ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3922/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3922/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava. secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, la data de 10 martie 2011, sub nr. 2272/86/2011, reclamanta SC T.D. SRL

București a solicitat obligarea pârâtei SC C. SRL Scheia, la plata sumei de

195.458, 39 lei, cu titlu de restituire preț pentru lucrările neexecutate și

materiale plătite și nelivrate, în baza contractului de subantrepriză din 17

august 2007 și penalități.

Prin sentința nr.

3628 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată acțiunea

reclamantei.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Între părți s-a

încheiat contractul de subantrepriză din 2007 pentru efectuarea de lucrări

specificate în anexa la contract în valoare de 405.578 lei fără T.V.A.,

termenul de executare fiind 31 noiembrie 2007, prelungit până la 31 ianuarie 2008.

Ca urmare a neexecutării contractului la data de 06 mai 2008 reclamanta, în

baza art. 20.1 din contract a reziliat convenția. în consecință, reclamanta a

solicitat restituirea sumelor de 104.907,47 lei, reprezentând preț și 28.647

lei, cu titlu de penalități contractuale.

Cu privire la

plata prețului reclamanta a susținut că, în baza contractului a achitat un

avans de 80.000 lei la data de 20 august 2007.

Întrucât

conform alin. (2), art. 2.3 din contract, reținerea avansului se va face la

fiecare facturare a situațiilor de lucrări executate, respectiv 20 % din

valoarea situațiilor de lucrări, iar la data rezilierii contractului, părțile

au efectuat lucrări în valoare de 75.530 lei, consideră reclamanta că se impune

restituirea avansului.

Instanța de

fond a reținut că, susținerile reclamantei referitoare la contractul de

subantrepriză au în vedere situația executării integrale a contractului, ori,

în cazul rezilierii contractului se pune problema repunerii părților în

situația anterioară și reparării prejudiciului. Prin urmare pe lângă

restituirea avansului, s-a ridicat și problema achitării lucrărilor efectuate

de pârâtă, confirmate cu facturile și situațiile de lucrări, astfel că

restituirea acestuia nu este datorată.

În ceea ce

privește contravaloarea oțelului beton, s-a reținut că pârâta a facturat oțel

în valoare de 16.839 lei, din care 6.570 kg oțel PC 52 și 770 kg oțel BB 37,

însă din situația de lucrări de la fila 143, rezultă că pârâta a utilizat oțel

beton în cantitate de 4.430 kg și oțel beton în cantitate de 2.910 kg, cu mult

peste cantitatea facturată.

Asupra cererii

de restituire a sumei de 49.869 lei, reprezentând contravaloare lucrări de

rezistență, prima instanță a apreciat că nu este dată culpa pârâtei la

suspendarea lucrărilor de turnare a betonului, întrucât prin contractiul de

subantrepriză, aceasta nu avea îndeplinite obligațiile impuse de Inspectoratul

de Stat în Construcții, iar reclamanta a efectuat și achitat contravaloarea

acestor lucrări către SC C.G. SRL.

Nici pretenția

ce vizează restituirea sumei de 12.415 lei, pentru zidul de sprijin nu a fost

dovedită, deși reclamanta a susținut că, potrivit buletinelor de analiză s-ar

fi reținut că betonul folosit era inferior, din conținutul acestora a rezultat

că betonul corespunde clasei declarate.

Nu au fost

reținut susținerile reclamantei că S.A.P.A.R.D. Ie-a refuzat decontarea acestor

lucrări, nefiind depuse dovezi în acest sens.

Cu privire la

plata penalităților, art. 20.4 din contract stipulează o penalizare de 5% din

valoarea contractului în cazul rezilierii contractului din culpa

subanteprenorului.

