ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Revizuenta SC S.I. SRL, a solicitat în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei comerciale nr.

285 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, în contradictoriu

cu intimata SC F.I.R.P.I.E. SRL.

Revizuenta susține că scrisoarea editată sub nr. 36409

din 27 octombrie 2008 de O.B.C.P.I. atestă că, la data de 5 august 2003, a fost

înregistrată documentația cadastrală în care s-au acordat numere cadastrale laturilor

1 și 2 cu suprafețele de 847 mp și respectiv 3403 m.p., astfel încât

nerealizarea operațiunii de autentificare a vânzării suprafeței de 3416 m.p.

s-a datorat promitentului cumpărător care a fost interesat de suprafața de 825

mp obiect al unui litigiu, ulterior a fost dezlipită de suprafața de 4241 m.p.

a întregului corp de proprietate.

Astfel, în raport cu noul act, nu se justifică

sancționarea promisiunii de vânzare cu pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de act de vânzare-cumpărare pentru neîndeplinirea unei obligații, adevărata

cauză a eșuării contractului fiind neprezentarea promitentului cumpărător la

notarul public.

Prin decizia comercială nr. 70 din 6 februarie 2009,

Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire.

Instanța a reținut în instanță că actul nou produs de

revizuient nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 în sensul că

deși este un înscris nou, acesta nu a preexistat hotărârii care s-a pronunțat

pentru a putea fi reținut de partea potrivnică sau pentru existența unei

împrejurări mai presus de voința părților care să fi împiedicat producerea lui.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, revizuienta a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Revizuenta susține că instanța a făcut o greșită

aplicație a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. civ., considerând că

înscrisurile noi trebuie să fie autonome în raport de cele aflate la dosar la

data pronunțării hotărârii și că forța lor probantă trebuie să rezulte din

conținutul lor, exclusiv. Înscrisurile noi sunt destinate să dea o altă imagine

faptelor luate în considerație la pronunțarea hotărârii atacate, iar necesitatea

acestor înscrisuri a fost relevantă de hotărârea atacată care a reproșat

promitentului vânzător neefectuarea operațiunilor de dezlipire a parcelelor de

teren, în cartea funciară.

Mai susține recurenta că îndeplinirea operațiunilor

de dezlipire a fost cercetată în raport cu dispozițiile unei reglementări ce nu

era în vigoare la data stabilită în convenție ca termen limită, dar care și-a

produs efecte retroactive prin abrogarea Instrucțiunilor A.N.C.P.I. din 12

octombrie 2000.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru

considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea

se adresează însăși instanței care a pronunțat hotărârea nu în realizarea unui

control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate ci pentru

că ulterior se descoperă probe noi care dovedește că aceasta a fost greșită.

Cu toate acestea legiuitorul a condiționat revizuirea

întemeiată pe înscrisuri noi de importanță hotărâtoare a acestora, dar și de

preexistența lor. Iar jurisprudența constantă a statuat asupra câmpului de

aplicație foarte limitat al textului de lege, care se referă exclusiv la

situația când înscrisul există la momentul judecății iar partea nu l-a putut

produce din cauză că a fost reținut de partea potrivnică sau din cauze de forță

majoră.

Este adevărat că pentru faptele descoperite ulterior,

legislația actuală este lacunară, însă caracterul imperativ al normei de

procedură enunțată nu permite judecătorului o interpretare extensivă sau

elaborarea unei norme jurisprudențiale „contra legem”.

Oricum aprecierea culpei în îndeplinirea obligației

de rezultat asumată de promitentul vânzător a avut în vedere momentul scadenței

obligației astfel asumată, 5 septembrie 2003, în perioada scursă până la

apariția Regulamentului A.N.C.P.I. aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul

declarat împotriva deciziei nr. 70 din 6 februarie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuenta SC S.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 70 din 6 februarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.