ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 octombrie 2009, reclamanta N.L. a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, iar la expirarea perioadei de preaviz s-a prevăzut încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1765/2009, privind numirea sa în funcția de director coordonator adjunct - economic în cadrul D.A.D.R. Prahova. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile ar.14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost nelegal eliberată din funcția publică de conducere ocupată în baza art. III alin. (7) din O.U.G.

nr. 37/2009, fiind încălcate principiile fundamentale în materie de legislație a muncii, dar și prevederile constituționale referitoare la dreptul la muncă și la interzicerea oricărei discriminări directe sau indirecte a unui salariat pe criterii de apartenență politică, apartenență sau activitate sindicală. Pârâtul M.A.P.D.R. a invocat prin întâmpinare lipsa de obiect a cererii de suspendare pentru un ordin care a fost deja executat, excepția inadmisibilității cererii față de nedepunerea unei plângeri prealabile la autoritatea emitentă, precum și excepția lipsei de interes, motivând că O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct, a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105/2009. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 228 din 20 noiembrie 2009, prin care a respins excepțiile invocate de pârât, a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de ministerul pârât și a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 608,3 lei. Excepția lipsei de obiect a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unui act administrativ unilateral, iar dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea suspendării executării unor asemenea acte, fără a distinge între cele au executarea succesivă și cele cu executare imediată.

Instanța de fond a respins și excepțiile privind inadmisibilitatea și lipsa de interes a cererii, reținând că interesul reclamantei îl constituie suspendarea executării actului administrativ unilateral, împotriva căruia a formulat plângere prealabilă. Pe fondul cererii de suspendare, s-a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin existența unui caz bine justificat, cât și prin prejudiciul material viitor și previzibil, care se poate produce reclamantei, ca efect al lipsirii de drepturile bănești cuvenite în baza contractului de management încheiat la data numirii sale în funcția de conducere. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.

În primul motiv de recurs a fost criticată soluția de respingere a excepției lipsei de obiect și s-a susținut că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești de suspendare a executării și din care rezultă că aceasta nu mai poate fi dispusă în cazul unui act administrativ unilateral care a fost executat. Cel de-al doilea motiv de recurs a fost invocat pentru soluția de admitere a cererii de suspendare a executării și a fost criticată concluzia instanței de fond privind îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece a acordat intimatei - reclamante cheltuieli de judecată într-un cuantum exagerat de mare față de obiectul pricinii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanța de fond, întrucât dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 invocate ca argument juridic de către ministerul recurent se referă la executarea hotărârii pronunțate în baza art. 14 alin. (1) din aceeași lege și nu la executarea actelor administrative, pentru a se justifica distincția între actele cu executare imediată și cele cu executare succesivă.

Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru ultimele două motive de recurs, constatându-se că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, reținând îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a obligat recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit acestei reglementări, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea acestor condiții pentru admiterea măsurii provizorii solicitată de intimata - reclamantă. Funcția publică ocupată de intimata - reclamantă a fost înființată prin O.U.G.

nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a intimatei - reclamante în funcția de director coordonator adjunct este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel, în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu data de 28 februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 15 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Ca o consecință a acestor modificări legislative, funcția intimatei - reclamante s-a desființat, astfel că nu se poate considera ca fiind îndeplinită cerința existenței unor cazuri bine justificate pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ. De asemenea, nu este îndeplinită cea de-a doua cerință impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind dovedită existența pericolului producerii unei pagube iminente pentru intimata - reclamantă sau perturbarea gravă a funcționării instituției publice.

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009, instanța de fond a admis în mod greșit cererea formulată de intimata - reclamantă, dispunând suspendarea executării ordinului și obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 608,3 lei. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatei - reclamante de suspendare a executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de M.A.D.R. și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 228 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei N.L. de suspendare a executării Ordinului nr. 2310/2009 al M.A.D.R. și de cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.