ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2010

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S. SRL prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SRL solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: a)

rezilierea contractului de execuție lucrări din 28 decembrie 2006

încheiat între părți, pentru neexecutare culpabilă a

obligațiilor contractuale asumate de pârâtă, fiind incidente art. 969,

art. 1020 și art. 1021 C. civ.; b) restituirea sumei de 129.594,82 lei

fără TVA ce a fost achitată cu titlu de avans lucrări, dar

care nu au fost executate, precum și dobânda legală de la data

introducerii acțiunii și până la achitarea debitului, fiind

incidente dispozițiile art. 1092 și art. 1088 C. civ.; c) restituirea

sumei de 3.062,16 lei fără TVA, ce a fost achitată cu titlu de

avans lucrări constând în evacuarea apei freatice din subsol, lucrări

care au fost executate necorespunzător din punct de vedere calitativ,

precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii

și până la achitarea acestei sume, fiind incidente dispozițiile art.

1073, art. 1080, art. 1084 și art. 1088 C. civ.; d) plata sumei de 37.444

lei fără TVA reprezentând penalități; potrivit art. 23.1

din contract, fiind incidente dispozițiile art. 969, art. 1066, art. 1069 C.

civ.

Prin sentința nr. 1014 din 25

mai 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea având ca obiect reziliere

contract, a dispus rezilierea contractului de execuție lucrări din 28

decembrie 2006 încheiat între părți. A obligat pârâta să

restituie reclamantei suma de 202.965 lei reprezentând diferența dintre

suma plătită de reclamantă ca avans și decontată

și contravaloarea lucrărilor realizate de pârâtă, a sumei de

37.444 lei cu titlu de penalități și a sumei de 7.657,22 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel,

tribunalul a reținut în esență că pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de execuție nr. 7 din

28 decembrie 2006, aceasta sistând lucrările de construcții care trebuiau

finalizate până la 31 august 2007, potrivit Actului adițional nr. 2

la contract, fără o justificare temeinică. S-a mai reținut

că pârâta a pretins în mod nelegal decontarea unor situații de

lucrări cuprinzând alte cantități decât articolele de deviz din

ofertă, că procentul real al lucrărilor executate au fost în

sumă de 185.661 lei reprezentând 27% din valoarea contractului. Astfel

că, instanța a considerat că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ.

Instanța de fond a înlăturat

apărările pârâtei prin care a solicitat instanței,

fără a fi învestită cu o cerere reconvențională, ca

rezilierea contractului să se dispună din culpa reclamantei,

pretenții care sunt vădit nefondate întrucât situațiile de

lucrări remise de executant nu au cuprins cantitățile reale din

devizul – ofertă, ceea ce a impus notificarea executantului vizând

refacerea situațiilor de lucrări.

În temeiul dispozițiilor art. 1092

și art. 1088 C. civ., pârâta a fost obligată la restituirea sumei de

202.965 lei achitată în plus de către reclamantă, iar conform

dispozițiilor art. 23.1 din contract și art. 969, art. 1066 și art.

1069 C. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 37.444 lei reprezentând

penalități de întârziere de 5% din prețul contractului.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 109

din 12 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC I. SRL.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâta SC I. SRL și recurentul M.C. întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului

casarea deciziei recurate, iar pe cale de consecință trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

atât pârâta cât și recurentul au susținut că administratorul

societății s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a achita

taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Această

imposibilitate s-a datorat stării de sănătate precare a

administratorului societății, respectiv M.C., care conform

adeverinței medicale din 9 octombrie 2009 acesta a avut nevoie de repaus

fizic în perioada 9 octombrie 2009 – 13 octombrie 2009, urmare a unei crize de

lombosciatică.

Recurenții, consideră

că au fost lipsiți efectiv de posibilitatea de a beneficia de o cale

de atac legală devolutivă și obiectivă, întrucât la

opoziția vehementă a reprezentantului intimatei – reclamante

instanța de apel a respins solicitarea consilierului juridic al

societății de a acorda un nou termen de judecată pentru a face

dovada imposibilității în care se află persoana care trebuia

să achite anticipat taxa judiciară, aferentă apelului.

În final susține că

această imposibilitate de achitare a taxei judiciare de timbru în care s-a

aflat administratorul societății s-a datorat unui eveniment ce nu

putea fi prevăzut și nici împiedicat.

Recurentul consideră că

i-au fost încălcate drepturile procesuale, garantare de Constituție

fiind încălcate și prevederile din art. 6 din C.E.D.O. și art. 1

din Protocolul 1 Adițional la Convenție, norme ce garantează

respectarea dreptului la un proces echitabil, public și dreptul la

apărare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata – reclamantă SC S. SRL Dărmănești a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recursul pârâtei SC I. SRL Suceava

este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând hotărârea

recurată în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte

constată că în mod corect instanța de apel a dat

eficiență prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, anulând apelul pârâtei ca netimbrat

Astfel, deși pârâta a fost

legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar aferente apelului, ea nu și-a îndeplinit

obligațiile de timbraj prevăzute de lege.

Asupra chestiunii netimbrării

apelului pe care recurenta a justificat-o pe imposibilitatea administratorului

societății de a achita taxa judiciară de timbru se constată

că aceasta nu este de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii

recurate.

Astfel, din verificările

efectuate se constată că pârâtei i s-a adus la

cunoștință obligația achitării taxei judiciare de

timbru încă dinainte cu o lună de zile față de termenul la

care a avut loc judecata, astfel că aceasta putea achita taxa judiciară

de timbru în timp util, iar pe de altă parte această taxă putea

fi achitată nu numai de administratorul societății, ci de orice

altă persoană împuternicită de către societate.

În ce privește respingerea

cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de

pârâtă se reține că orice acțiune sau cale de atac se

timbrează chir de la introducerea acesteia și nici un incident

procedural nu poate fi primit sau pus în discuție decât după

îndeplinirea obligațiilor legale privind timbrajul.

Instanța este legal

investită nu numai după achitarea și depunerea la dosar a taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar și numai din acest moment

se poate pronunța asupra cererilor formulate în cauză, inclusiv

asupra cererii de amânare pentru a se face dovada imposibilității

administratorului de a achita taxa judiciară de timbru.

Având în vedere cele expuse mai sus,

conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul

pârâtei SC I. SRL Suceava împotriva deciziei Curții de Apel Suceava.

În ce privește recursul

declarat de M.C., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru

considerentele ce urmează:

În principiu, hotărârea

judecătorească are putere de lucru judecat numai între

părțile litigante. De aici, rezultă consecința că

dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre de fond aparține

numai părților litigante, cu excepția procurorului.

Terții care nu au fost parte în

proces, nu au dreptul de a face recurs. Terții intervenineți,

coparticipanții, avocații părților și procurorul pot

să declare recurs, dar numai în condițiile legii.

Așa fiind, părțile

litigante în prezenta cauză sunt SC S. SRL Dărmănești, în

calitate de reclamantă și SC I. SRL Suceava în calitate de

pârâtă.

În speță, se constată

că M.C. în calitate de administrator al societății pârâte,

respectiv SC I. SRL Suceava nu are calitate de parte procesuală întrucât

acesta a fost citat la instanța de fond în vederea administrării

probatoriului în cauză, respectiv pentru a răspunde interogatoriului

propus în cauză.

Dispozițiile legale care

reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de

către părți, adică de persoanele care au participat la

judecata pricinii.

Astfel că, recursul declarat de

M.C. va fi respins ca inadmisibil, întrucât acesta nu are calitate

procesuală în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 109 din 12 octombrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurentul

M.C. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 martie 2010.