ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30

octombrie 2009, reclamanta N.L. a solicitat să se dispună suspendarea

executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., prin care i

s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, iar la expirarea perioadei

de preaviz s-a prevăzut încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1765/2009,

privind numirea sa în funcția de director coordonator adjunct - economic

în cadrul D.A.D.R. Prahova.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile ar.14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a

arătat că prin ordinul contestat a fost nelegal eliberată din

funcția publică de conducere ocupată în baza art. III alin. (7)

din O.U.G. nr. 37/2009, fiind încălcate principiile fundamentale în

materie de legislație a muncii, dar și prevederile

constituționale referitoare la dreptul la muncă și la

interzicerea oricărei discriminări directe sau indirecte a unui

salariat pe criterii de apartenență politică,

apartenență sau activitate sindicală.

Pârâtul M.A.P.D.R. a invocat prin

întâmpinare lipsa de obiect a cererii de suspendare pentru un ordin care a fost

deja executat, excepția inadmisibilității cererii față

de nedepunerea unei plângeri prealabile la autoritatea emitentă, precum

și excepția lipsei de interes, motivând că O.U.G. nr. 37/2009, în

baza căreia reclamanta a fost numită în funcția de director

coordonator adjunct, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a pronunțat sentința nr. 228 din 20 noiembrie 2009, prin care a

respins excepțiile invocate de pârât, a admis cererea formulată de

reclamantă, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009

emis de ministerul pârât și a obligat pârâtul să plătească

reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 608,3 lei.

Excepția lipsei de obiect a

fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că, obiectul

cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unui

act administrativ unilateral, iar dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

prevăd posibilitatea suspendării executării unor asemenea acte,

fără a distinge între cele au executarea succesivă și cele

cu executare imediată.

Instanța de fond a respins

și excepțiile privind inadmisibilitatea și lipsa de interes a

cererii, reținând că interesul reclamantei îl constituie suspendarea

executării actului administrativ unilateral, împotriva căruia a

formulat plângere prealabilă.

Pe fondul cererii de suspendare, s-a

considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin

existența unui caz bine justificat, cât și prin prejudiciul material

viitor și previzibil, care se poate produce reclamantei, ca efect al

lipsirii de drepturile bănești cuvenite în baza contractului de

management încheiat la data numirii sale în funcția de conducere.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării

formulată de reclamantă.

În primul motiv de recurs a fost

criticată soluția de respingere a excepției lipsei de obiect

și s-a susținut că instanța de fond nu a aplicat corect

dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care fixează

limitele și efectele pronunțării unei hotărâri

judecătorești de suspendare a executării și din care

rezultă că aceasta nu mai poate fi dispusă în cazul unui act

administrativ unilateral care a fost executat.

Cel de-al doilea motiv de recurs a

fost invocat pentru soluția de admitere a cererii de suspendare a

executării și a fost criticată concluzia instanței de fond

privind îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile art. 274 alin.

(2) C. proc. civ., deoarece a acordat intimatei - reclamante cheltuieli de

judecată într-un cuantum exagerat de mare față de obiectul

pricinii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs

pentru următoarele considerente:

Excepția lipsei de obiect a

cererii de chemare în judecată a fost corect respinsă, ca

nefondată, de instanța de fond, întrucât dispozițiile art. 14 alin.

(7) din Legea nr. 554/2004 invocate ca argument juridic de către

ministerul recurent se referă la executarea hotărârii pronunțate

în baza art. 14 alin. (1) din aceeași lege și nu la executarea

actelor administrative, pentru a se justifica distincția între actele cu

executare imediată și cele cu executare succesivă.

Recursul este întemeiat și

urmează a fi admis pentru ultimele două motive de recurs,

constatându-se că în mod greșit instanța de fond a admis

cererea, reținând îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a obligat recurentul - pârât

la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit acestei reglementări,

suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Din motivarea cererii de chemare în

judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea

acestor condiții pentru admiterea măsurii provizorii solicitată

de intimata - reclamantă.

Funcția publică

ocupată de intimata - reclamantă a fost înființată prin O.U.G.

nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională de Curtea

Constituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și

lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept

consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza

acestora, astfel că ordinul de numire a intimatei - reclamante în

funcția de director coordonator adjunct este lipsit de efecte juridice,

potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel, în decizia nr. 414/2010,

Curtea Constituțională a reținut că, începând cu data de 28

februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice

Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de

modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009

și prin art. 1 pct. 15 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII

și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca o consecință a acestor

modificări legislative, funcția intimatei - reclamante s-a

desființat, astfel că nu se poate considera ca fiind îndeplinită

cerința existenței unor cazuri bine justificate pentru admiterea

cererii de suspendare a executării actului administrativ.

De asemenea, nu este îndeplinită

cea de-a doua cerință impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

nefiind dovedită existența pericolului producerii unei pagube

iminente pentru intimata - reclamantă sau perturbarea gravă a

funcționării instituției publice.

În consecință, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării

Ordinului nr. 2310/2009, instanța de fond a admis în mod greșit

cererea formulată de intimata - reclamantă, dispunând suspendarea

executării ordinului și obligarea recurentului - pârât la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 608,3 lei.

Pentru considerentele expuse, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va

modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii

intimatei - reclamante de suspendare a executării Ordinului nr. 2310/2009

emis de M.A.D.R. și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de

judecată, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței nr. 228 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea reclamantei N.L. de suspendare

a executării Ordinului nr. 2310/2009 al M.A.D.R. și de cheltuieli de

judecată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.