La data de 02

mai 2008, pârâta a notificat reclamanta cu privire la sistarea lucrărilor

pentru neonorarea obligațiilor financiare, la data de 05 mai 2008, părțile au

constatat stadiul lucrărilor executate, iar la 06 mai 2008, reclamanta a

comunicat pârâtei rezilierea contractului pentru neregularități contractuale,

deși a fost pusă în întârziere prin procesul verbal din 01 decembrie 2007, ori

prin acest act s-a solicitat pârâtei un plan de măsuri pe care reclamanta își

rezervase dreptul de a le accepta.

A reținut prima

instanță faptul că, în convențiile subrogatorii, excepția neexecutării

contractului este subînțeleasă contractului.

În consecință a

reținut că suspendarea lucrărilor, conform procesului verbal din 06 septembrie 2007,

s-a dispus în vederea completării documentelor, verificării reperelor și a

amplasării obiectivului conform documentației, pentru a fi analizată de

O.C.P.I. astfel încât obligațiile nu revin pârâtei prin contractul de

subantrepriză și prin urmare, reluarea lucrărilor la data de 11 octombrie 2007

nu s-a datorat culpei pârâtei.

Prima instanță

a constatat că neplata lucrărilor efectuate și a avansului pentru lucrările

contractate reprezintă o culpă datorată reclamantei și nu a pârâtei, sens în

care declarația de reziliere nu reprezintă o activitate culpabilă pârâtei,

penalizările solicitate nefiind datorate în consecință.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SC T.D. SRL

București, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia nr.

40 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanta SC T.D. SRL București - prin administrator C.D.

împotriva sentinței nr. 3628 din 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2272/86/2011și

a fost obligată apelanta să plătească intimatei SC C. SRL Șcheia suma de 300

lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

În motivarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din concluziile

raportului de expertiză întocmit de expert B.R. (v. răspunsuri obiectiv nr. 6

expertiză - 71,72 dosar apel), principala cauză a compromiterii betonului din

elevații este dată de temperaturile scăzute din timpul nopții, cauză peste care

s-au suprapus o serie de acțiuni ale pârâtei - înlăturarea prematură a

cofrajelor ce a accentuat expunerea la frig, dar și șocurile primite de

elevațiile „crude" în procesul de umplere.

S-a constatat

că, în aceste circumstanțe este esențial a se reține faptul că betonul a fost

turnat în aceste condiții urmare a insistențelor beneficiarului, fapt

necontestat de reclamantă, situație în care culpa compromiterii betonului îi

aparține.

Mai departe,

pârâta a susținut că a executat a doua oară fundația pe cheltuiala sa, astfel

că nu datorează suma solicitată de reclamantă cu acest titlu. Aceste susțineri

au fost coroborate de instanța de apel cu imposibilitatea probării de către

reclamantă a efectuării acestei lucrări cu un alt executant (s-a invocat a avea

această calitate SC C. SA) dar și cu procesul verbal de constatare nr. 2/05 mai

2008 în care se consemnează efectuarea parțială a lucrărilor de rezistență

(proporție 80 - 90% - fila 105 dosar apel).

În consecință,

instanța de apel a reținut că pârâta a efectuat în temeiul contractului din 17

august 2007 lucrări de rezistență în cuantum de 56.713,34 lei, din care

reclamanta a achitat suma de 49.869,83 lei ( a se vedea tabelul sintetic privind

lucrările și plățile făcute - raport expertiză B.R. (fila 76 dosar apel).

Tot din

cuprinsul acestui raport reiese că lucrările din contractul din 17 august 2007

efectuate de către subantreprenor (pârâta SC C. SRL) și facturate către

antreprenorul general (reclamanta) sunt în cuantum de 166.012,64 lei.

De asemenea,

pârâta, a efectuat lucrări în cuantum de 168.180,23 lei, pentru care a emis

facturi ce au fost acceptate de beneficiar.

