ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 2 iunie 2010 sub nr. x/2010, reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C., a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 150.142,86 RON, echivalentul sumei de 35.791,72 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate de reclamantă asupra autovehiculului aflat în proprietatea sa, avariat ca urmare a accidentului de circulație produs la data de 19.05.2007 de către pârâtul D., salariat al S.C. E. S.R.L. la acea dată; obligarea în solidar a pârâților la plata dobânzii legale, calculată la nivelul dobânzii de referință a BNR, de la data introducerii prezentei cereri și până la data plații efective a cuantumului menționat mai sus;obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6580/06.04.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 21.06.2011, sub nr. x/2011.

Prin sentința civilă nr. 3108/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 s-a admis cererea formulată de reclamanta P.F.A. A. și au fost obligate pârâtele B. și C. la plata către reclamantă a sumei de 150.142,86 RON reprezentând contravaloare lucrări reparații și la plata dobânzii legale de la data 02.06.2010 și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 4613,86 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtele B. și C. au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 1046/A din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a admis apelul declarat de apelantele-pârâte B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3108/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI- a civilă și, în consecință, s-a anulat sentința apelată și încheierea din 15.12.2010 și în rejudecare:

A fost respinsă cererea de introducere în cauză a moștenitorilor pârâtului D..

A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului D. și a fost respinsă cererea reclamantei P.F.A. A. ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.F.A. A..

La termenul din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte în temeiul art. 252 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la data începerii procesului a invocat din oficiu excepția perimării recursului asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

Prin încheierea de ședință din 17 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., iar prin referatul din 25 mai 2017 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Instanța supremă constată că de la data de 17 mai 2016, când s-a pronunțat încheierea de suspendare și până la data de 25 mai 2017, când s-a efectuat primul act de procedură după suspendarea cauzei, a trecut mai mult de 1 an, interval de timp în care cererea a rămas în nelucrare din vina recurentei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. pentru a aplica sancțiunea perimării recursului.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se constată din oficiu pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică.

Prin urmare, față de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă P.F.A. A. împotriva deciziei civile nr. 1046/A din 07 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.