ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2075/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 6 București prin

sentința civilă nr. 1301 din 26 februarie 2007 a admis excepția

necompetenței materiale a acestei judecătorii, invocată din

oficiu și a declinat competența soluționării cauzei privind

pe SC T. SRL Odorheiul Secuiesc și pârâta SC I.R.I.C. SA București în

favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în

vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu este evaluabil

în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8195 din 9 iulie

2008 a admis acțiunea reclamantei SC T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

I.R.I.C. SA și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.020,23 ron

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, au fost apreciate proba cu interogatoriul pârâtei și

expertiza pentru lămurirea situației de fapt, din care a rezultat

că accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto marca C.,

respectiv D.B. asigurat al pârâtei, astfel cum reiese din procesul verbal

încheiat la 2 ianuarie 2005 și din constatarea avariilor din 3 ianuarie

2005.

Expertiza tehnică

efectuată în cauză atestă indubitabil culpa conducătorului

auto ce conducea autoturismul asigurat de pârâtă precum și cuantumul

daunelor produse, care reprezintă 57.925,19 lei.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 100 din 2 martie 2009

a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E.A. SA (fostă SC I.R.I.C. SA)

împotriva sentinței dată de prima instanță, fiind preluate

în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 100

din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.A. SA București care

a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond respingerea

cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că actele existente la dosarul de daune deschis de

societatea pârâtă în baza notificării de daune din partea intimatei

conduce la respingerea demersului juridic inițiat, întrucât nu s-a probat

prejudiciul suferit și nici identitatea bunului avariat, astfel

neputându-se finaliza dosarul de daune.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de

recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, constată că acestea

sunt nejustificate, urmând a respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente.

Atât instanța de fond cât

și cea ce apel au stabilit o corectă situație de fapt și de

drept, în deplină concordanță cu actele depuse de

părți, constatând că acțiunea reclamantei SC T. SRL este

întemeiată iar pârâta obligată să întocmească și

să finalizeze dosarul de daune în urma accidentului de circulație din

data de 30 decembrie 2004, în scopul acordării daunelor cuvenite.

Este de necontestat că potrivit

procesului verbal din 2 ianuarie 2005 întocmit de Inspectoratul de Poliție

al județului Harghita – Postul de poliție Fliceni vinovat de

producerea accidentului a fost găsit numitul D.B., conducătorul

autoturismului C., autoturism asigurat de societatea pârâtă.

În baza rolului activ, instanța

de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul

în cauză și respectând în egală măsură drepturile

procesuale ale părților, în special dreptul la apărare și

principiul contradictorialității, prin încheierea de la 11 ianurie

2008, la cererea pârâtei a admis proba cu expertiză autovehicule în

circulație rutieră care să răspundă la obiectivele

stabilite și anume dacă fotografiile prezentate identifică

corect mașinile, dacă avariile corespund fotografiilor și

concordă cu procesul verbal, dacă se poate determina că acela

este locul accidentului precum și situația parbrizelor distruse.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară auto întocmit de expert inginer P.G., amplu

documentat și bine argumentat, a răspuns detaliat la toate

obiectivele, concluzionând că fotografiile puse la dispoziție

identifică autovehiculele participante la accident, că reperele

avariate la cele două autovehicule corespund declarațiilor

conducătorilor auto, procesului verbal de poliție și

autorizațiilor de reparație.

Mai mult, același expert a

precizat că fotografiile privesc reconstituirea momentului impactului

primar dintre autovehicule, cu zonele avariate puse în contact aproximativ,

fiind evidențiată corespondența reciprocă a avariilor

primare din punct de vedere a plasării, gradului și întinderii

acestora.

Raportul de expertiză

tehnică auto nu a fost contestat de părți, nefiind formulate

obiecțiuni.

Instanța de apel, din

verificarea facturilor depuse de către intimata reclamantă a apreciat

că pot fi stabilite și numărul de parbrize care erau

transportate la data producerii accidentului de circulație, aceste

circumstanțe fiind suficiente pentru finalizarea dosarului de daune.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.A. SA București

împotriva deciziei nr. 100 din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E.A. SA București împotriva deciziei nr. 100 din 2 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 3 iunie 2010.