În consecință,

având în vedere forța probantă a facturilor acceptate, având în vedere și

existența raporturilor contractuale dintre părți, raporturi ce sunt

reglementate de contractul din 17 august 2007, instanța de apel a apreciat că

pentru lucrările suplimentare, pentru care există facturi acceptate din partea

beneficiarului a operat o completare a contractului în ceea ce privește

lucrările la care s-a obligat a le efectua executantul, astfel că lucrările

efectuate de acesta din urmă în baza contractului, astfel cum a fost modificat

sunt în cuantum de 336.192,87 lei.

Susținerile

apelantei reclamante referitoare la împrejurarea că pentru lucrările efectuate

în afara contractului este necesar ca pârâta să formuleze cerere

reconventională întrucât nu le poate opune prin alt mijloc procedural nu pot fi

primite în ceea ce privește lucrările pe care curtea de apel Ie-a apreciat ca

fiind efectuate în baza contractului, astfel cum a fost modificat pe parcursul

derulării acestuia.

Instanța de

apel nu a avut în vedere lucrările nefacturate ale pârâtei în cuantum de

3.648,18 lei (zidărie piatră uscată) și 20.187,17 lei (podeț și amenajare

drum), astfel că, în aceste circumstanțe, față de valoarea totală a plăților

efectuate de către reclamantă către pârâtă în cuantum de 180.437,60 lei,

rezultă că pârâta a efectuat lucrări ce depășesc această sumă cu 153.755,27

lei.

Având în vedere

și cele expuse în considerente referitoare la contravaloarea lucrărilor de

rezistență ce au fost solicitate de reclamantă și care se cifrează la 49.869,83

lei și care nu sunt datorate de pârâtă, instanța de apel a constatat că

acțiunea reclamantei este nefondată, prin raportare la apărările aduse de pârât

și care privesc lucrările efectuate în temeiul contractului și lucrări ce

depășesc în mod evident sumele achitate de reclamantă la care se adaugă

pretențiile privind contravaloarea oțelului beton facturat, contravaloarea zid

de sprijin și a penalităților pretinse în baza art. 20.1 din contractul de

subantrepriză.

La pronunțarea

acestei decizii, curtea de apel a înlăturat concluziile experților parte având

în vedere parțialitatea acestora, neputându-se impune prin neutralitatea de

care ar fi fost necesar a o accesa.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.D. SRL București, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate:

recurtă nu cuprinde motivele pe care se sprijină conform art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., instanța de apel soluționând apelul fără a intra în cercetarea

fondului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la

art. 312 alin. (5) C. proc. civ., lipsindu-o pe reclamantă de un proces

echitabil în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Susține că prin

cererea de apel a criticat sentința nr. 3628 din 30 mai 2011 a Tribunalului

Suceava sub mai multe aspecte, respectiv: interpretarea eronată de către

instanța de fond a apărărilor din acțiunea introductivă referitoare la

executarea contractului de subantrepriză, reținând greșit că am avut în vedere

situația executării integrale a contractului și nu până la momentul rezilierii

acestuia; interpretarea greșită a prevederilor legale referitoare la efectele

rezilierii contractelor cu execuție succesivă, cum este cazul în speță, a contractului

de subantrepriză din 17 august 2007, reținând fără temei că în cazul rezilierii

acestui contract efectele sunt retroactive (ex tune), ca în cazul rezoluțiunii

și nu numai pentru viitor (ex nune); restituirea sumei de 24.525,19 lei,

compusă din 16.839 lei contravaloarea oțelului beton facturat cu factura din 27

septembrie 2007 necesar executării tuturor lucrărilor contractate, nu numai

pentru executarea fundației clădirii și din suma de 7.685, 89 lei, reprezentând

contravaloarea fasonării oțelului beton, intimata-pârâtă recunoscând prin

procesul verbal de constatare din 05 mai 2008 (filele 62 - 63 dosar fond) că

„în teren nu se regăsește întreaga cantitate de oțel beton aferentă lucrărilor

de construcții realizate, restul cantității de oțel fiind nelivrat", deci

implicit ne datorează restituirea acestei sume; restituirea sumei de 12.415

lei, încasată necuvenit cu titlu de preț pentru lucrarea zid de sprijin, pe

care instanța de fond a respins-o greșit cu motivarea că prin buletinele de

analiză (filele 74 - 85 dosar fond) s-ar fi dovedit că betonul folosit corespunde

clasei declarate și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei

la plata penalităților în sumă de 28.647,50 lei.

