ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 300 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea petentului C.G. împotriva ordonanței nr. 373/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut-o, apreciind-o ca fiind legală și temeinică pe considerentul că executorul judecătoresc R.I.C. și-a desfășurat activitatea în limitele hotărârii judecătorești irevocabile pe care a pus-o în executare, ca de altfel și avocat M.V., precum și expertul tehnic judiciar I.N., care nu și-au depășit atribuțiile prevăzute de lege. În termen legal, petentul C.G., a exercitat calea ordonară de atac a recursului, criticând în scris numai aspectele legate de hotărârea irevocabilă pusă în executare și neputând indica nicio ilegalitate a sentinței penale atacate.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Petentul C.G. a sesizat la data de 4 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu faptul că intimatul – executor judecătoresc R.I.C. – ar fi adjudecat nelegal autoturismul său marca M.B., în favoarea creditoarei I.M., în condițiile în care pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție exista un recurs împotriva titlului executoriu, s-a instituit poprire în baza unei hotărâri judecătorești nelegale, hotărâre de încuviințare a executării silite, nesoluționând fondul cauzei, iar valoarea autoturismului era mult mai mare decât cea la care fusese obligat cu titlu de pensie de întreținere.

În același timp, cu plângere directă, petentul a sesizat direct și Curtea de Apel București, care și-a declinat competența în favoarea aceluiași organ de urmărire penală prin sentința penală nr. 32 din 9 februarie 2007. Corect s-a reținut de către instanța de fond că prin decizia civilă nr. 303 din 9 februarie 2006 a fost admisă și încuviințată executarea silită a petentului în temeiul sentinței civile nr. 8636 din 20 noiembrie 2003, definitivă și irevocabilă, asupra autoturismului sus-menționat de către executorul judecătoresc R.I.C., în discuție fiind recuperarea sumei de 18.000.000 ROL, cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul acestuia C.Ș.A. Prin Decizia nr. 955 din 11 mai 2006 s-a mai dispus obligarea petentului și la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 21700/301/2006 din 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 a fost admisă cererea creditoarei I.M. și s-a aplicat sechestrul asupra autoturismului debitorului. Cum debitorul-petent a refuzat să pună la dispoziția expertului tehnic judiciar I.N. autoturismul în vederea expertizării, pe baza documentelor prezentate de acesta s-a apreciat valoarea autovehiculului. Totodată, în cadrul Dosarului de executare nr. 140/2005, prin poprire s-a recuperat suma de 13.500.000 ROL, în baza titlului executor menționat și întrucât nu s-a mai putut continua această modalitate de executare, datorită faptului că petentul și-a golit contul bancar s-a aprobat și s-a trecut la executarea silită mobiliară, respectiv vânzarea prin licitație publică a autoturismului.

În urma efectuării suplimentului de expertiză pe baza evaluării concrete a autoturismului care între timp fusese predat unui custode, s-a stabilit valoarea de circulație a mașinii la 1.700 euro, cuantum la care a și fost adjudecat chiar de către creditoare. Neputându-se reține nicio faptă de natură penală în sarcina executorului judecătoresc, expertului tehnic judiciar, cât și a avocatului M.V. care a asistat-o pe creditoare la momentul licitației publice, corect au reținut atât organele de urmărire penală, câț și instanța de fond că nu se pot reține și proba infracțiunile reclamate în sarcina acestora de către petent. Prin urmare, criticile sale privind numai hotărâri intrate în puterea lucrului judecat care au constituit și titlu executoriu pus în executare, nu pot fi primite de către instanța de control judiciar și pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.G. împotriva sentinței penale nr. 300 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.