ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanții S.B., S.M. și S.T.,

în contradictoriu cu pârâta SC A.R.O. SA a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să plătească reclamanților suma de 130.000

euro reprezentând daune materiale și morale rezultate ca urmare a unui accident

de circulație.

La data de 18 aprilie

2008 reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 27.535 euro reprezentând daune materiale și

morale rezultate în urma accidentului din care 10.780,88 euro daune materiale

și 16.754 euro daune morale.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7377 din 13 iunie 2008 a admis

acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de

27.535 euro reprezentând despăgubiri în favoarea reclamanților cu cheltuieli de

judecată aferente.

În pronunțarea

acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt

îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ.

și art. 57 din Legea nr. 136/1995 și principiul reparării integrale a

prejudiciului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC A.R.O. SA criticând-o pentru nelegalitate și

netemenicie, atât din perspectiva tipului de răspundere reținut de instanța de

fond cât și din aceea a soluției date excepției lipsei calității procesuale

active.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 26 din 21 ianuarie 2009 a

admis apelul declarat de pârâtă, a desființat sentința apelată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului București, secția

a VI-a comercială.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de control judiciar a reținu, în esență, că instanța

de fond a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea

sentinței nefiind în strânsă concordanță cu măsurile evidențiate în dispozitiv,

fără arătarea motivelor sau probelor ce au stat la baza soluției pronunțate,

ceea ce echivalează cu o cercetare a fondului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, criticând-o pentru

nelegalitate.

Recurenta își

subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct.

6, 8 și 9 C. proc. civ., invocând, în esență următoarele argumente.

- în mod greșit

instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2008, instanța

de apel considerând că pe acest aspect apelul este nefondat.

- în mod greșit

instanța de apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre

rejudecare pentru nemotivarea soluției pronunțate, apelul fiind o cale de atac

cu caracter devolutiv, instanța de apel putând să judece cauza pe fond și să administreze

orice alte probatorii pe care le-ar fi considerat necesare în stabilirea

componenței cuantumului despăgubirilor ce pot fi plătite de asigurătorul de

răspundere civilă în raport de situația de fapt existentă.

Recurenta – pârâtă

conchide în sensul admiterii recursului, modificării deciziei recurate în

sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a intimaților

reclamanți, a schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată aferente.

Intimații -

reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea

recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția instanței de

apel este fundamentată prin raportare la dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., reținându-se în considerentele deciziei recurate că instanța de fond,

nemotivându-și hotărârea, practic nu a procedat la o cercetare a fondului.

Or, criticile aduse

deciziei recurate vizează prioritar netemeinicia sentinței apelate și nu

nelegalitatea deciziei recurate, antamând aspecte ce țin de soluția dată

excepției lipsei calității procesuale active și de cuantumul și componentele

obligației de dezdăunare reținute de instanța de fond și care exced controlul

de nelegalitate în recurs.

Singura critică ce

poate fi analizată este aceea a soluției pronunțată de instanța de apel din

perspectiva caracterului devolutiv al apelului sub aspectul nemotivării

hotărârii instanței de fond.

Art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ. consacră, la rang de principiu, cerința motivării hotărârii și

aceasta deoarece motivarea este de esența hotărârii, creând în sarcina

judecătorului obligația de a analiza mijloacele de apărare ale părților,

situația de fapt și aceea de a preciza elementele care îi justifică decizia și

îi asigură conformitatea cu legea.

În realitate

motivarea unei hotărâri este una dintre componentele principiului dreptului la

un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraf al C.E.D.O., fiind o garanție

procesuală ce permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri

judecătorești (a se vedea C.E.D.O.: Boldea împotriva României din 15 februarie

1997, parag. 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, parag. 60;

Ruiz Torja împotriva Spaniei).

Învestită cu

soluționarea apelului, instanța de control judiciar nu a putut examina

hotărârea sub aspectele legalității și temeiniciei întrucât hotărârea instanței

de fond nu era motivată. Față de această împrejurare, critica vizând ignorarea

caracterului devolutiv al apelului apare ca fără fundament, aspect față de care

va fi respinsă.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 26 din 21

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.