Instanța de

apel a încălcat prevederile legale întrucât nu a examinat decât un singur motiv

de apel, respectiv cel de la pct. 1.6 din cererea de apel, care a vizat

restituirea contravalorii lucrărilor de rezistență - fundația clădirii la

„Pensiunea V." din com. Mănăstirea Humorului, în sumă de 49.869 lei, fapt

ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, care conform art. 312 alin. (5)

C. proc. civ., atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleași instanțe.

atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.1. Instanța

de apel a interpretat eronat prevederile contractului de subantrepriză din 17

august 2007 încheiat între societatea reclamantă în calitate de antreprenor

general și intimata-pârâtă, în calitate de subantreprenor privind obligațiile

părților contractante.

Astfel, conform

art. 1 „Obiectul contractului", pct. 1.1 subantreprenorul s-a obligat să

execute, pentru antreprenorul general lucrările descrise în anexa 1 la acest

contract. De asemenea, conform pct. 1.2 al aceluiași art., subantreprenorul s-a

angajat să realizeze lucrările conform dosarului tehnic furnizat de

antreprenorul general, în care lista documentelor este specificată în art. 4,

în conformitate cu dispozițiile legii în vigoare, a normelor legale în vigoare,

a normelor de construcții, a cunoștințelor tehnice și a condițiilor fixate prin

termenii acestui contract.

Rezultă că

intimata-pârâtă, în calitate de subantreprenor avea obligația de a respecta

legislația în construcții, inclusiv normativele din construcții privind

executarea lucrărilor de construcții din 1985 și Normativul din 1988 privind

executarea lucrărilor de construcții pe timp friguros.

Față de

dispozițiile citate ale contractului de subantrepriză, ale Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcții, a normativelor din 1988 privind executarea

lucrărilor pe timp friguros și ale Normativului din 1985 privind executarea

lucrărilor în construcții care stabilesc obligațiile și răspunderile

constructorului în executarea lucrărilor de construcție, în mod vădit nelegal a

reținut instanța de apel că culpa compromiterii betonului de la lucrările de

rezistență aparține beneficiarului, care a insistat față de intimata-pârâtă să

toarne betonul pe timp friguros, nesocotind dispozițiile legale de mai sus, cât

și faptul că beneficiarul nu este parte în contract, în condițiile în care

chiar expertul desemnat de instanță ing.Bartoș Radu a reținut că, fundația a

fost turnată cu temperaturi pozitive (conform condicilor de betoane - fila 45

dosar fond), dar a fost decofrat prematur, încât cofragul, care îndeplinea

rolul de termoizolator fiind înlăturat și scăzând temperaturile, acesta a fost

definitiv și iremediabil compromis (fila 71 dosar apel), culpa aparținând în exclusivitate

constructorului (fila 72 dosar apel), deci pârâtei-intimate și nu

beneficiarului.

2.2. Recurenta

- reclamantă arată că, tot nelegal, instanța de apel a reținut că nu a probat

refacerea lucrărilor de fundație cu o altă societate de construcții decât

pârâta, în condițiile în care reclamanta a depus la instanța de fond contractul

din 12 mai 2008 încheiat cu SC C.G. SRL (filele 234 - 237 dosar fond), actul

adițional la contractul din 12 mai 2008 (fila 238 dosar fond), borderou

centralizator de producție al situațiilor de plată pe anul 2008 la contractul din

12 mai 2008 (fila 240 dosar fond) și procesul verbal de control al satului, în

fază determinantă „planșeu beton peste terasă cota + 0,05" (fila 241 dosar

fond).

