ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4054/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 18 iunie 2008, revizuenta V.D. a

solicitat ca, în contradictoriu cu intimații V.N. și V.L., să se dispună

anularea deciziei nr. 135/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4142/306/2006,

potrivnică față de sentința civilă nr. 2760 din 18 aprilie 2008 pronunțată de

Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 7798/306/2007.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 186/A din 14 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins cererea de revizuire

formulată de revizuenta V.D., reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ., nefiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză

între litigiile soluționate prin hotărârile pretins potrivnice.

S-a considerat că tripla identitate nu poate fi

reținută față de sentința nr. 2760 din 18 aprilie 2008 pronunțată de

Judecătoria Sibiu, având în vedere că repunerea părților în situația anterioară

de carte funciară s-a solicitat ca efect al constatării nulității unor hotărâri

judecători, iar în cel de-al doilea litigiu, ca urmare a lipsei titlurilor în

baza cărora s-a făcut înscrierea.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut

că nu este îndeplinită nici condiția neinvocării excepției autorității de lucru

judecat în cel de-al doilea proces. Astfel, s-a avut în vedere că în dosarul de

recurs în care s-a pronunțat decizia nr. 311 din 9 octombrie 2008, prin care a

rămas irevocabilă decizia nr. 135/2008 supusă revizuirii, s-a ridicat chiar de

către revizuentă excepția de lucru judecat a „sentinței civile nr. 2760/2008 a

Judecătoriei Sibiu, prin decizie fiind expuse motivele pentru care această

excepție a fost apreciată ca neîntemeiată.

S-a mai arătat că, în aceste condiții, nu se mai

poate reitera pe calea revizuirii aceeași excepție, deoarece, de data aceasta,

se opune puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a examinat în al

doilea proces, această excepție.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs,

în termenul legal, recurenta V.D., criticând-o ca nelegală, în principal pentru

încălcarea normelor de competență, întrucât competența materială a soluționării

cauzei ar fi revenit Tribunalului Sibiu, ca instanță superioară celei care a

pronunțat sentința civilă nr. 276 din 18 aprilie 2008, respectiv Judecătoria

Sibiu.

S-a solicitat ca, în subsidiar, dacă se va trece

peste primul motiv de recurs, să se admită cererea de revizuire și să se

respingă apelul declarat de V.N. și V.L. împotriva sentinței 5971 din 23

noiembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu și să se admită apelul său împotriva

acestei hotărâri, urmând a se repune părțile în situația anterioară încheierii

de C.F. nr. 3964 din 20 aprilie 2004 și a se înlătura obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată.

S-a susținut că, pe fondul cererii de revizuire,

instanța nu a răspuns excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Ambele părți au depus la dosar, în recurs,

înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile purtate și

copii ale unor cereri și petiții din respectivele dosare precum și ale unor

rezoluții ale organelor de urmărire penală.

Examinând criticile formulate prin motivele de

recurs de către revizuentă, Curtea va constata că recursul acesteia este

nefondat pentru următoarele considerente:

Singurul motiv de recurs ce se poate examina se

circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în raport de care

recursul va fi analizat, vizează pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea

competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Sibiu.

Această critică este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C.

proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Întrucât se pretinde de către revizuentă că

există contrarietate între decizia pronunțată în apel de Tribunalul Sibiu,

respectiv decizia civilă nr. 135 din 12 mai 2008 și sentința civilă nr. 2760

din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Sibiu, este evident că, potrivit dispozițiilor

art. 322 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de

revizuire aparține Curții de Apel Alba Iulia, ca instanță mai mare în grad față

de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

De altfel, argumentând acest motiv de recurs,

revizuenta susține că „regula ar fi că fac de obicei obiectul revizuirii hotărârile

date în fond”, deși ea însăși a introdus cererea de revizuire la Curtea de Apel

Alba Iulia, această interpretare neavând suport legal.

Celelalte critici formulate prin motivele de

recurs nu vor fi analizate, având în vedere că, în această cale de atac

extraordinară (a recursului) controlul legalității hotărârii pronunțate asupra

cererii de revizuire se limitează doar la analiza întrunirii cerințelor art. 322

pct. 7 C. proc. civ. Prin urmare, în ipoteza în care s-ar constata

admisibilitatea cererii de revizuire, s-ar putea doar anula ultima hotărâre,

pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat a primei

hotărâri, fără a se rejudeca fondul cauzei, cum greșit se pretinde de

recurentă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va

constata că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta

V.D. împotriva deciziei nr. 186/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.