ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3922/2013

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava. secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2011, sub nr. 2272/86/2011, reclamanta SC T.D. SRL București a solicitat obligarea pârâtei SC C. SRL Scheia, la plata sumei de 195.458, 39 lei, cu titlu de restituire preț pentru lucrările neexecutate și materiale plătite și nelivrate, în baza contractului de subantrepriză din 17 august 2007 și penalități. Prin sentința nr. 3628 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză din 2007 pentru efectuarea de lucrări specificate în anexa la contract în valoare de 405.578 lei fără T.V.A., termenul de executare fiind 31 noiembrie 2007, prelungit până la 31 ianuarie 2008. Ca urmare a neexecutării contractului la data de 06 mai 2008 reclamanta, în baza art. 20.1 din contract a reziliat convenția. în consecință, reclamanta a solicitat restituirea sumelor de 104.907,47 lei, reprezentând preț și 28.647 lei, cu titlu de penalități contractuale.

Cu privire la plata prețului reclamanta a susținut că, în baza contractului a achitat un avans de 80.000 lei la data de 20 august 2007. Întrucât conform alin. (2), art. 2.3 din contract, reținerea avansului se va face la fiecare facturare a situațiilor de lucrări executate, respectiv 20 % din valoarea situațiilor de lucrări, iar la data rezilierii contractului, părțile au efectuat lucrări în valoare de 75.530 lei, consideră reclamanta că se impune restituirea avansului. Instanța de fond a reținut că, susținerile reclamantei referitoare la contractul de subantrepriză au în vedere situația executării integrale a contractului, ori, în cazul rezilierii contractului se pune problema repunerii părților în situația anterioară și reparării prejudiciului.

Prin urmare pe lângă restituirea avansului, s-a ridicat și problema achitării lucrărilor efectuate de pârâtă, confirmate cu facturile și situațiile de lucrări, astfel că restituirea acestuia nu este datorată. În ceea ce privește contravaloarea oțelului beton, s-a reținut că pârâta a facturat oțel în valoare de 16.839 lei, din care 6.570 kg oțel PC 52 și 770 kg oțel BB 37, însă din situația de lucrări de la fila 143, rezultă că pârâta a utilizat oțel beton în cantitate de 4.430 kg și oțel beton în cantitate de 2.910 kg, cu mult peste cantitatea facturată.

Asupra cererii de restituire a sumei de 49.869 lei, reprezentând contravaloare lucrări de rezistență, prima instanță a apreciat că nu este dată culpa pârâtei la suspendarea lucrărilor de turnare a betonului, întrucât prin contractiul de subantrepriză, aceasta nu avea îndeplinite obligațiile impuse de Inspectoratul de Stat în Construcții, iar reclamanta a efectuat și achitat contravaloarea acestor lucrări către SC C.G. SRL. Nici pretenția ce vizează restituirea sumei de 12.415 lei, pentru zidul de sprijin nu a fost dovedită, deși reclamanta a susținut că, potrivit buletinelor de analiză s-ar fi reținut că betonul folosit era inferior, din conținutul acestora a rezultat că betonul corespunde clasei declarate.

Nu au fost reținut susținerile reclamantei că S.A.P.A.R.D. Ie-a refuzat decontarea acestor lucrări, nefiind depuse dovezi în acest sens. Cu privire la plata penalităților, art. 20.4 din contract stipulează o penalizare de 5% din valoarea contractului în cazul rezilierii contractului din culpa subanteprenorului. La data de 02 mai 2008, pârâta a notificat reclamanta cu privire la sistarea lucrărilor pentru neonorarea obligațiilor financiare, la data de 05 mai 2008, părțile au constatat stadiul lucrărilor executate, iar la 06 mai 2008, reclamanta a comunicat pârâtei rezilierea contractului pentru neregularități contractuale, deși a fost pusă în întârziere prin procesul verbal din 01 decembrie 2007, ori prin acest act s-a solicitat pârâtei un plan de măsuri pe care reclamanta își rezervase dreptul de a le accepta.

