ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: a) rezilierea contractului de execuție lucrări din 28 decembrie 2006 încheiat între părți, pentru neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă, fiind incidente art. 969, art. 1020 și art. 1021 C. civ.; b) restituirea sumei de 129.594,82 lei fără TVA ce a fost achitată cu titlu de avans lucrări, dar care nu au fost executate, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea debitului, fiind incidente dispozițiile art. 1092 și art. 1088 C. civ.; c) restituirea sumei de 3.062,16 lei fără TVA, ce a fost achitată cu titlu de avans lucrări constând în evacuarea apei freatice din subsol, lucrări care au fost executate necorespunzător din punct de vedere calitativ, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea acestei sume, fiind incidente dispozițiile art. 1073, art. 1080, art. 1084 și art. 1088 C. civ.; d) plata sumei de 37.444 lei fără TVA reprezentând penalități; potrivit art. 23.1 din contract, fiind incidente dispozițiile art. 969, art. 1066, art. 1069 C. civ.

Prin sentința nr. 1014 din 25 mai 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea având ca obiect reziliere contract, a dispus rezilierea contractului de execuție lucrări din 28 decembrie 2006 încheiat între părți. A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 202.965 lei reprezentând diferența dintre suma plătită de reclamantă ca avans și decontată și contravaloarea lucrărilor realizate de pârâtă, a sumei de 37.444 lei cu titlu de penalități și a sumei de 7.657,22 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de execuție nr. 7 din 28 decembrie 2006, aceasta sistând lucrările de construcții care trebuiau finalizate până la 31 august 2007, potrivit Actului adițional nr. 2 la contract, fără o justificare temeinică.

S-a mai reținut că pârâta a pretins în mod nelegal decontarea unor situații de lucrări cuprinzând alte cantități decât articolele de deviz din ofertă, că procentul real al lucrărilor executate au fost în sumă de 185.661 lei reprezentând 27% din valoarea contractului. Astfel că, instanța a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ. Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei prin care a solicitat instanței, fără a fi învestită cu o cerere reconvențională, ca rezilierea contractului să se dispună din culpa reclamantei, pretenții care sunt vădit nefondate întrucât situațiile de lucrări remise de executant nu au cuprins cantitățile reale din devizul – ofertă, ceea ce a impus notificarea executantului vizând refacerea situațiilor de lucrări.

În temeiul dispozițiilor art. 1092 și art. 1088 C. civ., pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 202.965 lei achitată în plus de către reclamantă, iar conform dispozițiilor art. 23.1 din contract și art. 969, art. 1066 și art. 1069 C. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 37.444 lei reprezentând penalități de întârziere de 5% din prețul contractului. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 109 din 12 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC I. SRL. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC I. SRL și recurentul M.C. întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului casarea deciziei recurate, iar pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, atât pârâta cât și recurentul au susținut că administratorul societății s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Această imposibilitate s-a datorat stării de sănătate precare a administratorului societății, respectiv M.C., care conform adeverinței medicale din 9 octombrie 2009 acesta a avut nevoie de repaus fizic în perioada 9 octombrie 2009 – 13 octombrie 2009, urmare a unei crize de lombosciatică. Recurenții, consideră că au fost lipsiți efectiv de posibilitatea de a beneficia de o cale de atac legală devolutivă și obiectivă, întrucât la opoziția vehementă a reprezentantului intimatei – reclamante instanța de apel a respins solicitarea consilierului juridic al societății de a acorda un nou termen de judecată pentru a face dovada imposibilității în care se află persoana care trebuia să achite anticipat taxa judiciară, aferentă apelului.

În final susține că această imposibilitate de achitare a taxei judiciare de timbru în care s-a aflat administratorul societății s-a datorat unui eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat. Recurentul consideră că i-au fost încălcate drepturile procesuale, garantare de Constituție fiind încălcate și prevederile din art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție, norme ce garantează respectarea dreptului la un proces echitabil, public și dreptul la apărare. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – reclamantă SC S. SRL Dărmănești a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recursul pârâtei SC I. SRL Suceava este nefondat pentru următoarele considerente: Analizând hotărârea recurată în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, anulând apelul pârâtei ca netimbrat Astfel, deși pârâta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente apelului, ea nu și-a îndeplinit obligațiile de timbraj prevăzute de lege. Asupra chestiunii netimbrării apelului pe care recurenta a justificat-o pe imposibilitatea administratorului societății de a achita taxa judiciară de timbru se constată că aceasta nu este de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii recurate.

Astfel, din verificările efectuate se constată că pârâtei i s-a adus la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru încă dinainte cu o lună de zile față de termenul la care a avut loc judecata, astfel că aceasta putea achita taxa judiciară de timbru în timp util, iar pe de altă parte această taxă putea fi achitată nu numai de administratorul societății, ci de orice altă persoană împuternicită de către societate. În ce privește respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de pârâtă se reține că orice acțiune sau cale de atac se timbrează chir de la introducerea acesteia și nici un incident procedural nu poate fi primit sau pus în discuție decât după îndeplinirea obligațiilor legale privind timbrajul.

Instanța este legal investită nu numai după achitarea și depunerea la dosar a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și numai din acest moment se poate pronunța asupra cererilor formulate în cauză, inclusiv asupra cererii de amânare pentru a se face dovada imposibilității administratorului de a achita taxa judiciară de timbru. Având în vedere cele expuse mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul pârâtei SC I. SRL Suceava împotriva deciziei Curții de Apel Suceava. În ce privește recursul declarat de M.C., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele ce urmează: În principiu, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat numai între părțile litigante.

De aici, rezultă consecința că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre de fond aparține numai părților litigante, cu excepția procurorului. Terții care nu au fost parte în proces, nu au dreptul de a face recurs. Terții intervenineți, coparticipanții, avocații părților și procurorul pot să declare recurs, dar numai în condițiile legii. Așa fiind, părțile litigante în prezenta cauză sunt SC S. SRL Dărmănești, în calitate de reclamantă și SC I. SRL Suceava în calitate de pârâtă. În speță, se constată că M.C. în calitate de administrator al societății pârâte, respectiv SC I. SRL Suceava nu are calitate de parte procesuală întrucât acesta a fost citat la instanța de fond în vederea administrării probatoriului în cauză, respectiv pentru a răspunde interogatoriului propus în cauză.

Dispozițiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți, adică de persoanele care au participat la judecata pricinii. Astfel că, recursul declarat de M.C. va fi respins ca inadmisibil, întrucât acesta nu are calitate procesuală în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 109 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de recurentul M.C. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.