ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 74 din 3 februarie 2009, a anulat ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul N.I.N. în contradictoriu cu pârâții C.N.F.B. Craiova și Primăria Municipiului Craiova instanța de fond reținând, în esență, că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, în speță, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N.I.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 76 din 7 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

La data de 6 mai 2009 apelantul reclamant a formulat cerere de îndreptare și completare a deciziei în temeiul art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 27 din 19 mai 2009, a respins cererea de completare a deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009, ca inadmisibilă, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul N.I.N., a consemnat în practicaua deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, susținerea că apelantul a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul N.I.N.

criticându-le pentru nelegalitate. Recurentul – reclamant își subsumează criticile motivelor de casare și de modificare reglementate de art. 304 punctele 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. (cât privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 76/2009) vizând, în esență, următoarele: - decizia a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. - prin hotărârea recurată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 lit. a) prin nerespectarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ. nepronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale active. - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. - instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, în raport de faptul că deși nelegal învestită, instanța de fond a făcut aplicarea sancțiunii instituită de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

- instanța a soluționat cererea de completare cu aplicarea eronată a art. 2812 C. proc. civ. Recurentul reclamant conchide în sensul că solicită cu privire la primul recurs, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente material iar, în subsidiar, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare. Referitor la al doilea recurs, recurentul conchide în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței în sensul admiterii și a cererii de completare a dispozitivului cu soluția asupra excepției lipsei calității procesuale active. Înalta Curte, examinând deciziile atacate prin prisma criticilor formulate, constatând că ambele recursuri sunt nefondate.

Obiectul examenului de legalitate în primul recurs este constituit de soluția pronunțată de instanța de control judiciar care menține hotărârea instanței de fond, de anulare a cererii, ca netimbrată și pune în discuție preeminența obligației de timbrare, în raport de natura acestei obligații urmând a răspunde criticii aduse de recurent cu privire la aplicarea eronată a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Timbrarea unei cereri introductive de instanță vizează în mod esențial legalitatea actului de sesizare, fiind strâns legată de învestirea instanței. Așadar, excepția de netimbrare se analizează cu prioritate în virtutea principiului consacrat de art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aspect legal reținut de ambele instanțe.

Aceasta este rațiunea pentru care analizarea oricăror alte excepții invocate în cauză este lipsită de suport procesual, aspect avut în vedere și de instanța de control judiciar și care face inutilă analizarea de către instanța de recurs a criticilor vizând încălcarea competenței altei instanțe, soluționarea eronată a excepției lipsei calității procesuale active. În ceea ce privește cel de-al doilea recurs și acesta se constată a fi nefondat întrucât instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare și interpretare a art. 2812 C. proc. civ. reținând că numai hotărârea prin care instanța se pronunță asupra fondului în primul ciclu procesual, sau după casare cu trimitere poate fi completată, cererea de completare a hotărârilor date în apel sau recurs fiind inadmisibile.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 76 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.I.N. împotriva deciziei nr. 27/CC din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.