A reținut prima instanță faptul că, în convențiile subrogatorii, excepția neexecutării contractului este subînțeleasă contractului. În consecință a reținut că suspendarea lucrărilor, conform procesului verbal din 06 septembrie 2007, s-a dispus în vederea completării documentelor, verificării reperelor și a amplasării obiectivului conform documentației, pentru a fi analizată de O.C.P.I. astfel încât obligațiile nu revin pârâtei prin contractul de subantrepriză și prin urmare, reluarea lucrărilor la data de 11 octombrie 2007 nu s-a datorat culpei pârâtei. Prima instanță a constatat că neplata lucrărilor efectuate și a avansului pentru lucrările contractate reprezintă o culpă datorată reclamantei și nu a pârâtei, sens în care declarația de reziliere nu reprezintă o activitate culpabilă pârâtei, penalizările solicitate nefiind datorate în consecință.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SC T.D. SRL București, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 40 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T.D. SRL București - prin administrator C.D. împotriva sentinței nr. 3628 din 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2272/86/2011și a fost obligată apelanta să plătească intimatei SC C. SRL Șcheia suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert B.R. (v. răspunsuri obiectiv nr. 6 expertiză - 71,72 dosar apel), principala cauză a compromiterii betonului din elevații este dată de temperaturile scăzute din timpul nopții, cauză peste care s-au suprapus o serie de acțiuni ale pârâtei - înlăturarea prematură a cofrajelor ce a accentuat expunerea la frig, dar și șocurile primite de elevațiile „crude" în procesul de umplere. S-a constatat că, în aceste circumstanțe este esențial a se reține faptul că betonul a fost turnat în aceste condiții urmare a insistențelor beneficiarului, fapt necontestat de reclamantă, situație în care culpa compromiterii betonului îi aparține.

Mai departe, pârâta a susținut că a executat a doua oară fundația pe cheltuiala sa, astfel că nu datorează suma solicitată de reclamantă cu acest titlu. Aceste susțineri au fost coroborate de instanța de apel cu imposibilitatea probării de către reclamantă a efectuării acestei lucrări cu un alt executant (s-a invocat a avea această calitate SC C. SA) dar și cu procesul verbal de constatare nr. 2/05 mai 2008 în care se consemnează efectuarea parțială a lucrărilor de rezistență (proporție 80 - 90% - fila 105 dosar apel). În consecință, instanța de apel a reținut că pârâta a efectuat în temeiul contractului din 17 august 2007 lucrări de rezistență în cuantum de 56.713,34 lei, din care reclamanta a achitat suma de 49.869,83 lei ( a se vedea tabelul sintetic privind lucrările și plățile făcute - raport expertiză B.R.

(fila 76 dosar apel). Tot din cuprinsul acestui raport reiese că lucrările din contractul din 17 august 2007 efectuate de către subantreprenor (pârâta SC C. SRL) și facturate către antreprenorul general (reclamanta) sunt în cuantum de 166.012,64 lei. De asemenea, pârâta, a efectuat lucrări în cuantum de 168.180,23 lei, pentru care a emis facturi ce au fost acceptate de beneficiar. În consecință, având în vedere forța probantă a facturilor acceptate, având în vedere și existența raporturilor contractuale dintre părți, raporturi ce sunt reglementate de contractul din 17 august 2007, instanța de apel a apreciat că pentru lucrările suplimentare, pentru care există facturi acceptate din partea beneficiarului a operat o completare a contractului în ceea ce privește lucrările la care s-a obligat a le efectua executantul, astfel că lucrările efectuate de acesta din urmă în baza contractului, astfel cum a fost modificat sunt în cuantum de 336.192,87 lei.

Susținerile apelantei reclamante referitoare la împrejurarea că pentru lucrările efectuate în afara contractului este necesar ca pârâta să formuleze cerere reconventională întrucât nu le poate opune prin alt mijloc procedural nu pot fi primite în ceea ce privește lucrările pe care curtea de apel Ie-a apreciat ca fiind efectuate în baza contractului, astfel cum a fost modificat pe parcursul derulării acestuia. Instanța de apel nu a avut în vedere lucrările nefacturate ale pârâtei în cuantum de 3.648,18 lei (zidărie piatră uscată) și 20.187,17 lei (podeț și amenajare drum), astfel că, în aceste circumstanțe, față de valoarea totală a plăților efectuate de către reclamantă către pârâtă în cuantum de 180.437,60 lei, rezultă că pârâta a efectuat lucrări ce depășesc această sumă cu 153.755,27 lei.