De asemenea,

arată că potrivit art. 2 din contractul de subantrepriză în litigiu, prețul

contractului statuat de părți a fost forfetar, de 405.578, 65 lei, fără T.V.A.,

iar conform art. 16 din același contract, intitulat „Lucrări

modificatoare" pct. 16.1, subantreprenorul nu se poate opune unei „cereri

scrise" privind lucrările suplimentare, dacă beneficiarul le cere

antreprenorului general. Lucrările modificatoare pot fi cerute și de

antreprenorul general, cu o suplinire sau o diminuare a volumului lucrărilor.

Subantreprenorul se angajează să semnaleze în cel mai scurt timp, sub

sancțiunea decăderii din drepturi, toate faptele care ar justifica o cerere cu

privire la lucrările suplimentare, adresată antreprenorului general/beneficiar,

care va informa beneficiarul.

La pct. 16.2,

părțile au convenit ca aceste lucrări suplimentare și costul lor vor fi

definite prin act adițional.

Susține

recurenta că, din aceste prevederi contractuale rezultă că lucrările

suplimentare pot fi cerute de antreprenorul general la cererea beneficiarului

prin cerere scrisă sau de subantreprenor prin „cerere" adresată

antreprenorului general sau beneficiarului, care vor fi definite prin act

adițional.

Față de aceste

prevederi contractuale, în mod nelegal a reținut instanța de apel că

intimata-pârâtă a efectuat lucrări suplimentare în cuantum de 168.180, 23 lei,

pentru care a emis facturi acceptate de beneficiar, în condițiile în care la

dosarul cauzei nu există acte adiționale de modificare a contractului și nici

facturi acceptate de beneficiar care să fi completat prevederile contractului,

instanța de apel modificând nelegal clauzele contractului care, conform art. 969

C. civ. de la 1864 este legea părților, substituindu-se voinței lor.

2.3. Instanța

de apel a nesocotit și prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., reținând

cu încălcarea esențială a legii că intimata-pârâtă nu trebuia să formuleze în

cauză o cerere reconvențională, în condițiile în care: „Curtea Ie-a apreciat ca

fiind efectuate în baza contractului, astfel cum a fost modificat pe parcursul

derulării acestui", deși la dosarul cauzei nu există o astfel de modificare

a contractului, instanța de apel substituindu-se voinței părților contractante,

în condițiile în care la judecarea apelului, la întrebarea completului de

judecată adresată pârâtei aceasta a declarat că nu a formulat cerere

reconventionala și nu a cerut plata lucrărilor suplimentare.

Pentru motivele

expuse recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului și în principal,

casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului

aceleași instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul

admiterii apelului declarat împotriva sentinței nr. 3628 din 30 mai 2011 a

Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

schimbarea în tot a acestei sentințe și pe fond, admiterea acțiunii în sensul

obligării intimatei-pârâte SC C. SRL la plata sumelor de 104.907, 47 lei cu

titlu de restituire preț și 28.647, 50 lei cu titlu de penalități.

Intimata -

pârâtă SC C. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de curtea de apel ca

fiind legală și temeinică.

În faza

procesuală a recursului au fost depuse la dosar înscrisuri noi, respectiv

declarația șefului de proiect al investiției Cabana Valentina - Mănăstirea

Humorului și a dirigintelui de șantier care a participat la lucrările de

construcție ale acestui obiectiv, privind dovedirea problemelor apărute în

derularea contractului dintre antreprenorul general și beneficiar.

Analizând

hotărârea recurată în raport de criticile formulate în limitele controlului de

legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru considerentele ce urmează:

Prin contractul

de subantrepriză din 17 august 2007 încheiat între societatea reclamantă, în

calitate de antreprenor general și pârâtă, în calitate de subantreprenor,

pârâta s-a obligat să execute lucrările prevăzute în anexa 1 la acest contract,

la obiectivul „Cabana V." din com. Mănăstirea Humorului, jud. Suceava,

lucrare contractată de societatea reclamantă, în calitate de antreprenor

general cu SC A.C.M. SRL București, în calitate de beneficiar.

