ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2075/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 6 București prin sentința civilă nr. 1301 din 26 februarie 2007 a admis excepția necompetenței materiale a acestei judecătorii, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei privind pe SC T. SRL Odorheiul Secuiesc și pârâta SC I.R.I.C. SA București în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu este evaluabil în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8195 din 9 iulie 2008 a admis acțiunea reclamantei SC T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.R.I.C.

SA și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.020,23 ron cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, au fost apreciate proba cu interogatoriul pârâtei și expertiza pentru lămurirea situației de fapt, din care a rezultat că accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto marca C., respectiv D.B. asigurat al pârâtei, astfel cum reiese din procesul verbal încheiat la 2 ianuarie 2005 și din constatarea avariilor din 3 ianuarie 2005. Expertiza tehnică efectuată în cauză atestă indubitabil culpa conducătorului auto ce conducea autoturismul asigurat de pârâtă precum și cuantumul daunelor produse, care reprezintă 57.925,19 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 100 din 2 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E.A.

SA (fostă SC I.R.I.C. SA) împotriva sentinței dată de prima instanță, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.A. SA București care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că actele existente la dosarul de daune deschis de societatea pârâtă în baza notificării de daune din partea intimatei conduce la respingerea demersului juridic inițiat, întrucât nu s-a probat prejudiciul suferit și nici identitatea bunului avariat, astfel neputându-se finaliza dosarul de daune.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul declarat pentru următoarele considerente. Atât instanța de fond cât și cea ce apel au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, în deplină concordanță cu actele depuse de părți, constatând că acțiunea reclamantei SC T. SRL este întemeiată iar pârâta obligată să întocmească și să finalizeze dosarul de daune în urma accidentului de circulație din data de 30 decembrie 2004, în scopul acordării daunelor cuvenite. Este de necontestat că potrivit procesului verbal din 2 ianuarie 2005 întocmit de Inspectoratul de Poliție al județului Harghita – Postul de poliție Fliceni vinovat de producerea accidentului a fost găsit numitul D.B., conducătorul autoturismului C., autoturism asigurat de societatea pârâtă.

În baza rolului activ, instanța de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul în cauză și respectând în egală măsură drepturile procesuale ale părților, în special dreptul la apărare și principiul contradictorialității, prin încheierea de la 11 ianurie 2008, la cererea pârâtei a admis proba cu expertiză autovehicule în circulație rutieră care să răspundă la obiectivele stabilite și anume dacă fotografiile prezentate identifică corect mașinile, dacă avariile corespund fotografiilor și concordă cu procesul verbal, dacă se poate determina că acela este locul accidentului precum și situația parbrizelor distruse.

Raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de expert inginer P.G., amplu documentat și bine argumentat, a răspuns detaliat la toate obiectivele, concluzionând că fotografiile puse la dispoziție identifică autovehiculele participante la accident, că reperele avariate la cele două autovehicule corespund declarațiilor conducătorilor auto, procesului verbal de poliție și autorizațiilor de reparație. Mai mult, același expert a precizat că fotografiile privesc reconstituirea momentului impactului primar dintre autovehicule, cu zonele avariate puse în contact aproximativ, fiind evidențiată corespondența reciprocă a avariilor primare din punct de vedere a plasării, gradului și întinderii acestora.

Raportul de expertiză tehnică auto nu a fost contestat de părți, nefiind formulate obiecțiuni. Instanța de apel, din verificarea facturilor depuse de către intimata reclamantă a apreciat că pot fi stabilite și numărul de parbrize care erau transportate la data producerii accidentului de circulație, aceste circumstanțe fiind suficiente pentru finalizarea dosarului de daune. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.A. SA București împotriva deciziei nr. 100 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.A. SA București împotriva deciziei nr. 100 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 iunie 2010.