Având în vedere și cele expuse în considerente referitoare la contravaloarea lucrărilor de rezistență ce au fost solicitate de reclamantă și care se cifrează la 49.869,83 lei și care nu sunt datorate de pârâtă, instanța de apel a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată, prin raportare la apărările aduse de pârât și care privesc lucrările efectuate în temeiul contractului și lucrări ce depășesc în mod evident sumele achitate de reclamantă la care se adaugă pretențiile privind contravaloarea oțelului beton facturat, contravaloarea zid de sprijin și a penalităților pretinse în baza art. 20.1 din contractul de subantrepriză. La pronunțarea acestei decizii, curtea de apel a înlăturat concluziile experților parte având în vedere parțialitatea acestora, neputându-se impune prin neutralitatea de care ar fi fost necesar a o accesa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.D. SRL București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate: 1. Decizia recurtă nu cuprinde motivele pe care se sprijină conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel soluționând apelul fără a intra în cercetarea fondului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., lipsindu-o pe reclamantă de un proces echitabil în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susține că prin cererea de apel a criticat sentința nr. 3628 din 30 mai 2011 a Tribunalului Suceava sub mai multe aspecte, respectiv: interpretarea eronată de către instanța de fond a apărărilor din acțiunea introductivă referitoare la executarea contractului de subantrepriză, reținând greșit că am avut în vedere situația executării integrale a contractului și nu până la momentul rezilierii acestuia; interpretarea greșită a prevederilor legale referitoare la efectele rezilierii contractelor cu execuție succesivă, cum este cazul în speță, a contractului de subantrepriză din 17 august 2007, reținând fără temei că în cazul rezilierii acestui contract efectele sunt retroactive (ex tune), ca în cazul rezoluțiunii și nu numai pentru viitor (ex nune); restituirea sumei de 24.525,19 lei, compusă din 16.839 lei contravaloarea oțelului beton facturat cu factura din 27 septembrie 2007 necesar executării tuturor lucrărilor contractate, nu numai pentru executarea fundației clădirii și din suma de 7.685, 89 lei, reprezentând contravaloarea fasonării oțelului beton, intimata-pârâtă recunoscând prin procesul verbal de constatare din 05 mai 2008 (filele 62 - 63 dosar fond) că „în teren nu se regăsește întreaga cantitate de oțel beton aferentă lucrărilor de construcții realizate, restul cantității de oțel fiind nelivrat", deci implicit ne datorează restituirea acestei sume;

restituirea sumei de 12.415 lei, încasată necuvenit cu titlu de preț pentru lucrarea zid de sprijin, pe care instanța de fond a respins-o greșit cu motivarea că prin buletinele de analiză (filele 74 - 85 dosar fond) s-ar fi dovedit că betonul folosit corespunde clasei declarate și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 28.647,50 lei. Instanța de apel a încălcat prevederile legale întrucât nu a examinat decât un singur motiv de apel, respectiv cel de la pct. 1.6 din cererea de apel, care a vizat restituirea contravalorii lucrărilor de rezistență - fundația clădirii la „Pensiunea V." din com. Mănăstirea Humorului, în sumă de 49.869 lei, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, care conform art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. 2. Decizia atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2.1. Instanța de apel a interpretat eronat prevederile contractului de subantrepriză din 17 august 2007 încheiat între societatea reclamantă în calitate de antreprenor general și intimata-pârâtă, în calitate de subantreprenor privind obligațiile părților contractante. Astfel, conform art. 1 „Obiectul contractului", pct. 1.1 subantreprenorul s-a obligat să execute, pentru antreprenorul general lucrările descrise în anexa 1 la acest contract.

De asemenea, conform pct. 1.2 al aceluiași art., subantreprenorul s-a angajat să realizeze lucrările conform dosarului tehnic furnizat de antreprenorul general, în care lista documentelor este specificată în art. 4, în conformitate cu dispozițiile legii în vigoare, a normelor legale în vigoare, a normelor de construcții, a cunoștințelor tehnice și a condițiilor fixate prin termenii acestui contract. Rezultă că intimata-pârâtă, în calitate de subantreprenor avea obligația de a respecta legislația în construcții, inclusiv normativele din construcții privind executarea lucrărilor de construcții din 1985 și Normativul din 1988 privind executarea lucrărilor de construcții pe timp friguros.

