar precizările

aduse apelului au fost depuse la dosar la termenul din 7 februarie 2008, după

expirarea termenului legal, situație în care, în mod legal a procedat instanța

considerând că au fost tardiv formulate.

Întrucât instanța de fond a fost

sesizată cu o contestație împotriva dispoziției emisă de primar, niciuna dintre

persoanele juridice la care se referă recurentul contestator, în sensul că s-ar

fi impus introducerea lor în cauză nu au calitate procesuală pasivă.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că

în patrimoniul unității deținătoare s-ar afla terenuri ce ar putea fi oferite

în compensare, și critica privitoare la acest aspect este neîntemeiată.

În consecință, recursul declarat de

contestator, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Prin recursul încadrat în

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâții Primarul municipiului

Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara au susținut că după data

de 25 iulie 2005, prin dispozițiile emise de primar nu se mai poate stabili

cuantumul despăgubirilor, ci este posibilă doar propunerea de acordare a

acestora, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final urmând a

fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâtul Ministerul Economiei și

Finanțelor și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a susținut că după apariția Legii nr. 247/2005, instanțele de judecată nu

mai pot stabili cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, iar cu

ocazia dezbaterii recursurilor a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Recursurile declarate de pârâți sunt

fondate.

Dispoziția contestată în prezenta

cauză a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara, la data de 5 decembrie

2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul

Oficial la data de 22 iulie 2005, iar potrivit dispozițiilor noii legi, de

imediată aplicare, conform Titlului VII din această lege, stabilirea

cuantumului despăgubirilor este de competența Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, ale cărei decizii pot fi atacate în contencios

administrativ.

În atare situație, este întemeiată

critica formulată de recurenții pârâți, vizând acest aspect.

Totodată, se constată că este

întemeiată și critica formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu

are calitate procesuală pasivă decât în condițiile art. 28 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, ca reprezentant al statului, în situația în care unitate

deținătoare nu a fost identificată, situație care nu se regăsește în prezenta

cauză.

În consecință, conform art. 314 C.

proc. civ., urmează a fi admise recursurile declarate de pârâți și a fi

modificată decizia curții de apel în sensul respingerii, ca nefondat, a

apelului declarat de contestator împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții

Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara și

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 32 din 13

februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

respingerii ca nefondat a apelului declarat de contestatorul E.I. împotriva

sentinței nr. 2056 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatorul E.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.