ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din 27 octombrie 2009

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea petentului C.G.

împotriva ordonanței nr. 373/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și a menținut-o, apreciind-o ca fiind legală și

temeinică pe considerentul că executorul judecătoresc R.I.C. și-a desfășurat

activitatea în limitele hotărârii judecătorești irevocabile pe care a pus-o în

executare, ca de altfel și avocat M.V., precum și expertul tehnic judiciar

I.N., care nu și-au depășit atribuțiile prevăzute de lege.

În termen legal, petentul

C.G., a exercitat calea ordonară de atac a recursului, criticând în scris numai

aspectele legate de hotărârea irevocabilă pusă în executare și neputând indica

nicio ilegalitate a sentinței penale atacate.

Examinând criticile în

raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Petentul C.G. a sesizat la

data de 4 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu faptul

că intimatul – executor judecătoresc R.I.C. – ar fi adjudecat nelegal

autoturismul său marca M.B., în favoarea creditoarei I.M., în condițiile în

care pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție exista un recurs împotriva

titlului executoriu, s-a instituit poprire în baza unei hotărâri judecătorești

nelegale, hotărâre de încuviințare a executării silite, nesoluționând fondul

cauzei, iar valoarea autoturismului era mult mai mare decât cea la care fusese

obligat cu titlu de pensie de întreținere.

În același timp, cu plângere

directă, petentul a sesizat direct și Curtea de Apel București, care și-a

declinat competența în favoarea aceluiași organ de urmărire penală prin

sentința penală nr. 32 din 9 februarie 2007.

Corect s-a reținut de către

instanța de fond că prin decizia civilă nr. 303 din 9 februarie 2006 a fost

admisă și încuviințată executarea silită a petentului în temeiul sentinței

civile nr. 8636 din 20 noiembrie 2003, definitivă și irevocabilă, asupra

autoturismului sus-menționat de către executorul judecătoresc R.I.C., în

discuție fiind recuperarea sumei de 18.000.000 ROL, cu titlu de pensie de

întreținere pentru minorul acestuia C.Ș.A. Prin Decizia nr. 955 din 11 mai 2006

s-a mai dispus obligarea petentului și la plata sumei de 500 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr.

21700/301/2006 din 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 a fost admisă

cererea creditoarei I.M. și s-a aplicat sechestrul asupra autoturismului

debitorului.

Cum debitorul-petent a

refuzat să pună la dispoziția expertului tehnic judiciar I.N. autoturismul în

vederea expertizării, pe baza documentelor prezentate de acesta s-a apreciat

valoarea autovehiculului.

Totodată, în cadrul

Dosarului de executare nr. 140/2005, prin poprire s-a recuperat suma de

13.500.000 ROL, în baza titlului executor menționat și întrucât nu s-a mai

putut continua această modalitate de executare, datorită faptului că petentul

și-a golit contul bancar s-a aprobat și s-a trecut la executarea silită

mobiliară, respectiv vânzarea prin licitație publică a autoturismului.

În urma efectuării

suplimentului de expertiză pe baza evaluării concrete a autoturismului care

între timp fusese predat unui custode, s-a stabilit valoarea de circulație a

mașinii la 1.700 euro, cuantum la care a și fost adjudecat chiar de către

creditoare.

Neputându-se reține nicio

faptă de natură penală în sarcina executorului judecătoresc, expertului tehnic

judiciar, cât și a avocatului M.V. care a asistat-o pe creditoare la momentul

licitației publice, corect au reținut atât organele de urmărire penală, câț și

instanța de fond că nu se pot reține și proba infracțiunile reclamate în

sarcina acestora de către petent.

Prin urmare, criticile sale

privind numai hotărâri intrate în puterea lucrului judecat care au constituit

și titlu executoriu pus în executare, nu pot fi primite de către instanța de

control judiciar și pe cale de consecință, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul C.G. împotriva sentinței penale nr. 300 din 27

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2010.