Față de dispozițiile citate ale contractului de subantrepriză, ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, a normativelor din 1988 privind executarea lucrărilor pe timp friguros și ale Normativului din 1985 privind executarea lucrărilor în construcții care stabilesc obligațiile și răspunderile constructorului în executarea lucrărilor de construcție, în mod vădit nelegal a reținut instanța de apel că culpa compromiterii betonului de la lucrările de rezistență aparține beneficiarului, care a insistat față de intimata-pârâtă să toarne betonul pe timp friguros, nesocotind dispozițiile legale de mai sus, cât și faptul că beneficiarul nu este parte în contract, în condițiile în care chiar expertul desemnat de instanță ing.Bartoș Radu a reținut că, fundația a fost turnată cu temperaturi pozitive (conform condicilor de betoane - fila 45 dosar fond), dar a fost decofrat prematur, încât cofragul, care îndeplinea rolul de termoizolator fiind înlăturat și scăzând temperaturile, acesta a fost definitiv și iremediabil compromis (fila 71 dosar apel), culpa aparținând în exclusivitate constructorului (fila 72 dosar apel), deci pârâtei-intimate și nu beneficiarului.

2.2. Recurenta - reclamantă arată că, tot nelegal, instanța de apel a reținut că nu a probat refacerea lucrărilor de fundație cu o altă societate de construcții decât pârâta, în condițiile în care reclamanta a depus la instanța de fond contractul din 12 mai 2008 încheiat cu SC C.G. SRL (filele 234 - 237 dosar fond), actul adițional la contractul din 12 mai 2008 (fila 238 dosar fond), borderou centralizator de producție al situațiilor de plată pe anul 2008 la contractul din 12 mai 2008 (fila 240 dosar fond) și procesul verbal de control al satului, în fază determinantă „planșeu beton peste terasă cota + 0,05" (fila 241 dosar fond).

De asemenea, arată că potrivit art. 2 din contractul de subantrepriză în litigiu, prețul contractului statuat de părți a fost forfetar, de 405.578, 65 lei, fără T.V.A., iar conform art. 16 din același contract, intitulat „Lucrări modificatoare" pct. 16.1, subantreprenorul nu se poate opune unei „cereri scrise" privind lucrările suplimentare, dacă beneficiarul le cere antreprenorului general. Lucrările modificatoare pot fi cerute și de antreprenorul general, cu o suplinire sau o diminuare a volumului lucrărilor. Subantreprenorul se angajează să semnaleze în cel mai scurt timp, sub sancțiunea decăderii din drepturi, toate faptele care ar justifica o cerere cu privire la lucrările suplimentare, adresată antreprenorului general/beneficiar, care va informa beneficiarul.

La pct. 16.2, părțile au convenit ca aceste lucrări suplimentare și costul lor vor fi definite prin act adițional. Susține recurenta că, din aceste prevederi contractuale rezultă că lucrările suplimentare pot fi cerute de antreprenorul general la cererea beneficiarului prin cerere scrisă sau de subantreprenor prin „cerere" adresată antreprenorului general sau beneficiarului, care vor fi definite prin act adițional. Față de aceste prevederi contractuale, în mod nelegal a reținut instanța de apel că intimata-pârâtă a efectuat lucrări suplimentare în cuantum de 168.180, 23 lei, pentru care a emis facturi acceptate de beneficiar, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există acte adiționale de modificare a contractului și nici facturi acceptate de beneficiar care să fi completat prevederile contractului, instanța de apel modificând nelegal clauzele contractului care, conform art. 969 C. civ.

de la 1864 este legea părților, substituindu-se voinței lor. 2.3. Instanța de apel a nesocotit și prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., reținând cu încălcarea esențială a legii că intimata-pârâtă nu trebuia să formuleze în cauză o cerere reconvențională, în condițiile în care: „Curtea Ie-a apreciat ca fiind efectuate în baza contractului, astfel cum a fost modificat pe parcursul derulării acestui", deși la dosarul cauzei nu există o astfel de modificare a contractului, instanța de apel substituindu-se voinței părților contractante, în condițiile în care la judecarea apelului, la întrebarea completului de judecată adresată pârâtei aceasta a declarat că nu a formulat cerere reconventionala și nu a cerut plata lucrărilor suplimentare.