Valoarea contractului,

a fost stabilită de părți, forfetar, la suma totală de 405.578, 65 lei, fără T.V.A.,

conform art. 2.1 și 21.2 din contract.

Conform art. 16

din același contract intitulat „Lucrări modificatoare":

"Subantreprenorul nu se poate opune unei cereri scrise privind lucrările

suplimentare, dacă beneficiarul le cere antreprenorului general. Lucrările

modificatoare pot fi cerute și de antreprenorul general, cu o suplinire sau o

diminuare a volumului lucrărilor. Subantreprenorul se angajează să semnaleze în

cel mai scurt timp, sub sancțiunea decăderii din drepturi, toate faptele care

ar justifica o cerere cu privire la lucrările suplimentare, adresată

antreprenorului general/ beneficiar, care va informa beneficiarul."

La pct. 16.2

din contract părțile au convenit ca aceste lucrări suplimentare și costul lor

vor fi definite prin act adițional.

Instanța de

apel și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în apel

de expert Radu Bartoș, reținând culpa beneficiarului în ce privește compromiterea

betonului de la lucrările de rezistență și apreciind că pentru lucrările

suplimetare, pentru care există facturi acceptate din partea beneficiarului a

operat o completare a contractului în ceea ce privește lucrările la care s-a

obligat a le efectua executantul, astfel că lucrările efectuate de acesta din

urmă în baza contractului, astfel cum a fost modificat sunt în cuantum de

336.192,87 lei.

În recurs,

recurenta -reclamantă a depus înscrisuri noi, respectiv declarațiile șefului de

proiect F.D. și dirigintelui de șantier T.A., care au fost încuviințate și

administrate de instanță, constatându-se că sunt concludente, pertinente și

utile în cauză.

Conform

declarației șefului de proiect F.D., în conformitate cu legislația în vigoare,

orice modificări se fac la inițiativa beneficiarului, pe baza cererii sale

scrise, fiind inițiativa exclusivă a SC C. SRL.

Totodată,

acesta a declarat că nu a emis niciun document care să susțină necesitatea

modificării soluției proiectate cu privire la terasamente și nu a existat nicio

adresă scrisă din partea beneficiarului sau a executantului prin care să se

semnaleze deficiențe în proiectare și neconcordanțe în realitate față de

proiect și antemăsurătoare.

A arătat că nu

a fost solicitată de către beneficiar nicio lucrare modificatoare care să

privească lucrări de terasamente sau rezistență, implicit nu s-a emis nicio

dispoziție de șantier și nu s-a efectuat nicio modificare privind aceste

lucrări.

În plus, a

menționat și faptul că, proiectul făcând obiectul unei finanțări S.A.P.A.R.D.,

orice modificare privind proiect, materiale utilizate, schimbări de soluții

tehnice și costuri trebuie să fie justificate, argumentate tehnic prin

întocmirea unui memoriu tehnic, a unor note explicative, semante și acceptate

financiar de către beneficiar și nu în ultimul rând să facă obiectul unui act

adițional.

Arată că pârâta

ulitilzează documente ce poartă semnătura sa în alt scop decât cel pentru care

a semnat, respectiv solicitarea unor sume uriașe pentru așa zise "lucrări

suplimentare ordonate de proiectant, diriginte și R.T.E.", în condițiile

în care în calitate de șef de proiect nu este abilitat să dispună nicun fel de

modificări fără solicitarea și acordul scris al beneficarului, singurul în

măsură să angajeze financiar aceste modificări.

