ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1083/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1083/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de
față, reține că revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru
Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București a
solicitat revizuirea deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009, prin care
s-a admis recursul pârâtei SC I.E. SA București împotriva deciziei
comerciale nr. 45 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, pe care a modificat-o, în
sensul că a respins apelul reclamantei R.A.A.P.P.S., sucursala pentru
Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, împotriva
sentinței nr. 7906 din 25 iunie 2008 a Tribunalului București, secția
a VI-a comercială.
Revizuienta a invocat explicit art. 322
pct. 5 C. proc. civ. și implicit și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
susținând că actul nou este decizia nr. 2501 din 20 octombrie 2009
care nu era pronunțată la data soluționării dosarului de
recurs și a arătat că sunt hotărâri pronunțate de
Înalta Curte care sunt contradictorii.
Intimata a depus întâmpinare și
a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă
pentru că decizia atacată nu se încadrează printre cele
prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar ca
nefondată.
Înalta Curte, analizând mai întâi
excepția invocată, conform art. 137 C. proc. civ. urmează a o
respinge pentru că decizia a cărei revizuire se cere este
pronunțată de o instanță de recurs invocând fondul
pricinii.
Pe fond, cererea revizuientei va fi
respinsă pentru următoarele considerente:
Nu se poate aprecia că au fost
descoperite înscrisuri doveditoare noi și nici nu s-a modificat sau
desființat vreo hotărâre pe care să se fi întemeiat decizia
comerciala nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția comercială.
În conformitate cu dispozițiile
art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei
hotărâri dată de o instanță de recurs în cazul în care,
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,
reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate
dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În cazul în care ar fi existat
înscrisuri doveditoare noi, nu s-a făcut în niciun mod dovada că
acestea au fost reținute de partea potrivnică sau a fost
imposibilă în vreun mod înfățișarea acestora.
În ceea ce privește motivul de
revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va
reține că înscrisul nou evocat de revizuentă, respectiv decizia nr.
2501 din 20 octombrie 2009 nu este contemporană recursului soluționat
prin decizia a cărei revizuire se cere și nici nu a fost reținut
de partea potrivnică.
În sensul art. 322 pct. 5 C. proc.
civ., prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data
judecății, deoarece numai în această situație ele ar fi
putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond,
cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă
parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica
cererea de revizuire. Admisibilitatea cererii de revizuire este
condiționată nu numai de descoperirea ulterioară
judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea
înfățișării lor în instanță datorită unor
împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul
fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii,
fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a
împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură
să justifice admiterea cererii de revizuire.
Nu s-a făcut dovada
existenței vreunei hotărâri ulterioare deciziei comerciale nr. 2382
din 13 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, care să fie
modificată sau casată și care să aibă un rol
determinant în soluționarea acesteia.
După pronunțarea
hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părți
a mai fost soluționat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20
octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Dar această hotărâre nu
poate fi considerată ca temei al deciziei comerciale nr. 2382 din 13
octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, având un cu totul alt obiect
(contestație în anulare).
Mai mult decât atât, decizia
amintită dispune respingerea unei contestații în anulare, deci nici
casarea și nici modificarea vreunei hotărâri.
Art. 322 pct. 7 prevede ca motiv de
revizuire dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de
instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași
calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă
instituția puterii lucrului judecat. Pentru a fi admisibil motivul de
revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să
fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu,
adică să fi existat tripla identitate de elemente: obiect, cauză
și părți.
După pronunțarea
hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părți
a mai fost soluționat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20
octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casație și
Justiție. Obiectul acestui litigiu a fost însă o contestație în
anulare.
Un alt litigiu pe care revizuenta
și-ar putea întemeia pretențiile, anterior de această dată
a pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, este
dosarul nr. 18485/3/2007, soluționat de Înalta Curte de Casație
și Justiție la data de 25 februarie 2009. Obiectul acestui litigiu a
fost însă un recurs împotriva deciziei de apel prin care a fost
respinsă o acțiune în constatare. Se poate lesne constata că nu
există tripla identitate de elemente (părți, obiect și
cauză) între aceste litigii.
Pentru aceste considerente se va
respinge excepția inadmisibilității și se va respinge
cererea de revizuire a deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009
formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea
și Întreținerea Fondului Imobiliar București, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
inadmisibilității.
Respinge cererea de revizuire a
deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009, formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S.,
sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București,
ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 17 martie 2010.