Pentru motivele expuse recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului și în principal, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței nr. 3628 din 30 mai 2011 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, schimbarea în tot a acestei sentințe și pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei-pârâte SC C. SRL la plata sumelor de 104.907, 47 lei cu titlu de restituire preț și 28.647, 50 lei cu titlu de penalități. Intimata - pârâtă SC C. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de curtea de apel ca fiind legală și temeinică.

În faza procesuală a recursului au fost depuse la dosar înscrisuri noi, respectiv declarația șefului de proiect al investiției Cabana Valentina - Mănăstirea Humorului și a dirigintelui de șantier care a participat la lucrările de construcție ale acestui obiectiv, privind dovedirea problemelor apărute în derularea contractului dintre antreprenorul general și beneficiar. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Prin contractul de subantrepriză din 17 august 2007 încheiat între societatea reclamantă, în calitate de antreprenor general și pârâtă, în calitate de subantreprenor, pârâta s-a obligat să execute lucrările prevăzute în anexa 1 la acest contract, la obiectivul „Cabana V." din com.

Mănăstirea Humorului, jud. Suceava, lucrare contractată de societatea reclamantă, în calitate de antreprenor general cu SC A.C.M. SRL București, în calitate de beneficiar. Valoarea contractului, a fost stabilită de părți, forfetar, la suma totală de 405.578, 65 lei, fără T.V.A., conform art. 2.1 și 21.2 din contract. Conform art. 16 din același contract intitulat „Lucrări modificatoare": "Subantreprenorul nu se poate opune unei cereri scrise privind lucrările suplimentare, dacă beneficiarul le cere antreprenorului general. Lucrările modificatoare pot fi cerute și de antreprenorul general, cu o suplinire sau o diminuare a volumului lucrărilor.

Subantreprenorul se angajează să semnaleze în cel mai scurt timp, sub sancțiunea decăderii din drepturi, toate faptele care ar justifica o cerere cu privire la lucrările suplimentare, adresată antreprenorului general/ beneficiar, care va informa beneficiarul." La pct. 16.2 din contract părțile au convenit ca aceste lucrări suplimentare și costul lor vor fi definite prin act adițional. Instanța de apel și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în apel de expert Radu Bartoș, reținând culpa beneficiarului în ce privește compromiterea betonului de la lucrările de rezistență și apreciind că pentru lucrările suplimetare, pentru care există facturi acceptate din partea beneficiarului a operat o completare a contractului în ceea ce privește lucrările la care s-a obligat a le efectua executantul, astfel că lucrările efectuate de acesta din urmă în baza contractului, astfel cum a fost modificat sunt în cuantum de 336.192,87 lei.

În recurs, recurenta -reclamantă a depus înscrisuri noi, respectiv declarațiile șefului de proiect F.D. și dirigintelui de șantier T.A., care au fost încuviințate și administrate de instanță, constatându-se că sunt concludente, pertinente și utile în cauză. Conform declarației șefului de proiect F.D., în conformitate cu legislația în vigoare, orice modificări se fac la inițiativa beneficiarului, pe baza cererii sale scrise, fiind inițiativa exclusivă a SC C. SRL. Totodată, acesta a declarat că nu a emis niciun document care să susțină necesitatea modificării soluției proiectate cu privire la terasamente și nu a existat nicio adresă scrisă din partea beneficiarului sau a executantului prin care să se semnaleze deficiențe în proiectare și neconcordanțe în realitate față de proiect și antemăsurătoare.

A arătat că nu a fost solicitată de către beneficiar nicio lucrare modificatoare care să privească lucrări de terasamente sau rezistență, implicit nu s-a emis nicio dispoziție de șantier și nu s-a efectuat nicio modificare privind aceste lucrări. În plus, a menționat și faptul că, proiectul făcând obiectul unei finanțări S.A.P.A.R.D., orice modificare privind proiect, materiale utilizate, schimbări de soluții tehnice și costuri trebuie să fie justificate, argumentate tehnic prin întocmirea unui memoriu tehnic, a unor note explicative, semante și acceptate financiar de către beneficiar și nu în ultimul rând să facă obiectul unui act adițional.

