ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3883/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 232 din 27 iulie 2010, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.E.F., împotriva Ordonanței nr. 1026/P/2009 din 15 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii ordonanței atacate. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că G.E.F. sesizase că I.M., I.M.D. și B.S. au comis infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen., el susținând că în anul 2007 a depus în cutia poștală a numitei G.A., o scrisoare, cei trei făptuitori folosind-o în Dosarul civil nr. 9623/3/2007 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Organul judiciar competent, după calitatea persoanei presupusului făptuitor, avocatul B.S., prin Ordonanța nr. 1026/P din 15 aprilie 2009 a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) C. pen., precum și disjungerea cauzei privindu-i pe ceilalți, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

În ce privește susținerea petentului că folosind înscrisul în cauză acesta a devenit public, procurorul a constatat că avocatul nu poate fi răspunzător de conținutul sau de proveniența respectivului act, acesta i-a fost pus la dispoziție de clienții săi în apărarea intereselor lor, nu el l-a luat și nici nu l-a folosit direct de la emitent, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen., acel înscris era un simplu bilet, nesigilat, ceilalți presupuși făptuitori găsindu-l în cutia poștală a locuinței proprietatea statului, ei fiind chiriași. Mai mult, din derularea situației constatate, procurorul a constatat că avocatul nu avea cunoștință despre modul în care clienții săi au intrat în posesia biletului, iar despre divulgarea secretului corespondenței, ar fi fost dreptul destinatarului să o reclame.

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat. În ce privește încălcarea, de către instanța de fond, a dreptului său de apărare, se reține că instanța a procedat legal, respingând cererea de amânare a judecății, motivarea este legală și convingătoare, în procedura specială a plângerii contra actelor procurorului neexistând o dispoziție care să oblige la asigurarea asistării sau reprezentării petentului de către avocat, actele cauzei dovedind că G.E.F. a primit citația încă din 6 iulie 2010, până la 27 iulie 2010 având timp suficient să-și angajeze avocat; plângerea sa a fost înregistrată la 1 iulie 2010. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (12) C. proc.

pen., judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Referitor fondului cauzei, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că actele premergătoare au constatat intervenirea cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale în sarcina avocatului (art. 10 lit. d) C. proc.

pen., intimatul neputând răspunde penal pentru conținutul sau proveniența înscrisului pe care clienții săi i l-au predat, astfel că el nu a intrat în posesia actului prin încălcarea dispozițiilor art. 195 C. pen., text care prevede că este infracțiune deschiderea unei corespondențe adresate acestuia, fără drept, sau sustragerea, distrugerea, reținerea unei corespondențe, (...) divulgarea conținutului, în cauză neexistând niciunul din actele materiale sau subiective, persoanele cărora el le asigura apărarea intereselor în dosarul civil i l-au predat și nu i-au comunicat modul în care ei au intrat în posesia lui, avocatul fiind obligat să asigure interesele acestora, astfel cum i-au cerut. Pentru considerentele expuse, ordonanța atacată fiind legală și temeinică, hotărârea instanței de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins, ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.E.F. împotriva Sentinței penale nr. 232 din 23 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.