Diriginte de

șantier T.A. a declarat că suspendarea lucrărilor șantierului de către

Inspectoratul de Stat în construcții în luna septembrie 2007 s-a datorat

faptului că SC C. SRL s-a confruntat cu probleme datorită plecării unei bune

părți din echipa de lucru, iar solicitarea reluării lucrărilor era în sarcina

executantului și nu a beneficiarului, lucru care s-a făcut abia în 9 octombrie 2007,

odată cu faza determinantă.

A arătat că în

șantier nu a fost adusă niciodată cantitatea integrală de oțel beton facturată

de Confdim, ci numai cele 770 kg aferente fundației clădirii, iar fierul beton

din fundația demolată, fiind compromise total, a fost pus de Civica la

dispoziția Confdim, în afara incintei șantierului.

De asemenea,

betoanele au fost compromise în întregime așa cum s-a constatat prin procesele

verbale încheiate de expertiza Coremis, lucrările fiind demolate parțial de

Confdim, restul de Civica Group, care a refăcut ulterior întreaga

infrastructură și a continuat restul lucrărilor de construcții.

Totodată, a

arătat că pârâta Confdim a decis unilateral modul de abordare a lucrărilor și

ordinea tehnologică de execuție, deși le recomandase altă ordine de execuție.

A susținut că

în septembrie 2008 a aflat că la fundația zidului de sprijin s-a turnat beton inferior

celui proiectat, facturat și încasat, acest fapt fiind sesizat de S.A.P.A.R.D.

ca urmare a analizării documentației aferente lucrărilor la zidul de sprijin.

Referitor la

terasamente, a susținut faptul că notele de renunțate și comandă au fost întocmite

de Confdim din proprie inițiativă, cu scopul de a renegocia cu beneficiarul o

parte din lucrările contractate, iar semnătura sa de pe acest document

reprezintă doat avizul privind volumele acestor articole și nicidecum

dispunerea schimbării tehnologiei de execuție proiectate.

În acest

context, față de aceste înscrisuri noi, sunt fondate criticile recurentei

privitoare la faptul că instanța de apel a reținut culpa beneficiarului în

compromiterea betonului de la lucrările de rezistență fără a stabili cu certitudine

dacă subantreprenorul a respectat legislația în contrucții, inclusiv normele

din construcții privind executarea lucrărilor de construcții și Normativul

privind executarea lucrărilor de construcții pe timp friguros, precum și faptul

că intimata - pârâtă a efectuat lucrări suplimentare în cuantum de 168.180,23

lei, pentru care a emis facturi acceptate de beneficiar, în condițiile în care

la dosarul cauzei nu există acte adiționale de modificare a contractului și

nici facturi acceptate de beneficiar care să fi completat prevederile

contractului.

În raport cu

aceste acte noi, Înalta Curte constată că instanța de apel a omologat un raport

de expertiză care nu a lămurit raportul juridic dintre părți, motiv pentru care

raportul de expertiză tehnică urmează a fi refăcut în rejudecare cu stabilirea

unor obiective clare, concludente și utile dezlegării pricinii, întrucât

controlul judiciar de legalitate al deciziei recurate nu este posibil, în

condițiile în care, potrivit art. 314 C. proc. civ., verificarea modului de

aplicare a legii de către instanța de apel poate fi făcută doar pe baza unei

situații de fapt pe deplin lămurite.

Toate aceste

elemente de fapt rămânând neelucidate pun în imposibilitate instanța de recurs

să statueze asupra corectei aplicări a legii în cauză.

Instanța, în

fond după casare, va analiza și celelalte critici ale recurentei reclamante în

vederea stabilirii situației de fapt cu administrarea întregului probatoriu

necesar și util cauzei.

Așa fiind Înalta

Curte, constatând fondat recursul din perspectiva criticii de nelegalitate

invocate în reglementarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fapt ce face inutilă

examinarea celorlalte motive de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (3)

teza a ll-a C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurata și va

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC T.D. SRL București împotriva Deciziei nr. 40 din 27

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.