Arată că pârâta ulitilzează documente ce poartă semnătura sa în alt scop decât cel pentru care a semnat, respectiv solicitarea unor sume uriașe pentru așa zise "lucrări suplimentare ordonate de proiectant, diriginte și R.T.E.", în condițiile în care în calitate de șef de proiect nu este abilitat să dispună nicun fel de modificări fără solicitarea și acordul scris al beneficarului, singurul în măsură să angajeze financiar aceste modificări. Diriginte de șantier T.A. a declarat că suspendarea lucrărilor șantierului de către Inspectoratul de Stat în construcții în luna septembrie 2007 s-a datorat faptului că SC C. SRL s-a confruntat cu probleme datorită plecării unei bune părți din echipa de lucru, iar solicitarea reluării lucrărilor era în sarcina executantului și nu a beneficiarului, lucru care s-a făcut abia în 9 octombrie 2007, odată cu faza determinantă.

A arătat că în șantier nu a fost adusă niciodată cantitatea integrală de oțel beton facturată de Confdim, ci numai cele 770 kg aferente fundației clădirii, iar fierul beton din fundația demolată, fiind compromise total, a fost pus de Civica la dispoziția Confdim, în afara incintei șantierului. De asemenea, betoanele au fost compromise în întregime așa cum s-a constatat prin procesele verbale încheiate de expertiza Coremis, lucrările fiind demolate parțial de Confdim, restul de Civica Group, care a refăcut ulterior întreaga infrastructură și a continuat restul lucrărilor de construcții. Totodată, a arătat că pârâta Confdim a decis unilateral modul de abordare a lucrărilor și ordinea tehnologică de execuție, deși le recomandase altă ordine de execuție.

A susținut că în septembrie 2008 a aflat că la fundația zidului de sprijin s-a turnat beton inferior celui proiectat, facturat și încasat, acest fapt fiind sesizat de S.A.P.A.R.D. ca urmare a analizării documentației aferente lucrărilor la zidul de sprijin. Referitor la terasamente, a susținut faptul că notele de renunțate și comandă au fost întocmite de Confdim din proprie inițiativă, cu scopul de a renegocia cu beneficiarul o parte din lucrările contractate, iar semnătura sa de pe acest document reprezintă doat avizul privind volumele acestor articole și nicidecum dispunerea schimbării tehnologiei de execuție proiectate.

În acest context, față de aceste înscrisuri noi, sunt fondate criticile recurentei privitoare la faptul că instanța de apel a reținut culpa beneficiarului în compromiterea betonului de la lucrările de rezistență fără a stabili cu certitudine dacă subantreprenorul a respectat legislația în contrucții, inclusiv normele din construcții privind executarea lucrărilor de construcții și Normativul privind executarea lucrărilor de construcții pe timp friguros, precum și faptul că intimata - pârâtă a efectuat lucrări suplimentare în cuantum de 168.180,23 lei, pentru care a emis facturi acceptate de beneficiar, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există acte adiționale de modificare a contractului și nici facturi acceptate de beneficiar care să fi completat prevederile contractului.

În raport cu aceste acte noi, Înalta Curte constată că instanța de apel a omologat un raport de expertiză care nu a lămurit raportul juridic dintre părți, motiv pentru care raportul de expertiză tehnică urmează a fi refăcut în rejudecare cu stabilirea unor obiective clare, concludente și utile dezlegării pricinii, întrucât controlul judiciar de legalitate al deciziei recurate nu este posibil, în condițiile în care, potrivit art. 314 C. proc. civ., verificarea modului de aplicare a legii de către instanța de apel poate fi făcută doar pe baza unei situații de fapt pe deplin lămurite. Toate aceste elemente de fapt rămânând neelucidate pun în imposibilitate instanța de recurs să statueze asupra corectei aplicări a legii în cauză.

Instanța, în fond după casare, va analiza și celelalte critici ale recurentei reclamante în vederea stabilirii situației de fapt cu administrarea întregului probatoriu necesar și util cauzei. Așa fiind Înalta Curte, constatând fondat recursul din perspectiva criticii de nelegalitate invocate în reglementarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fapt ce face inutilă examinarea celorlalte motive de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a ll-a C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurata și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T.D. SRL București împotriva Deciziei nr. 40 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.