ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1083/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1083/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față, reține că revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București a solicitat revizuirea deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009, prin care s-a admis recursul pârâtei SC I.E. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care a modificat-o, în sensul că a respins apelul reclamantei R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, împotriva sentinței nr. 7906 din 25 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Revizuienta a invocat explicit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și implicit și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. susținând că actul nou este decizia nr. 2501 din 20 octombrie 2009 care nu era pronunțată la data soluționării dosarului de recurs și a arătat că sunt hotărâri pronunțate de Înalta Curte care sunt contradictorii. Intimata a depus întâmpinare și a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru că decizia atacată nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondată. Înalta Curte, analizând mai întâi excepția invocată, conform art. 137 C. proc. civ. urmează a o respinge pentru că decizia a cărei revizuire se cere este pronunțată de o instanță de recurs invocând fondul pricinii.
Pe fond, cererea revizuientei va fi respinsă pentru următoarele considerente: Nu se poate aprecia că au fost descoperite înscrisuri doveditoare noi și nici nu s-a modificat sau desființat vreo hotărâre pe care să se fi întemeiat decizia comerciala nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. În conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În cazul în care ar fi existat înscrisuri doveditoare noi, nu s-a făcut în niciun mod dovada că acestea au fost reținute de partea potrivnică sau a fost imposibilă în vreun mod înfățișarea acestora.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că înscrisul nou evocat de revizuentă, respectiv decizia nr. 2501 din 20 octombrie 2009 nu este contemporană recursului soluționat prin decizia a cărei revizuire se cere și nici nu a fost reținut de partea potrivnică. În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele ar fi putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica cererea de revizuire.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. Nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri ulterioare deciziei comerciale nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care să fie modificată sau casată și care să aibă un rol determinant în soluționarea acesteia.
După pronunțarea hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părți a mai fost soluționat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20 octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar această hotărâre nu poate fi considerată ca temei al deciziei comerciale nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, având un cu totul alt obiect (contestație în anulare). Mai mult decât atât, decizia amintită dispune respingerea unei contestații în anulare, deci nici casarea și nici modificarea vreunei hotărâri. Art. 322 pct. 7 prevede ca motiv de revizuire dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat. Pentru a fi admisibil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: obiect, cauză și părți. După pronunțarea hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părți a mai fost soluționat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20 octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Obiectul acestui litigiu a fost însă o contestație în anulare. Un alt litigiu pe care revizuenta și-ar putea întemeia pretențiile, anterior de această dată a pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, este dosarul nr. 18485/3/2007, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 februarie 2009. Obiectul acestui litigiu a fost însă un recurs împotriva deciziei de apel prin care a fost respinsă o acțiune în constatare.
Se poate lesne constata că nu există tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză) între aceste litigii. Pentru aceste considerente se va respinge excepția inadmisibilității și se va respinge cererea de revizuire a deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009 formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității. Respinge cererea de revizuire a deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2382 din 13 octombrie 2009, formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.