ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin

sentința nr. 74 din 3 februarie 2009, a anulat ca netimbrată, cererea

formulată de reclamantul N.I.N. în contradictoriu cu pârâții C.N.F.B.

Craiova și Primăria Municipiului Craiova instanța de fond

reținând, în esență, că reclamantul nu și-a îndeplinit

obligația de timbrare, în speță, fiind incidente

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul N.I.N. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 76 din 7 aprilie 2009, a respins ca nefondat

apelul reclamantului, reținând ca legală și temeinică

hotărârea instanței de fond.

La data de 6 mai 2009

apelantul reclamant a formulat cerere de îndreptare și completare a

deciziei în temeiul art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 27 din 19 mai 2009, a respins cererea de

completare a deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009, ca inadmisibilă, a admis

cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul N.I.N.,

a consemnat în practicaua deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

susținerea că apelantul a invocat excepția lipsei

calității procesuale active și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestor decizii a

declarat recurs reclamantul N.I.N. criticându-le pentru nelegalitate.

Recurentul – reclamant

își subsumează criticile motivelor de casare și de modificare

reglementate de art. 304 punctele 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. (cât

privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 76/2009) vizând, în

esență, următoarele:

- decizia a fost

pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.

- prin hotărârea

recurată instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzută de art.

105 lit. a) prin nerespectarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

nepronunțându-se asupra excepției lipsei calității

procesuale active.

- hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

- instanța de apel a

interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, în

raport de faptul că deși nelegal învestită, instanța de

fond a făcut aplicarea sancțiunii instituită de art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997.

- instanța a soluționat

cererea de completare cu aplicarea eronată a art. 2812 C. proc. civ.

Recurentul reclamant

conchide în sensul că solicită cu privire la primul recurs, admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței competente material iar, în subsidiar, casarea sentinței

și reținerea cauzei spre rejudecare.

Referitor la al doilea

recurs, recurentul conchide în sensul admiterii recursului, modificării în

parte a sentinței în sensul admiterii și a cererii de completare a

dispozitivului cu soluția asupra excepției lipsei calității

procesuale active.

Înalta Curte, examinând

deciziile atacate prin prisma criticilor formulate, constatând că ambele

recursuri sunt nefondate.

Obiectul examenului de

legalitate în primul recurs este constituit de soluția

pronunțată de instanța de control judiciar care menține

hotărârea instanței de fond, de anulare a cererii, ca netimbrată

și pune în discuție preeminența obligației de timbrare, în

raport de natura acestei obligații urmând a răspunde criticii aduse

de recurent cu privire la aplicarea eronată a art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997.

Timbrarea unei cereri

introductive de instanță vizează în mod esențial

legalitatea actului de sesizare, fiind strâns legată de învestirea

instanței. Așadar, excepția de netimbrare se analizează cu

prioritate în virtutea principiului consacrat de art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. aspect legal reținut de ambele instanțe.

Aceasta este rațiunea

pentru care analizarea oricăror alte excepții invocate în cauză

este lipsită de suport procesual, aspect avut în vedere și de

instanța de control judiciar și care face inutilă analizarea de

către instanța de recurs a criticilor vizând încălcarea

competenței altei instanțe, soluționarea eronată a

excepției lipsei calității procesuale active.

În ceea ce privește cel

de-al doilea recurs și acesta se constată a fi nefondat întrucât

instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare și

interpretare a art. 2812 C. proc. civ. reținând că numai

hotărârea prin care instanța se pronunță asupra fondului în

primul ciclu procesual, sau după casare cu trimitere poate fi

completată, cererea de completare a hotărârilor date în apel sau

recurs fiind inadmisibile.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 27/CC din 19 mai 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.